Oamenii
Oamenii cele mai nemiloase ființe de pe pământ
Se judecă și se bagă unii pe alții în mormânt
Pentru a lua faimă,teritoriu,avere,
Sunt flămânzi după putere
Copleșiți de sentimente și emoții,
Se uită doar la ei,hoții
Violența îi ajută să se definească.
Din ei o dorință începe sa râvnească
Niciun pic de empatie în inima lor
Nu se gândesc la viitor
Se uită la orice greșeală,
Se plâng că au o viață amară.
Bunătatea pe om îl părăsește
Invidia în ură crește
Viciu după viciu apare
Virtutea parcă dispare
Din cauza lor pământul moare,
Din cauza lor lumea dispare.
Mie,mi-e rușine să fiu om
Dar ție dragule cititor?
Категория: Мысли
Все стихи автора: Mirela Adam
Дата публикации: 13 ноября 2022
Комментарий: 1
Просмотры: 911
Комментарий
Стихи из этой категории
regula iubirii
Cine te iubeste adevarat
nu te schimba ,
nu te minte ,
nu te foloseste ,
nu iti provoca durei
si nu te lasa la greu.
Zodii
Cineva îmi spunea că viața mea depinde de astre,
de constelațiile Sistemului nostru Solar,
de trecerea Soarelui în traiectoria sa ecliptică
peste cele douăsprezece câmpuri energetice al Cosmosului,
denumite zodii,
că ziua în care te naști se va afla sub influența unei planete din cele douăsprezece,
corepondente unui an, care are la rându-i douăsprezece luni,
și că această planetă în conjuncție cu Soarele îți determină inexorabil destinul
de pildă, dacă ești născut între martie și aprilie, în zodia berbecului, patronată de Marte,
vei fi un om năvalnic,
vei avea o căsătorie fericită și un renume de invidiat,
dacă te naști între aprilie și mai, sub influența lui Venus, în zodia taurului,
vei face mulți copii,
vei deveni bogat, dar poți, în egală măsură, să mori repede,
dacă vezi lumina Soarelui între mai și iunie, sub influența lui Mercur, în zodia gemenilor,
vei fi nehotărât, dual în tot ce faci și s-ar putea să ai o moarte năprastică la o conjuncție nefericită a Soarelui cu primejdiosul Mercur,
dacă te naști între iunie și iulie, sub predicarele Lunii, în zodia racului, vei avea parte de câștiguri și perderi, precedate sau urmate de moarte,
dacă te naști între iulie și august, sub influența Soarelui, în zodia leului, vei deveni foarte puternic și vei ajunge foarte sus,
dacă vei începe să faci umbră Pământului între august și septembrie, în sfera aceluiași Mercur, în zodia fecioarei,
vei fi nefericit în dragoste,
dacă se întâmplă să vii între septembrie și octombrie, sub grațiile lui Venus, în zodia balanței, vei fi marcat de timiditate și aplecare înspre creație,
dacă deschizi ochii între octombrie și noiembrie, sub puterea lui Pluto, vei deveni extrem de îndrăzneț și ahtiat după funcții înalte,
altceva e dacă te naști între noiembrie și decembrie, guvernat de Jupiter, în zodia săgetătorului, vei avea parte de faimă și bogăție,
capricornii născuți între decembrie și ianuarie, sub influențele lui Saturn, vor fi optimiști și perseverenți,
vărsătorii născuți între ianuarie și februare, sub voia lui Uranus, vor fi leneși, dar norocoși,
iar peștii născuți între februarie și martie, sub ocrotirea planetei Neptun, vor fi firi pasionale, luptătoari desăvârșiți și cu stare,
ne spun astrologii în fiecare dimineață la știri,
problema e că uneori influențele planetelor se suprapun,
că alteori se anulează reciproc între ele, la orice conjucție mai năbădăioasă cu Soarele
și te trezești cu destinul făcut flenduri,
zodia mea este aproape de sfârșitul anului,
iar până atunci sunt nevoit să trec prin toate zodiile cunoscute
fără să fiu influențat de niciuna,
o singură dată m-am rătăcit prin zodia gemenilor și era să mor,
Mercur retrogradase câteva grade spre jupiter
și mă prinse la mijloc…
Anotimpurile vieții
Un miros de iarbă verde,
Iarba-n ochii mei se pierde
Și alerg gălăgioasă
În spre maica mea frumoasă.
Dulce-i primăvara vieții,
Scumpă-i vara tinereții,
Tandră-i toamna armoniei,
Rece-i iarna veșniciei.
Soarele oricum răsare,
Dragostea-i nemuritoare.
Când miroase spincu-n glie
Aștept dragostea să vie
Și cu buzele amare
Să îmi dea o sărutare.
