Unui X-zecist:
Îți faci aripi din versu-ți gratuit
Și-ncerci să zbori, profitând de vânt
Iar de te-nalți nițel de la pământ
Te dai parc-ai atins spațiul nesfârșit!
...
Te crezi a fi în centrul tuturor
Și le explici ce minunat e zborul,
Dar versul tău e-un zgomot de tractor
Ce-a ieșit la desfundat ogorul!
...
Ești membru-n uniune că-i la modă
Te-ai băgat în seamă printre alți
C-ai reușit nițel să te înalți
Peste loboda prin care trece vodă!
...
Ții prelegeri de cum se scrie proză
Și iei cu tine câte-o-nsoțitoare
Să-nvețe de la tine cum să zboare,
Precum musca ce trage la veioză!
...
Mă distrează înalta-ți chipuire
De-a te enumera printre scriitori,
Ca și cum chiar ai putea să zbori,
Dar zborul tău este-o prăbușire!
Категория: Посвящены стихи
Все стихи автора: NICU HALOIU
Дата публикации: 13 июня 2024
Просмотры: 393
Стихи из этой категории
Tărână și morminte
După mâna mea și pază.
Nu las eu drept avere.
În morminte țărâna e neagră,
Iar sufletul ți-e alb.
Sufletul e alb ca negru,
tot în proprii,sacre cuvinte.
Luminii galbene și tinere,
Albul îi încurcă.
Servesc tot drept avere:
Cântarea spre apus,
Și în mâna ta domnie!
în stare și cuvinte.
My friend Irina
My friend irina
She smiles
She’s ok
She encourages
She dreams
She is always there for me
She gives a hug im all ok
She says she’s fine,they’ll believe the lie
But i see behind that fake smile
That fake “im fine” that she usually says
From a mile i can see her tears imprinted on her face
From a mile i can see the scars on her tired forearms
She says she’s fine
But she hurts herself,with words and blades
With pills and fake affirmations about herself
I try to help,i try to smile,just for her
Not anybody else
I see her puffy eyes when everyone just says good bye
I stay by her side all the time,hopping she will open up
But im just there
A burden on her back
She says she doesn’t mind that
But she has a lot on her beautiful mind
My friend irina
She cries
She screams
She cuts
She dreams
I wasn’t there when she tried to take her life
But i was there when her heart broke into millions of pieces
I gathered them all in one
Replaced it with all i had
Hopping she ‘ll go back
To being fine and all that
My friend irina
Everyone just sees a girl
With eyes and lips and thighs
I see a strong women fighting for her life
With tired brown eyes,like the hot chocolate on a chilly night
With her curly hair like the waves of the ocean on a breezy night
With her broken smile that she gives me when im not alright
With the clothes she wears to cover up her past
A girl like her you’ll never find
She’s unique and kind
Broken at the same time
Trying to glue her back
Im losing her just like that
Everyone just says she’s fine
But i see behind all that
They found out about her past
The scars on her arms
That’s all they see
Her past
Her “mistakes”
She overthinks over stupid airheads
About everything she has
She changed
She changed a lot
Into good into bad
People don’t care
They don’t see her for who she is but only for her mistakes
They judge
They laugh
They make “funny” jokes about all that
They say things they should not
I try to erase everything they said
But its set in her mind
The words are making her go mad
I try to change her mind
Before she takes what she has
I try to stay calm,when im freaking out
I try to say its fine when she freaks out
I say it will be alright
But all she does is say “im fine”
You’re not
You’re sad,and mad
Happy and glad
You tend to be there for everyone when you’re falling apart
My friend irina
She says she’s fine
She says she won’t do it again
She makes promises to herself the others might brake
She stays true to her mind but lies to her heart
Im here for her but she is not here with me
Im here for her but she disappears
She takes refuge in her mind
Thinking its safer that real life
Im trying to wake her up
Im trying to make her stay
Im stealing her bad thoughts away
Hoping it will make a change
But they multiply by the day
Making her want to go away
What should i do
Say goodbye or fight for her life
I tend to smile all the time
When people are around
So they thing she is better now
But when there’s only the two of us
The bridges fall down
She tells me her worries but not fully
She tells me i didn’t do anything but the truth is ,it’s all my fault
Hopefully she will be fine
She will win this battle with her mind
I’ll be the shoulder that she can cry on but also the soldier fighting for her life
I’ll be there
With my whole mind
I’ll be right there behind
Always ready to fight back
Im here
I’ll always be here
My friend irina
She smiles but if i don’t do anything i will lose her like she lost her mind,i won’t let that happen ,i will be on watch all the time
Don’t worry
We’ll fight together
For the rest of my life
That’s my friend Irina
She is truly the best
That’s why
She has to stay
Aniversare
Minunate momente de a trece o punte,
Semnele emoției inundă pe frunte.
