Psalmi - XXIV - Căutări zadarnice
Deșertăciune mi-i căutarea spre Tine,
Doamne al tăcerii înalte,
căci Te caut cu ochi omenești
și nu Te pot cuprinde.
Tu ești peste cuvânt, peste gând,
peste orice atingere.
Iar eu — o mână de lut
care se zbate să Te atingă.
Tot ce zidesc ca să Te ajung
se prăbușește în praf,
căci nu se urcă omul
la înălțimea Crucii prin mândrie.
Mi-e dor de Tine,
dar dorul meu e o rană,
nu o aripă.
Și plâng, Doamne,
căci în toată căutarea mea
n-am găsit decât urme,
niciodată pasul Tău.
Și totuși…
în deșertăciunea aceasta Te afli.
În golul meu locuiește taina Ta.
Când nu mai am ce să-Ți ofer,
Tu vii —
cu milă adâncă,
și mă ridici din zdrențele dorului meu.
Primește-mi căutarea,
nu ca pe un drum,
ci ca pe o rugă.
De ce nu Te pot cuprinde,
Doamne,
când Te caut cu toată ființa mea?
De ce mă simt mai gol în fiecare clipă
și mai aproape de Tine în același timp?
Întind mâinile spre cer
și simt doar vântul rece,
dar tot nu mă opresc.
Căci știu că nu-i nici un loc fără Tine,
nici o adâncire în care să nu mă afli.
Deșertăciune mi-i căutarea,
dar nu încetez să strig,
pentru că, poate, în această goană
voi învăța că Tu ești întru totul
în mijlocul dorului meu.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Ștefan Hristian Trofin
Дата публикации: 18 июня
Просмотры: 38