Frunza zboară, frunza cade
Dorul de copii mă arde,
Iar picioarele mă dor
Să pornesc în urma lor.
Fulguie în părul meu
Alb, cernut de Dumnezeu,
Sau sunt eu un fulg de nea
Și mi-i cald în palma ta.
Ce e mai prețios în viata
Am o balanta.
Pe un taler e un castel somptuos,mii de diamante,bogății neînchipuite și....singurătatea.
Pe altul e iubirea,doar ea..
Acum alege.
Ai cazut pe gânduri,nu-i așa?
Dar ai înțeles ce e mai prețios în viața,
Care e baza ce aduce fericirea.
Amar
Încerc să scriu, dar mintea mi-e în ceață,
Ceață e și afară și nu mai e verdeață…
Poate încerc să spulber doar o amintire tristă,
Tristă-i și toamna ce a venit în vizită.
Cartierul e din ce în ce mai pustiu
Pustiu e și sufletul meu, dar știu
Că anii trec… și totul dispare…
Oameni, clădiri, sentimente și culoare.
Îmi amintesc de demult, de când eram copii
Copii erau peste tot și aveau jocurile proprii
Nu se gandeau… nicidecum la viitor
Viitoru-i acum și trece-ncet și timpul lor…
E dureros să vezi cum oamenii se schimbă,
Se schimbă mulți în rău și asta mă deprimă…
E un lanț trofic, al oamenilor
Cel mai slab e mâncat de cel puternic, ce popor!
Acum se așterne anotimpul rece,
Rece e și fiorul ce prin vene-mi trece.
Iarna vine în pas grăbit și inevitabil
Inevitabilă-i și schimbarea-nprealabil.
E o aromă amară, este cea de la țigară
Cum dispare fumul, așa tot o să dispară.
Dacă-ți sunt eclipsate toate fericirile
După o viață traită rămân doar amintirile.
Amintirile, la care te gândești
Te uiti la poze și începi să zâmbești
Dar zambetul e palid și parcă te urăști
Că nu te poți întoarce-n timp să le retrăiești.
Așa e viața, când o trăiești în silă,
Așa sunt oamenii, când îi tratezi cu milă,
Deci iubește, dacă vrei să fii iubit
Traiește, nu doar ca să știi că ai trăit!
trăiri
râd
suspin
aleg neinspirat
plâng
plâng mult
seara, sunt un om trist
dar a doua zi, râd iar
râd
şi
râd
râd isteric
îmi place să râd
îmi plac oamenii care mă fac să râd
filosofez, petrec şi iubesc
îngân şi bombăn
povestesc, copilăresc, mă (şi te) suspectez
zbor în vise,
cad în realități paralele
mă emoționez, mă crizez, mă reflectez
doamne...
ce bine e să fii om
şi ce bine e să râzi
doamne...
ce bine e să fii femeie
regula iubirii
Cine te iubeste adevarat
nu te schimba ,
nu te minte ,
nu te foloseste ,
nu iti provoca durei
si nu te lasa la greu.
Zodii
Cineva îmi spunea că viața mea depinde de astre,
de constelațiile Sistemului nostru Solar,
de trecerea Soarelui în traiectoria sa ecliptică
peste cele douăsprezece câmpuri energetice al Cosmosului,
denumite zodii,
că ziua în care te naști se va afla sub influența unei planete din cele douăsprezece,
corepondente unui an, care are la rându-i douăsprezece luni,
și că această planetă în conjuncție cu Soarele îți determină inexorabil destinul
de pildă, dacă ești născut între martie și aprilie, în zodia berbecului, patronată de Marte,
vei fi un om năvalnic,
vei avea o căsătorie fericită și un renume de invidiat,
dacă te naști între aprilie și mai, sub influența lui Venus, în zodia taurului,
vei face mulți copii,
vei deveni bogat, dar poți, în egală măsură, să mori repede,
dacă vezi lumina Soarelui între mai și iunie, sub influența lui Mercur, în zodia gemenilor,
vei fi nehotărât, dual în tot ce faci și s-ar putea să ai o moarte năprastică la o conjuncție nefericită a Soarelui cu primejdiosul Mercur,
dacă te naști între iunie și iulie, sub predicarele Lunii, în zodia racului, vei avea parte de câștiguri și perderi, precedate sau urmate de moarte,
dacă te naști între iulie și august, sub influența Soarelui, în zodia leului, vei deveni foarte puternic și vei ajunge foarte sus,
dacă vei începe să faci umbră Pământului între august și septembrie, în sfera aceluiași Mercur, în zodia fecioarei,
vei fi nefericit în dragoste,
dacă se întâmplă să vii între septembrie și octombrie, sub grațiile lui Venus, în zodia balanței, vei fi marcat de timiditate și aplecare înspre creație,
