Oamenii
Oamenii cele mai nemiloase ființe de pe pământ
Se judecă și se bagă unii pe alții în mormânt
Pentru a lua faimă,teritoriu,avere,
Sunt flămânzi după putere
Copleșiți de sentimente și emoții,
Se uită doar la ei,hoții
Violența îi ajută să se definească.
Din ei o dorință începe sa râvnească
Niciun pic de empatie în inima lor
Nu se gândesc la viitor
Se uită la orice greșeală,
Se plâng că au o viață amară.
Bunătatea pe om îl părăsește
Invidia în ură crește
Viciu după viciu apare
Virtutea parcă dispare
Din cauza lor pământul moare,
Din cauza lor lumea dispare.
Mie,mi-e rușine să fiu om
Dar ție dragule cititor?
Категория: Мысли
Все стихи автора: Mirela Adam
Дата публикации: 13 ноября 2022
Комментарий: 1
Просмотры: 940
Комментарий
Стихи из этой категории
Singur cu mine
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Deja m-am obișnuit cu absența din jurul meu.
Cred că așa mi-e cel mai bine,
Să port liniștea continuă cu mine.
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Sunt muzeul viselor mele repetate,
Aflate într-o carte cu mare însemnătate,
Sunt creația propriilor gânduri.
Umbrele timpului
Timpul rătăcește, ne lovește ușor,
Îți promite un viitor, dar adesea ne lasă în urmă,
Ne învăluie în umbre, cu privirea unui străin,
Și ne învață, fără cuvinte, cum să uităm, cum să fim.
Iubirea nu cere permisiune,
Dar adesea își cere prețul în tăcere,
Pășind pe drumuri ce ne par cunoscute,
Dar fiecare pas adâncește o rană pe care nu o vedem.
Și în fiecare întâlnire, în fiecare privire,
Găsim o fărâmă de noi, rătăcind printre amintiri,
Așteptând să fim salvați, așteptând să ne regăsim,
Dar de multe ori, tot ce rămâne e doar o umbră a ceea ce am fost.
Singurătatea o-nțelegi
Asta e tot ce-am vrut...
Să fie liniște-ntr-o seară.
Atât. Nimic mai mult.
Un gând ca să-mi apară
și să mă duc departe,
Pe-un nor ce stă deasupra vieții,
în care cineva împarte
ideile singurătății.
Si văd cum suflă vântu-n crengi,
în iarba de pe câmp și-n mine...
Singurătatea o-nțelegi,
atunci când te gândești la tine
Îți vine să rămâi...nimic să nu mai spui.
Povestea sufletului
Uneori în suflet ploua,și lacrima cade,
Alteori sunt raze de soare, și zâmbim,
Tristeti și fericiri scriu povestea vieții noastre,
Ne ridicăm privirea spre astre
Și dam contur viselor,
Ștergem din amintiri clipele fade,
Prin cele frumoase,magic strălucim..
Mii de trăiri ne inunda
Când speram,visam,iubim.
Suntem ființe cu aripi de gând
Si-atatea simtiri adanci
Povestea sufletului nostru o scriu
Atât cât trăim..
Perspective
Înainte de-a arunca cuvinte grele,
Și-a desluși un conflict ce se-ncheie-n rele,
Întreabă-te, oare, cu mintea-ți trează,
Dacă-n fața-ți, un suflet matur se așează.
Căci de-i copil în gânduri și-n simțiri,
Nu-i loc de-nțelepciune, nici de-mpăcări.
Discuția-i un zid, o luptă-n van,
Când perspectiva-i străină, un ocean.
De ce să-ți pierzi vremea, energia,
Într-un război ce n-aduce bucuria?
Mai bine-ți vezi de drum, cu pași senini,
Și-nvață să ierți, să uiți de-acei străini.
Căci maturitatea-i o comoară rară,
Și nu toți o poartă, nu toți o-ncarcă.
Așa că, înainte de-a te-nfuria,
Întreabă-te, oare, cu cine-ai de-a face-acum, aici.
Singur cu mine
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Deja m-am obișnuit cu absența din jurul meu.
Cred că așa mi-e cel mai bine,
Să port liniștea continuă cu mine.
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Sunt muzeul viselor mele repetate,
Aflate într-o carte cu mare însemnătate,
Sunt creația propriilor gânduri.
Umbrele timpului
Timpul rătăcește, ne lovește ușor,
Îți promite un viitor, dar adesea ne lasă în urmă,
Ne învăluie în umbre, cu privirea unui străin,
Și ne învață, fără cuvinte, cum să uităm, cum să fim.
Iubirea nu cere permisiune,
Dar adesea își cere prețul în tăcere,
Pășind pe drumuri ce ne par cunoscute,
Dar fiecare pas adâncește o rană pe care nu o vedem.
Și în fiecare întâlnire, în fiecare privire,
Găsim o fărâmă de noi, rătăcind printre amintiri,
Așteptând să fim salvați, așteptând să ne regăsim,
Dar de multe ori, tot ce rămâne e doar o umbră a ceea ce am fost.
Singurătatea o-nțelegi
Asta e tot ce-am vrut...
Să fie liniște-ntr-o seară.
Atât. Nimic mai mult.
Un gând ca să-mi apară
și să mă duc departe,
Pe-un nor ce stă deasupra vieții,
în care cineva împarte
ideile singurătății.
Si văd cum suflă vântu-n crengi,
în iarba de pe câmp și-n mine...
Singurătatea o-nțelegi,
atunci când te gândești la tine
Îți vine să rămâi...nimic să nu mai spui.
Povestea sufletului
Uneori în suflet ploua,și lacrima cade,
Alteori sunt raze de soare, și zâmbim,
Tristeti și fericiri scriu povestea vieții noastre,
Ne ridicăm privirea spre astre
Și dam contur viselor,
Ștergem din amintiri clipele fade,
Prin cele frumoase,magic strălucim..
Mii de trăiri ne inunda
Când speram,visam,iubim.
Suntem ființe cu aripi de gând
Si-atatea simtiri adanci
Povestea sufletului nostru o scriu
Atât cât trăim..
Perspective
Înainte de-a arunca cuvinte grele,
Și-a desluși un conflict ce se-ncheie-n rele,
Întreabă-te, oare, cu mintea-ți trează,
Dacă-n fața-ți, un suflet matur se așează.
Căci de-i copil în gânduri și-n simțiri,
Nu-i loc de-nțelepciune, nici de-mpăcări.
Discuția-i un zid, o luptă-n van,
Când perspectiva-i străină, un ocean.
De ce să-ți pierzi vremea, energia,
Într-un război ce n-aduce bucuria?
Mai bine-ți vezi de drum, cu pași senini,
Și-nvață să ierți, să uiți de-acei străini.
Căci maturitatea-i o comoară rară,
Și nu toți o poartă, nu toți o-ncarcă.
Așa că, înainte de-a te-nfuria,
Întreabă-te, oare, cu cine-ai de-a face-acum, aici.
Другие стихотворения автора
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Silvia Mihalachi