Sentimentele adunate-n buchet
Dau mireazma anilor unui băiet.
Adolescența-i o haină frumoasă;
O porți, că de soartă-i aleasă,
Și-n brațe, pe umeri și-n creștet
Respiră căldura vieții din suflet.
Cu dragoste-n gânduri și gesturi
O mamă și-un frate sunt alături,
Pe drumul presărat cu speranțe,
Dorindu-i roade, bucurii și creanțe.
Fără Eminescu
Născut îndrăgostit
Născut îndrăgostit,
Unde in Pererîta își are începutul,
O minte strălucită, Grigore, așa a fost numit,
Ce a avut ca vis să treacă Prutul.
"Nu sunt atâția ochi pe pământ,
câtă frumusețe-n jur" ,
Poetul spuse-ntr-un citat,
Și că nu exista niciunde un loc mai sfânt
Decât pământul pe care ai fost creat.
Un om ce nu putea să nu se lupte
Pentru a sa țară ca să scape,
De cele timpuri în care sufletele erau corupte
Și de rele încărcate.
Un om iubitor ce nu putea sa nu se zbată
Pentru a sa țară ca să aibă într-un sfârșit,
O Independență și o limbă
Ai cărui muncă I s-a reușit.
Grigore Vieru, un creator al poeziilor, blândul din inima copiilor,
Un discipolul din inima-nțelepților
Și prietenul adevărat al cărților.
O persoana ce va rămâne mereu cu cei iubitori de a lor limbă română,
A poporului românesc stăpână,
Iar Vieru e cel care a reușit să cultive
În sufletul a zeci de generații,
Dragostea de neam și țară
Prin minunatele creații.
Tărână și morminte
După mâna mea și pază.
Nu las eu drept avere.
În morminte țărâna e neagră,
Iar sufletul ți-e alb.
Sufletul e alb ca negru,
tot în proprii,sacre cuvinte.
Luminii galbene și tinere,
Albul îi încurcă.
Servesc tot drept avere:
Cântarea spre apus,
Și în mâna ta domnie!
în stare și cuvinte.
My friend Irina
My friend irina
She smiles
She’s ok
She encourages
She dreams
She is always there for me
She gives a hug im all ok
She says she’s fine,they’ll believe the lie
But i see behind that fake smile
That fake “im fine” that she usually says
From a mile i can see her tears imprinted on her face
From a mile i can see the scars on her tired forearms
She says she’s fine
But she hurts herself,with words and blades
With pills and fake affirmations about herself
I try to help,i try to smile,just for her
Not anybody else
I see her puffy eyes when everyone just says good bye
I stay by her side all the time,hopping she will open up
But im just there
A burden on her back
She says she doesn’t mind that
But she has a lot on her beautiful mind
My friend irina
She cries
She screams
She cuts
She dreams
I wasn’t there when she tried to take her life
But i was there when her heart broke into millions of pieces
I gathered them all in one
Replaced it with all i had
Hopping she ‘ll go back
To being fine and all that
My friend irina
Everyone just sees a girl
With eyes and lips and thighs
I see a strong women fighting for her life
With tired brown eyes,like the hot chocolate on a chilly night
With her curly hair like the waves of the ocean on a breezy night
With her broken smile that she gives me when im not alright
With the clothes she wears to cover up her past
A girl like her you’ll never find
She’s unique and kind
Broken at the same time
Trying to glue her back
Im losing her just like that
Everyone just says she’s fine
But i see behind all that
They found out about her past
The scars on her arms
That’s all they see
Her past
Her “mistakes”
She overthinks over stupid airheads
About everything she has
She changed
She changed a lot
Into good into bad
People don’t care
They don’t see her for who she is but only for her mistakes
They judge
They laugh
They make “funny” jokes about all that
They say things they should not
I try to erase everything they said
But its set in her mind
The words are making her go mad
I try to change her mind
