Absența mea

❤️Iubirea mea azi vroiam sati zic un sincer mulțumesc pentru că faci parte din viața mea și mă iubești ❤️la fel cum o fac și eu ❤️te iubesc extrem de tare 🫀doar tu ești băiatul care mă făcut să iubesc cu adevărat 🥺🫀 și nu ma lăsat nici o dată la greu 🫀🥺te iubesc extrem de mult pentru faptul că mai înțeles în orice chiar daca te certam mă înțelegeai 🥺🫀și de astă mă mândresc cu tine iubire 🫀🥺 mă mândresc cu tine pentru că chiar daca aveam certuri nici o dată nu mai părăsit sau înjurat pentru nebuniile mele 🥺🫀 mă mândresc cu tine deoarece tu ești un bărbat adevărat care are scopul de a fii cu femeia iubita până la capăt 🫀🥺. 

  Iubire ❤️🥰te iubesc de pe data de 18.03.2023🥰❤️și te voi iubii în continuare ❤️🥰la fel de tare cum o fac mereu ♾️🫀

Beby mi dor de tine 🫀🥺totul pare așa greu fara tine mise pare că zilele trec mai greu și orele tot încetinesc 🥺 mi-aș dori sa te am la pieptul meu mereu 🫀 sa te pot iubi și alinta de câte ori vreau și pot 🫀🥺doar tu îmi ești alinare și medicament pentru suflet doar cu tine mă simt fericita 🥺🫀 doar tu ești cea mai importantă persoană 🫀🥺din viața mea ❤️tu ești motivul pentru care eu zâmbesc ❤️doar tu îmi faci viața plină de culori 🫀și doar tu îmi ești antidot pentru inima mea ♾️🫀

Sunt mândră de tine pentru că:

🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că mă înțelegi 🫀

sunt mândră de tine pentru că mă iubești 🫀

sunt mândră de tine pentru că ști cum să te comporți cu o fată 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ești loial ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că nu ai renunțat la noi🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ai trecut trecut prin toate chiar daca erau ele sa bune ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că ești responsabil 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ești sincer ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că ai grija de mine 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ai știut mereu ce e bine pentru noi♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că te gândesti la noi 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că nu renunți ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că accepți toate defectele mele 🫀♾️

♾️🫀❤️sunt cea mai mândra de tine ❤️🫀

💔🥺

Și uite aici mai lăsat ai am dat totul pentru a te avea și tu....doar mai lăsat 💔pentru alt cineva ....chiar daca mai blokat sa ști că ești în sufletul meu 💔poate meritam asta sau poate nu doar Dumnezeu știe 💔cât voi suferi .... De la un te iubesc am ajuns la un blok....acum totul sa răcit între noi...💔nu mai știm de noi...tu fericit iar eu suferind .....💔acum doar perna mea îmi va fii alaturi ..💔 mi-ai Paromis că nu mă vei lăsa și ...💔totuși ai făcut-o ..nu m-am așteptat pentru că eu chiar țineam la tine ...💔 Și chiar erai totul pentru mine ...💔 Acum înțeleg dece nu mai vorbeam cu zilele ....💔macar trebuia să-mi zici... Că nu îți trebuiesc ...💔și uite acum iubind că o prostuță pe cel ce mă alinta cu acel cuvînt mucuță 💔 totuși poate ți-am greșit eu....poate eu am făcut un pas invers sau ...💔chiar distanța... Nu pot înțelege, dece am meritat asta? 💔 dece tocmai eu?💔 Serios doare ....🥺extrem de tare doare 🥺 îți mai aduci aminte nopțile apel cînd îmi spuneai ca sa facem nani 🥺amindoi și mă sunai și dormeam împreună 💔acum au rămas doar amintiri 💔 doar sufletul meu 💔știe cât de tare doare și câte lacrimi varsă💔🥺doar pentru faptul că te-a iubit ...și tu ai dat cu piciorul .....🥺💔......

