DOR DE COPILĂRIE
Copilărie, draga mea
Te-aștept să vii la mine;
De ce-ai plecat așa devreme
Fără să-mi spui
Cuvânt de despărțire?
Te tot aștept și nu mai vii
Mi-e dor, mi-e dor de anii tăi
Ce au trecut atât de repejor
Fără să-mi lași
Un gând de dor.
Mai vino iar la mine înapoi
Să văd frumoasa viață,
Ce eu la școală-ades plecam
Voioasă...dis-de-dimineață.
Стихи из этой категории
Redestinare
Du-te pădure şi fă-te copac,
Aruncă-ţi crengile peste câmpie,
Şi lasă-mă-n pustie să zac,
În cântec surd de ciocârlie.
Du-te pârâu şi fă-te izvor,
Mistuie-ţi apele în deşertul arid,
Şi lasă-mă-n tihnă aicea să mor,
În albia secată sub un soare torid,
Purcede jăratec şi fă-te scânteie,
Împrăştie-ţi cenuşa peste oceane,
Şi adu lângă mine orice femeie,
Să-ngroape în abisuri ale mele ciolane.
Purcede măicuţă şi fă-te copil,
Supusă, acceptă jurământul cel cast,
Pe veci să trăieşti oriunde-n exil,
Iar eu nicicând să nu pot să mă nasc.
Du-te lumină şi fă-te atom,
Orbeşte Pământul pentr-o clipită,
Să rămân numai eu, ultimul om...
Şi să-L duc pe Dumnezeu în ispită.
Reflectie umana
Închide ochii, prieten bun,
Și lasă-te pătruns de pace
Căci viața are al ei drum,
Tu mergi pe el și nu te-ntoarce.
Întinde-ți mâna acolo unde
o altă mână întinsă așteaptă,
Deschide ochii celui care
a uitat să se trezească.
Zâmbește celui care plânge
Și dă-i curaj, și dă-i speranță,
Oferă-i dragoste și milă,
O îmbrățișare caldă și o atingere duioasă.
Convinge-l pe cel ce nu mai crede.
Oferă-i celui fără casă.
Căci drumul Domnului e mare,
Și trebuie trecut ușor.
Să-l treci cu dragoste în suflet
Și pas de conducător.
Uitare...
Mi-e dor de Tine și nu pot
Să Te ascund în taină,
Sufletul mă doare uneori
Când nu ești cu mine.
Ți-am văzut lacrima ce curgea mereu
Din ochii Tăi care plângeau întruna;
Când eu mai uit de Tine uneori
Iar suferința greu m-apasă.
Aș vrea să plâng alăturea de Tine
Să simt și eu povara Ta cea grea;
Să-ți sorb amarul ce pe Tine
Greu te-apasă.
Te rog să nu mă lași Doamne nicicând
Când eu mai uit de Tine,
Trezește-mă din somnul morții
Să nu mă ia vrăjmașul.
Liniștea dintre fire
Nu există început,
ci doar ecoul unei absențe
care se pliază
pe conturul unui „acum”.
Citind cărți în noapte
Citind cărți in noapte,
Trăind cărți in noapte,
Visând cu-ocheane lăbârțate
La alti timpi si lumi tentante.
Și iar bate ceasul cinci in zori,
Si iar ceara se prelinge pe lumânări,
Si iar mai citesc
Si iar mai trăiesc
Si iar reușesc
Sa supraviețuiesc...
Citind cărți in noapte.
Redestinare
Du-te pădure şi fă-te copac,
Aruncă-ţi crengile peste câmpie,
Şi lasă-mă-n pustie să zac,
În cântec surd de ciocârlie.
Du-te pârâu şi fă-te izvor,
Mistuie-ţi apele în deşertul arid,
Şi lasă-mă-n tihnă aicea să mor,
În albia secată sub un soare torid,
Purcede jăratec şi fă-te scânteie,
Împrăştie-ţi cenuşa peste oceane,
Şi adu lângă mine orice femeie,
Să-ngroape în abisuri ale mele ciolane.
Purcede măicuţă şi fă-te copil,
Supusă, acceptă jurământul cel cast,
Pe veci să trăieşti oriunde-n exil,
Iar eu nicicând să nu pot să mă nasc.
Du-te lumină şi fă-te atom,
Orbeşte Pământul pentr-o clipită,
Să rămân numai eu, ultimul om...
Şi să-L duc pe Dumnezeu în ispită.
Reflectie umana
Închide ochii, prieten bun,
Și lasă-te pătruns de pace
Căci viața are al ei drum,
Tu mergi pe el și nu te-ntoarce.
Întinde-ți mâna acolo unde
o altă mână întinsă așteaptă,
Deschide ochii celui care
a uitat să se trezească.
Zâmbește celui care plânge
Și dă-i curaj, și dă-i speranță,
Oferă-i dragoste și milă,
O îmbrățișare caldă și o atingere duioasă.
Convinge-l pe cel ce nu mai crede.
Oferă-i celui fără casă.
Căci drumul Domnului e mare,
Și trebuie trecut ușor.
Să-l treci cu dragoste în suflet
Și pas de conducător.
Uitare...
Mi-e dor de Tine și nu pot
Să Te ascund în taină,
Sufletul mă doare uneori
Când nu ești cu mine.