Before she takes what she has
I try to stay calm,when im freaking out
I try to say its fine when she freaks out
I say it will be alright
But all she does is say “im fine”
You’re not
You’re sad,and mad
Happy and glad
You tend to be there for everyone when you’re falling apart
My friend irina
She says she’s fine
She says she won’t do it again
She makes promises to herself the others might brake
She stays true to her mind but lies to her heart
Im here for her but she is not here with me
Im here for her but she disappears
She takes refuge in her mind
Thinking its safer that real life
Im trying to wake her up
Im trying to make her stay
Im stealing her bad thoughts away
Hoping it will make a change
But they multiply by the day
Making her want to go away
What should i do
Say goodbye or fight for her life
I tend to smile all the time
When people are around
So they thing she is better now
But when there’s only the two of us
The bridges fall down
She tells me her worries but not fully
She tells me i didn’t do anything but the truth is ,it’s all my fault
Hopefully she will be fine
She will win this battle with her mind
I’ll be the shoulder that she can cry on but also the soldier fighting for her life
I’ll be there
With my whole mind
I’ll be right there behind
Always ready to fight back
Im here
I’ll always be here
My friend irina
She smiles but if i don’t do anything i will lose her like she lost her mind,i won’t let that happen ,i will be on watch all the time
Don’t worry
We’ll fight together
For the rest of my life
That’s my friend Irina
She is truly the best
That’s why
She has to stay
Aniversare
Minunate momente de a trece o punte,
Semnele emoției inundă pe frunte.
Sentimentele adunate-n buchet
Dau mireazma anilor unui băiet.
Adolescența-i o haină frumoasă;
O porți, că de soartă-i aleasă,
Și-n brațe, pe umeri și-n creștet
Respiră căldura vieții din suflet.
Cu dragoste-n gânduri și gesturi
O mamă și-un frate sunt alături,
Pe drumul presărat cu speranțe,
Dorindu-i roade, bucurii și creanțe.
Fără Eminescu
Născut îndrăgostit
Născut îndrăgostit,
Unde in Pererîta își are începutul,
O minte strălucită, Grigore, așa a fost numit,
Ce a avut ca vis să treacă Prutul.
"Nu sunt atâția ochi pe pământ,
câtă frumusețe-n jur" ,
Poetul spuse-ntr-un citat,
Și că nu exista niciunde un loc mai sfânt
Decât pământul pe care ai fost creat.
Un om ce nu putea să nu se lupte
Pentru a sa țară ca să scape,
De cele timpuri în care sufletele erau corupte
Și de rele încărcate.
Un om iubitor ce nu putea sa nu se zbată
Pentru a sa țară ca să aibă într-un sfârșit,
O Independență și o limbă
Ai cărui muncă I s-a reușit.
Grigore Vieru, un creator al poeziilor, blândul din inima copiilor,
Un discipolul din inima-nțelepților
Și prietenul adevărat al cărților.
O persoana ce va rămâne mereu cu cei iubitori de a lor limbă română,
A poporului românesc stăpână,
Iar Vieru e cel care a reușit să cultive
În sufletul a zeci de generații,
Dragostea de neam și țară
Prin minunatele creații.
Другие стихотворения автора
Sensul
N-aș vrea să spun ce, sau cum sunt.
Despre astea, niciun cuvânt
Este suficient să știu
Că pot să fiu
Exact ce sunt.
...
Căci în zadar
Încerc să par
Ce n-aș putea să fiu!
...
A da un sens vieții mele
Aici pe pământ
Nu-nseamnă-a aspira la stele,
Ci a putea atât să spun:
Că eu, pur și simplu, sunt!
...
Și dacă nu-s, că nu pot fi
Ce-aș vrea să fiu fără să par
Mi-e căutarea în zadar
Și cazna-mi fără de hotar
M-aruncă printre erezii?
...
Și-atunci mă-ntreb, de unde vine,
Acest îndemn ce nu-mi dă pace,
Să rup din lumile divine,
O scânteie care-mi place
Și care vrea doar să se joace
Cu scânteile din mine
Scriind versuri în ciorchine,
...