           ♾️❤️

Iubirea mea e veșnică pentru tine chiar daca ne-am despărțit și ne-am împăcat sa ști că a mea iertare e eterna 🥺chiar daca uneori ne mai certam sa ști că iubirea mea vei rămîne mereu orice ar fii orice s-ar întâmpla te voi iubii....mereu ❤️

Iubire vreau sati zic că sunt cea mai mândră🥰de tine ❤️deoarece ori de câte ori nu as greșit tu mereu mă înveți cum e bine ❤️🥰vreau sa ști că ești omulețul pe care îl vreau toată viața 🫀 doar cu tine vreau sa am cei mai frumoși copii🫀🥰🥰🫀doar tu ești tot ce îmi doresc 🫀🥰tu ești liniștea sufletului meu ❤️ești primul gînd mă gândesc dimineață și adorm seara ❤️🥰doar tu ești motivul fericiri mele 🥰 te iubesc iubire 🥰❤️

🫀❤️Iubire azi e ziua cînd am făcut 2luni și 1săptămână❤️🫀doar tu ești tot ce vreau vreau să-ți mulțumesc pentru toate clipele frumoase pentru 🫀atenția acordată pentru 🫀iubirea pe care mi-o oferi pentru grija pe care mi-o porți 🫀🥰iubireeee vreau sa ști că doar tu ești al meu univers 🥰care daca nu te vad nu am sens doar tu ești , motivul fericiri mele și doar tu ești motivul pentru care🥰zâmbesc❤️🫀

    Și uite aici 🥺sa dus iarăși totul și mise pare că de tot 🥺bă ai naibii că mie dor de tine te iubesc băă🥺nustiu cu ce ți-am greșit dar te iubesc sunt nebună după tine 🥺💔nustiu ce sa fac fara tine nu sunt pregătită să treacă fără tine 💔 🥺te iubesc atît de tare încât mi-aș da viața pentru tine 🥺doare atît de tare cînd nu vorbești cu mine doare atît de tare in cât nu mai pot nu mai pot vreau să renunț la tot și la toți doar pentru faptul că nu sunt atît de buna pentru tine 💔nu sunt cum dorești și chiar incerk sa fiu așa cum vrei dar nu pot nu pot incerk 💔 dar văd că degeaba pentru că ție nu-ți pasă nu-ți pasă și asta mă distruge de tot 💔ști am un sentiment că deja totul sa dus tot ce plănuiam a fost doar o abureală doar o prostie inventată de tine de mă fermecat pe mine ....dar mai fermecat frumos .....💔ciudat e că eu m-am îndrăgostit atît de tare in cât mă gindesc mereu la tine și mise pare că fără tine nu exista viață nustiu cum ai făcut dar mie dor 💔

 Mie dor de tine iubire de nopțile nedormite 💔nopțile ale in care îmi declarai iubirea și promisiunile făcute de amindoi 💔ce acum au rămas niste vorbe goale 💔atît de tare doare cînd mă respingi și știu că doresc atît de multă atenție dar înțeleg că te iubesc și nu pot sta gândul că acum 2luni și doua săptămâni era iubirea ta și la un moment dat da dus totul pe râpă 💔....doare extrem de tare 

De ce l-ai ales pe el, în locul meu?

Eu, sângele tău, sufletul tău mereu.

Eram doar un copil, voiam să te am,

Dar tu ți-ai făcut din iubire un ham.

El, cu glasul greu, cu palmele reci,

Eu, cu ochii plânși, sub nopți fără decizii clare,

El, cu furie, cu vorbe de gheață,

Eu, doar un copil, ce voia o viață.

Mă întreb de-atunci, mereu, neîncetat,

Ce-am făcut greșit, de nu m-ai salvat?

Eram prea mică să lupt, să-ți strig durerea,

Dar tu, mamă, de ce mi-ai tăiat puterea?

Nu-l pot numi „tată”, nu știu să-l privesc,

N-a fost decât umbra unui chin grotesc.

Și tu... nici „mamă” nu știu să-ți mai spun,

Când ai ales tăcerea, lăsându-mă-n scrum.

Dar știi ce-am să fac? O să cresc, o să plec,

Din lanțuri de frică o viață-mi refac.

Nu voi fi ca voi, nu voi repeta,

Povara ce voi mi-ați pus pe inima mea.

Și poate, cândva, o să te întreb

Cu glasul puternic, de om ce se-ncheagă-n prezent:

„De ce l-ai ales pe el, nu pe mine?

De ce m-ai lăsat singură, străină de tine?”

El stă ca un stejar sub vânturi grele,

cu scoarța rece, fără glas,

dar seva lui poartă printre stele

ecoul unui vechi popas.

A vrut să taie dintr-o dată

rădăcinile ce-l țineau,

dar orice rană-n trunchi se-arată,

și foile șoptit oftau.

