Search - poezii.online

Un pisc de cenuşă născut din înalturi
înghite în trupu-i un con de culoare
şi muşcă din cer, fără milă, în salturi,
aruncă cortine în gest de grandoare.

Mai piere-o paletă din cerul sălbatic,
dispar holograme învinse vremelnic,
curg semne discrete pe cerul apatic,
împunge o rază zâmbind şovăielnic.

Cupola renaşte sub ploaia de stele,
halouri respiră rotunduri de-aramă,
coboară în noapte, şirag de mărgele,
şi pier în tăcere murind în maramă.

Speranţele pleacă prin anii-lumină
spre noaptea rămasă grădină fertilă,
o floare de viaţă vremelnic s-o ţină,
cu vraja din vorbe să nasc-o idilă.

În colţul de iad dănţuind neputinţă,
umanul se-apleacă spre zarea orfană,
un cuib de războaie e-a lumii credinţă,
iubirea de oameni e-o pată sărmană.

Pe frunţi părăsite de gândul luminii,
în jocuri de vânt cad şuviţe înfrânte,
ţărâna le prinde, stindarde prin spinii
crescuţi ca în veacuri pustiul să cânte.

În ochi se aprinde un picur năvalnic,
cristalul de ură ce moartea ascunde
să poarte sămânţa din care năvalnic
un veac fără viaţă în lume pătrunde.

Speranţele pier din chemarea astrală
topite ca fulgul când focul atinge,
pământul se-aprinde când cerul înşală,
o noapte mai doare când ziua se stinge.

Еще ...

Devastatie

În ziua apusului sfânt,
Când stele prin bolta cerească,
Straluci-vor direct pe pământ.
Va pieri voluptatea din gând?

Va muri și tristețea și dorul.
Ne-o privi Ființa X din amurg,
Cum se năruie cerul...
Vom cunoaște atunci adevărul?

Fermecați de o frică paternă
Ne-om cuprinde în brațe la alții.
Pe cand, el, va zâmbi luciferic,
Urmărind cataclismul pandemic.

Еще ...

Să tacem, şi să fim doar doi,
în plină gălăgie.
Să te cuprind, cum numai noi,
doar tu şi luna ştie.

Doar tu mă faci sa plîng,
ca un copil zîmbind.
Cum frunza caden-ncet,
ades pot sa te-astept.

Ades pot să admir,
şi să iubesc mereu.
Eşti tot cu ce respir,
iar eu, alesul tău?

Еще ...

Acaparat

Oh suflet drag ,

Oare după ce masca

Se ascunde zâmbetul?

Zâmbetul blând al copilului

Care râde din orice

De soare se bucură,

De vânt,

De ploaie,

De apus,

De răsărit,

Copilul acela blajin

Chiar inocent

Care ai fost o dată ...

Ignorant l-ai abandonat

În frig și nepăsare

Lăsat după a societății mască

După griji și frici

După încordare și rigiditate

Cerul numai întunecat îl vezi

Frigul îl simți...

Uiți să privești stelele

Fară întuneric ele nu s ar vedea

Uiți să visezi

Să trăiești cu și pentru visul tău

Căci un visător te ai nascult

Acaparat de propia lume ai devenit

Și totuși adânc în tine

Stelele luminează

Focul viu arde

Răsuflare are

Aminte adu ți

Că din praf de stele și lumină

Presărate de suflu divin

Viață ai luat

Speranță să te îndrume

Spre bucurie și vise dulci

Că ale unui copil

Acum trăiești

În armonie cu tine

Iar se te bucuri de flori ,

De zâmbete,

De viață .

Еще ...

#Интересно Поэма: Tristeți îndrăgostite Поэма: Las „Atena sărbătoreşte, lumea citeşte”. UNESCO a desemnat Capitala Mondială a Cărţii 2018 Поэма: Ноты Поэма: Să mori ca un câine Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame Поэма: Sa fi copil Поэма: Un vis..astral! Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

Вы искали: "steaua care pleaca"

Случайные публикации :)

Toamna

Nici...

Înserare peste lume

Devastatie

Respir

Acaparat