dacă deschizi ochii între octombrie și noiembrie, sub puterea lui Pluto, vei deveni extrem de îndrăzneț și ahtiat după funcții înalte,
altceva e dacă te naști între noiembrie și decembrie, guvernat de Jupiter, în zodia săgetătorului, vei avea parte de faimă și bogăție,
capricornii născuți între decembrie și ianuarie, sub influențele lui Saturn, vor fi optimiști și perseverenți,
vărsătorii născuți între ianuarie și februare, sub voia lui Uranus, vor fi leneși, dar norocoși,
iar peștii născuți între februarie și martie, sub ocrotirea planetei Neptun, vor fi firi pasionale, luptătoari desăvârșiți și cu stare,
ne spun astrologii în fiecare dimineață la știri,
problema e că uneori influențele planetelor se suprapun,
că alteori se anulează reciproc între ele, la orice conjucție mai năbădăioasă cu Soarele
și te trezești cu destinul făcut flenduri,
zodia mea este aproape de sfârșitul anului,
iar până atunci sunt nevoit să trec prin toate zodiile cunoscute
fără să fiu influențat de niciuna,
o singură dată m-am rătăcit prin zodia gemenilor și era să mor,
Mercur retrogradase câteva grade spre jupiter
și mă prinse la mijloc…
Anotimpurile vieții
Un miros de iarbă verde,
Iarba-n ochii mei se pierde
Și alerg gălăgioasă
În spre maica mea frumoasă.
Dulce-i primăvara vieții,
Scumpă-i vara tinereții,
Tandră-i toamna armoniei,
Rece-i iarna veșniciei.
Soarele oricum răsare,
Dragostea-i nemuritoare.
Când miroase spincu-n glie
Aștept dragostea să vie
Și cu buzele amare
Să îmi dea o sărutare.
Frunza zboară, frunza cade
Dorul de copii mă arde,
Iar picioarele mă dor
Să pornesc în urma lor.
Fulguie în părul meu
Alb, cernut de Dumnezeu,
Sau sunt eu un fulg de nea
Și mi-i cald în palma ta.
Ce e mai prețios în viata
Am o balanta.
Pe un taler e un castel somptuos,mii de diamante,bogății neînchipuite și....singurătatea.
Pe altul e iubirea,doar ea..
Acum alege.
Ai cazut pe gânduri,nu-i așa?
Dar ai înțeles ce e mai prețios în viața,
Care e baza ce aduce fericirea.
Amar
Încerc să scriu, dar mintea mi-e în ceață,
Ceață e și afară și nu mai e verdeață…
Poate încerc să spulber doar o amintire tristă,
Tristă-i și toamna ce a venit în vizită.
Cartierul e din ce în ce mai pustiu
Pustiu e și sufletul meu, dar știu
Că anii trec… și totul dispare…
Oameni, clădiri, sentimente și culoare.
Îmi amintesc de demult, de când eram copii
Copii erau peste tot și aveau jocurile proprii
Nu se gandeau… nicidecum la viitor
Viitoru-i acum și trece-ncet și timpul lor…
E dureros să vezi cum oamenii se schimbă,
Se schimbă mulți în rău și asta mă deprimă…
E un lanț trofic, al oamenilor
Cel mai slab e mâncat de cel puternic, ce popor!
Acum se așterne anotimpul rece,
Rece e și fiorul ce prin vene-mi trece.
Iarna vine în pas grăbit și inevitabil
Inevitabilă-i și schimbarea-nprealabil.
E o aromă amară, este cea de la țigară
Cum dispare fumul, așa tot o să dispară.
Dacă-ți sunt eclipsate toate fericirile
După o viață traită rămân doar amintirile.
Amintirile, la care te gândești
Te uiti la poze și începi să zâmbești
Dar zambetul e palid și parcă te urăști
Că nu te poți întoarce-n timp să le retrăiești.
Așa e viața, când o trăiești în silă,
Așa sunt oamenii, când îi tratezi cu milă,
Deci iubește, dacă vrei să fii iubit
Traiește, nu doar ca să știi că ai trăit!
trăiri
râd
suspin
aleg neinspirat
plâng
plâng mult
seara, sunt un om trist
dar a doua zi, râd iar
râd
şi
râd
râd isteric
îmi place să râd
îmi plac oamenii care mă fac să râd
filosofez, petrec şi iubesc
îngân şi bombăn
povestesc, copilăresc, mă (şi te) suspectez
zbor în vise,
cad în realități paralele
mă emoționez, mă crizez, mă reflectez
doamne...
ce bine e să fii om
şi ce bine e să râzi
doamne...
ce bine e să fii femeie
Другие стихотворения автора
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Silvia Mihalachi