Căci pomul care-și neagă seva

și vrea să creadă că-i uscat,

tot în pământ își lasă cheia-

și n-are unde alt loc stat.

În tot ce-i frumos și tot ce-i urât,

Fie că-i trăire, idee ori sentiment și atât,

Te regăsesc în orice moment atins

De inima mea care, de curând ți-a cuprins,

Sufletul și mângâierea cu simțire de rai

Și toată credința ce aveai să mi-o dai.

Fie în formă de privire divină,

Cu-n sentiment albăstrui, ca oceanul să vină,

Ca un reflux ce cuprinde cer și pământ,

Ori soare și stele și luna fără de cuvânt.

Fie în formă de vorbă melodioasă,

Cântec de înger ce n-avea să iasă,

Dintr-o conștiință firavă, scufundată-n amintiri,

Cântec sublim ce întrezărește trăiri.

Fie în formă de rază de soare,

Atingere blândă ce din simțire nu moare.

Ca o adiere de vânt, învie în pustietate

Frunzele unui copac ce acum rămân mișcate.

Fie în formă de mireasmă de flori,

Trezind în lume culoare și fiori.

Îmbietoare animează chiar viața

Și imprimă în mulțimea timpului de clipe dulceața.

Doamne, de ce mă mai ții pe pământ,

Când fiecare pas pe care-l fac mă doboară?

Într-un trup bolnav, pierdut într-o mare de lacrimi,

Nu mai știu dacă trăiesc sau doar supraviețuiesc,

Și mă întreb, dacă nu sunt de folos nimănui,

De ce mă ții încă în această prizonieră roată de suferință?

Ai uitat de mine, Doamne, în mijlocul acestei frânghii frânte,

De ce mă legi de un pământ care mă sfâșie

Și mă roade pe dinăuntru, zi după zi?

Fiecare celulă din mine strigă, dar cine mă aude?

Trăiesc printre oameni, dar sunt o fantomă printre ei,

O umbră ce se stinge încet, în timp ce aș vrea să fiu o lumină.

Sunt un vis rătăcit, o rămășiță a unei ființe care cândva visa,

Dar acum sunt doar o fărâmă de carne și o minte prăbușită,

Cum poate fi un om atât de singur în fața Ta,

Când sunt înconjurat de răni ce nu se vindecă niciodată?

Cum mă pot folosi de această viață,

Când nu am nici putere, nici glas, nici speranță?

Mă întreb, oare mai am vreun sens aici,

Sau sunt doar un chip pierdut în neant,

Un trup care nu mai răspunde la chemările lumii?

Și totuși, mă ții în viață… pentru ce?

Poate că în toată această suferință, în fiecare clipă de durere,

Se află un plan pe care nu-l înțeleg, un sens care îmi scapă.

Dar dacă nu pot să dau nimic înapoi,

Dacă nu pot să fac nici măcar o umbră de bine în lume,

De ce mă lași încă să respir, să mă simt prins într-o capcană de carne?

Răspunde-mi, Doamne, căci sufletul meu se zbate,

Și nu mai știu dacă încă sunt omul care odată visa la ceruri

Sau doar o rămășiță ce caută alinare în adâncul acestei lumi.

Plânge codru și pământul, căci tu ai plecat

Păsările și animale căci tu le iubeai

Erai omul cel perfect puțin păcătos 

Iubeai cu inima nu cu creierul cel întristat 

Îți cântă vioara atât de frumos încât susupina ne încetat 

Unde ești dragul meu bunic nu te vad sub cer albastru de cristal 

Ți-aș da și marea și pământul ți-aș da și steaua de pe cer 

Să mi te strâng o data brațe cu atâta dor ți-o spun eu 

Cu lacrimă in ochii privesc cerul 

Vai mama ce inorat mai e că nu mai iubește nimeni 

Atât de mult pe Dumnezeu 

Erai om bun cu glas de înger atât de frumos îmi cântai 

De o lacrimă pe obraj de fericire îmi curgea 

Aș da și viața sa aud glasul cel frumos in brațe sa mă strangi o dată 🥺de nai mai pleca de langa noi 

Onorată instanță, astăzi fac denunţ,

S-a răpit un zâmbet, s-a frant o iluzie,

Condamnată pe viață mă simt, vă anunț,

Fără vreun drept de apel la fericire.