Strofe zeci cuminți și calde
Pentru oameni cumsecade?
Dar când oamenii s-or duce,
Printre stele, să se culce
Cine după ei să urce,
Să le facă sonmnul dulce,
Au nu scâteia jucăușă,
Când în pat, când după ușă,
Când la mine-ntr-o mănușă,
Încercând a se ascunde
Să n-o pun în versuri blânde?
Dar eu o las, căci de oriunde
Prinsă-n păpădii plăpânde,
Puf ușor purtat de vânt,
Pune viață în cuvânt,
Temelie din demersul
De a-mi naște-n taină versul
Versul meu plin de mister.
Mai mult, ce-aș putea să cer?
Deși aș cere doar să știu,
De nu-s ce par, cum pot să fiu?
...
Are poezia rost?
Dar dacă mi-aduce-aminte,
Printre cuvinte,
Cine am fost?
Și doar astfel voi ști
Cine voi fi?
...
Totuși, care cuvânt
Printr-o minune,
Îmi poate spune
Din cine par, eu cine sunt?
Goarna
La noi
La noi
...
Goliciunea astei lumi este-atât de evidentă,
Că nimic din ce se face nu-i spre-a omului zidire,
Totu-i pierdere de vreme, măști și doar închipuire,
Zbatere pentru avere și pentru falsă strălucire!
...
Lumea se supune oarbă teluricului excrescent,
Jugul simțurilor crește peste-al omului grumaz,
Mult prea plin de sine omul nu e niciodată treaz
Și-n goana după plăceri, va pieri, concupiscent!
...
Nici copiii nu-s lăsați să crească în legea firii,
Somnambuli rătăcitori departe de-a vieții cale,
Fiind tăvăliți de mici prin poftele primordiale,
Ratând și ei precum părinții, cărările mântuirii!
...
Toată lumea se închină unor Dumnezei scorniți,
Omul dorind a fi sclavul propriilor închipuiri,
Idoli falși slujiți de preoți împărțitori de amăgiri
Amăgitori de omenire, la rându-le orbi rătăciți!
...
Asta-i lumea noastră azi, o corabie-n derivă,
Împărțită între demoni ce în umbră se ascund
Și în timp ce omul doarme până nu se știe când,
La noi popii-ngrașă porcii cu prescure și colivă!
Voi, ăștia!
Ăștia
...
Ne sorb ăștia viața însetați
Colindându-ne cu zumzet de ispite,
De-a ne-nchina măștilor vopsite
În culori stridente, dichisite,
Sărmani vânduți și iarăși cumpărați!
...
Și dacă viața încă ne e dragă,
Au ăștia grijă să ne dreseze bine,
Pentru-a privi doar cum se cuvine,
Contactele cu lumile străine
Mai nimic să nu se nțeleagă!
...
Sărmani vânduți și iarăși cumpărați
Vopsiți în culori stridente, dichisite,
Colindându-ne cu zumzet de ispite,
Voi ăștia, posesori ai vieților finite,
V-am colindat. Ne dați ori nu ne dați?
Nisip mișcător
Sub picioare, sub întreaga țară, nimic solid
Toată țara, vremea ei, totul stă pe nisip
Se mișcă, se clatină, gata gata să cadă
Munții prăvale păduri cu tăietori de baladă,
Românii poartă măști de guturai sau covid
Și nu se deșteaptă sub nicio formă de chip!
...
Trecutu-i prea greu pentru a putea fi cules
Și nimic n-a rămas, nici amintirea valorii.
Bocanci noduroși ne-apasă din nou pe grumaz
Nu ripostăm, prea moi să scăpăm din necaz
Sau renunțăm, pentru că noi am vrut și-am ales
Pe cei ce ne-apasă cuprinși de mania grandorii!
Lucifobul
Sensul
N-aș vrea să spun ce, sau cum sunt.
Despre astea, niciun cuvânt
Este suficient să știu
Că pot să fiu
Exact ce sunt.
...
Căci în zadar
Încerc să par
Ce n-aș putea să fiu!
...
A da un sens vieții mele
Aici pe pământ
Nu-nseamnă-a aspira la stele,
Ci a putea atât să spun:
Că eu, pur și simplu, sunt!