S-au ucis visuri în tăcerile negre,

Ploile lipsite de-al zâmbetului curcubeu,

Dorințe aruncate în hăuri tenebre

Doar să nu mai doară, să uit că sunt eu.

Mi-am ascuns inima-n temnița tăcerii,

Cu sfori de lacrimi am legat-o la gură,

Privată de alinarea mângâierii

Fără milă i-am spus, "taci și-ndură!".

Am delapidat in final dorurile toate

Și le-am ascuns în muguri de flori.

Am înecat în mare speranțe deșarte,

Amintiri am ars în lumina din zori.

Am lovit sufletul fără milă de stânci

lar și iar, până i-am înfrânt voința,

Cu sârmă ghimpată-am pansat rănile adânci 

Fără s-ascult al lor plâns și căința.

Am părăsit sperante, crud și nefiresc,

Le-am înșelat prea mult timp că sunt bine,

Sunt pregătită sentința să-mi primesc,

Și o accept, căci m-am mințit pe mine...

Onorată instanță astăzi fac denunţ 

Uitat-am fost ca o scrisoare din timpul trecut 

Nu e o gluma, nu e sarcasm...e-o poveste reală 

Despre o inimă care-a simțit prea mult...

Azi ninge... când mai tare, când mai încet 

Fulgi de zăpadă pe obraz mi se aștern 

Se topesc imediat de la atâta căldură

Din suflet.... și gândul mă fură...

Mă duce într-un april de tine uitat

Când la o îmbrățișare m-ai invitat...

Aveam tâmpla lipită de pieptul tău gol

Și buzele îmi aveau parfum de Merlot.

Azi ninge... ninge cu amintirea

Când ochii îți admirau privirea

Fulgi pe obraz se topesc șiroaie 

Pentru un vin și-o ultimă îmbratișare...

Și ninge...ninge cu spor

Speranța bate într-un ecou,

Că fulgii și pe ai tăi obraji se aștern 

Și-ți amintesc că mi-ai fost drag...enorm.

Trec zilele și orele, minut cu minut, secundă cu secundă 

Femeia cu părul blond a rămas îndrăgostită de-a bijutierului umbră 

Îndrăgostită de un bijutier diVin... Al ei mare nenoroc...

L-ar fi iubit atât de mult... până la lună si-napoi,

Dar ea pentru el...n-a fost decât o ușă deschisă fără rost

Doi ochi căprui ce-n inimă străină...n-au putut sa găsească loc.

Si-au trecut negreșit anii...el un bijutier diVin ce mereu

Hoinărește grăbit prin zilele din anotimpuri

Sperând a nu se intâlni vreodată instantaneu

Cu cea ce l-a îmbrățișat si vinul i l-a adorat în alte timpuri.

Ea ...îndrăgostită a rămas de-a bijutierului umbră 

Încă se luptă cu dorul din suflet...cu neputința lugubră

Poartă cu demnitate la gât al durerii veninos colier

Amintire prețioasă a celui mai iscusit, al vinului... bijutier.

05.01.2025

Un pahar de poezie

Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,

Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲 

Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗, 

Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...

Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷

Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌

Am crezut că totu-i doar în mintea mea

Dar sufletul mi-i plin de tine 

Ești omul ce nu-l pot avea

Deși trăiești fără să vreau în mine.

Și știu că tot ce simt e pur

În fiecare zi cerul mă vede

De când te știu un dulce chin îndur 

De te-ai vedea prin ochii...n-ai crede!

Ne mai îmbrățișăm în lumi necunoscute

Unde ne-ncântă un clinchet de pahar 

În realitate suntem suflete născute 

Care s-au cunoscut... dar in zadar...

Și simt că ești acolo undeva

Și mă-nfrânez să nu mai sper...

C-un dulce vin să ieși în calea mea

Pierdută-n visul meu... te chem...

Oare voi mai fi vreodată îmbrățișată

Fără să simt că mi-este dor de noi?

Oare voi mai gusta din vin vreodată 

Fără să-mi amintesc de gustul tău?...

Oare o să mă suni cu suflet cândva 

Să-ți pot răspunde cu al meu?

Oare voi putea să scriu cândva un vers

Fără în gând numele să îți șoptesc?

Oare iarna ce-o port în suflet

Se va schimba în primăvară?

Oare inima îmi va mai fi la fel

Când visa un ultim vin și-o-mbrățisare?

Oare...🥲😔

05.01.2025

OneWineWoman

Unpahardepoezie