...
Și dacă nu-s, că nu pot fi
Ce-aș vrea să fiu fără să par
Mi-e căutarea în zadar
Și cazna-mi fără de hotar
M-aruncă printre erezii?
...
Și-atunci mă-ntreb, de unde vine,
Acest îndemn ce nu-mi dă pace,
Să rup din lumile divine,
O scânteie care-mi place
Și care vrea doar să se joace
Cu scânteile din mine
Scriind versuri în ciorchine,
...
Strofe zeci cuminți și calde
Pentru oameni cumsecade?
Dar când oamenii s-or duce,
Printre stele, să se culce
Cine după ei să urce,
Să le facă sonmnul dulce,
Au nu scâteia jucăușă,
Când în pat, când după ușă,
Când la mine-ntr-o mănușă,
Încercând a se ascunde
Să n-o pun în versuri blânde?
Dar eu o las, căci de oriunde
Prinsă-n păpădii plăpânde,
Puf ușor purtat de vânt,
Pune viață în cuvânt,
Temelie din demersul
De a-mi naște-n taină versul
Versul meu plin de mister.
Mai mult, ce-aș putea să cer?
Deși aș cere doar să știu,
De nu-s ce par, cum pot să fiu?
...
Are poezia rost?
Dar dacă mi-aduce-aminte,
Printre cuvinte,
Cine am fost?
Și doar astfel voi ști
Cine voi fi?
...
Totuși, care cuvânt
Printr-o minune,
Îmi poate spune
Din cine par, eu cine sunt?
Goarna
La noi
La noi
...
Goliciunea astei lumi este-atât de evidentă,
Că nimic din ce se face nu-i spre-a omului zidire,
Totu-i pierdere de vreme, măști și doar închipuire,
Zbatere pentru avere și pentru falsă strălucire!
...
Lumea se supune oarbă teluricului excrescent,
Jugul simțurilor crește peste-al omului grumaz,
Mult prea plin de sine omul nu e niciodată treaz
Și-n goana după plăceri, va pieri, concupiscent!
...
Nici copiii nu-s lăsați să crească în legea firii,
Somnambuli rătăcitori departe de-a vieții cale,
Fiind tăvăliți de mici prin poftele primordiale,
Ratând și ei precum părinții, cărările mântuirii!
...
Toată lumea se închină unor Dumnezei scorniți,
Omul dorind a fi sclavul propriilor închipuiri,
Idoli falși slujiți de preoți împărțitori de amăgiri
Amăgitori de omenire, la rându-le orbi rătăciți!
...
Asta-i lumea noastră azi, o corabie-n derivă,
Împărțită între demoni ce în umbră se ascund
Și în timp ce omul doarme până nu se știe când,
La noi popii-ngrașă porcii cu prescure și colivă!
Voi, ăștia!
Ăștia
...
Ne sorb ăștia viața însetați
Colindându-ne cu zumzet de ispite,
De-a ne-nchina măștilor vopsite
În culori stridente, dichisite,
Sărmani vânduți și iarăși cumpărați!
...
Și dacă viața încă ne e dragă,
Au ăștia grijă să ne dreseze bine,
Pentru-a privi doar cum se cuvine,
Contactele cu lumile străine
Mai nimic să nu se nțeleagă!
...
Sărmani vânduți și iarăși cumpărați
Vopsiți în culori stridente, dichisite,
Colindându-ne cu zumzet de ispite,
Voi ăștia, posesori ai vieților finite,
V-am colindat. Ne dați ori nu ne dați?
Nisip mișcător
Sub picioare, sub întreaga țară, nimic solid
Toată țara, vremea ei, totul stă pe nisip
Se mișcă, se clatină, gata gata să cadă
Munții prăvale păduri cu tăietori de baladă,
Românii poartă măști de guturai sau covid
Și nu se deșteaptă sub nicio formă de chip!
...
Trecutu-i prea greu pentru a putea fi cules
Și nimic n-a rămas, nici amintirea valorii.
Bocanci noduroși ne-apasă din nou pe grumaz
Nu ripostăm, prea moi să scăpăm din necaz
Sau renunțăm, pentru că noi am vrut și-am ales
Pe cei ce ne-apasă cuprinși de mania grandorii!