Ți-am văzut lacrima ce curgea mereu
Din ochii Tăi care plângeau întruna;
Când eu mai uit de Tine uneori
Iar suferința greu m-apasă.
Aș vrea să plâng alăturea de Tine
Să simt și eu povara Ta cea grea;
Să-ți sorb amarul ce pe Tine
Greu te-apasă.
Te rog să nu mă lași Doamne nicicând
Când eu mai uit de Tine,
Trezește-mă din somnul morții
Să nu mă ia vrăjmașul.
Liniștea dintre fire
Nu există început,
ci doar ecoul unei absențe
care se pliază
pe conturul unui „acum”.
Citind cărți în noapte
Citind cărți in noapte,
Trăind cărți in noapte,
Visând cu-ocheane lăbârțate
La alti timpi si lumi tentante.
Și iar bate ceasul cinci in zori,
Si iar ceara se prelinge pe lumânări,
Si iar mai citesc
Si iar mai trăiesc
Si iar reușesc
Sa supraviețuiesc...
Citind cărți in noapte.
Другие стихотворения автора
Iubirea noastră
Stai liniștit
Suflet pur,
Și nu te mai îngrijora,
Lângă tine stă iubirea ta.
Dăruiește-mi inima
Știind că o s-o păstrez,
Și nicidecum nu o s-o mai pierzi,
Vei trăii în veci în inima mea
Pentru că pe tine nu te voi uita
Voi fi parte mereu
Din inima ta
E un lanț gros
Ce nu se va dezlega,
Iubirea noastră este pură
La fel ca sufletul tău
Un lac lin de apă,
Unde luna reflectă printre nori.
Această minunată copilărie
Această minunată copilărie,
cât aș vrea să nu se mai termine,
dar într-un final toți ajungem mari,
și trecem prin multe schimbări,
în mintea noastră suntem tot copii,
dar...s-a dus sezonul de jucării .
de Panait Mirela
Casa de zahar
Ce cauti aici oare
Tu care dai tarcoale
Ai ajuns aici din greseala
Sau ai fost nevoit sa iesi
Din a ta viata
Relaxeaza te,putin mai mult
In aceasta casa de zahar
Nu gresesti,deci nu ai cum sa platesti pentru ceea ce ai facut
Nu esti singurul sa stii
Doar unul din milioane de adulti,copii
Insa nu sta prea mult,
Logic ar fi sa stai pana consumi destul
Peretii pot avea ce gust vrei tu
Iar aerul sa miroasa a parfum
Tu decizi,in aceasta casa dulce si satioasa
Dar nu uita
Ca aici nimeni nu e real
Iar usa inchisa ca raul de care iti e frica sa nu intre si sa te sterpeleasca
Va ajunge sa te inchida pe viata
Iar tu vei muri de diabet
Ca altceva nu aveai de facut
Decat sa mananci din aceasta
Casa de zahar
Care te face acum sa crezi ca e mai mult nesanatoasa,amara
Un vis lucid
Am un vis lucid .
Care l-aș numi stupid .
Totuș mai de mult .
Mil doream atăt de mult .
Eu pe tine te așteptam.
Căci atăt de mult mi te doream .
Că ai plecat de la mine .
Nu acceptam .
Că mai lăsat , și ai plecat .
Cănd împrejur totul era secat .
Un vis lucid a rămas .
Iar eu de la el m-am retras .
Suflete
De ar vedea ochii noștri numai suflete
în loc de corpuri în țiplă trase,
Am iubi puțin mai diferit, zic eu,
Și am fugi să ne întâlnim jumătatea, târând în inimă atlase.
Hărți, ca cele ale piraților,
Unde inima marchează 'x' comoara bogaților,
Cei cu sufletul îmbibat,
De căldura propriului păcat.
Căci fără iubire mori,
Și cel ce iubește atât de tare n-ar ajunge în palatul dintre nori.
Și cu asemenea iubire,
N-ai îndrăzni să o faci o simplă, distantă amintire.
De ar vedea ochii noștri numai suflete,
Cred că aș sta pe loc,
Să văd câte inimi reci și rănite,
Aș aprinde o lumânare pentru cele lipsite de vreun foc.
Iubirea noastră
Stai liniștit
Suflet pur,
Și nu te mai îngrijora,
Lângă tine stă iubirea ta.
Dăruiește-mi inima
Știind că o s-o păstrez,
Și nicidecum nu o s-o mai pierzi,
Vei trăii în veci în inima mea
Pentru că pe tine nu te voi uita
Voi fi parte mereu
Din inima ta
E un lanț gros
Ce nu se va dezlega,
Iubirea noastră este pură
La fel ca sufletul tău
Un lac lin de apă,
Unde luna reflectă printre nori.
Această minunată copilărie
Această minunată copilărie,
cât aș vrea să nu se mai termine,
dar într-un final toți ajungem mari,
și trecem prin multe schimbări,
în mintea noastră suntem tot copii,
dar...s-a dus sezonul de jucării .
de Panait Mirela
Casa de zahar
Ce cauti aici oare
Tu care dai tarcoale
Ai ajuns aici din greseala
Sau ai fost nevoit sa iesi
Din a ta viata
Relaxeaza te,putin mai mult
In aceasta casa de zahar
Nu gresesti,deci nu ai cum sa platesti pentru ceea ce ai facut
Nu esti singurul sa stii
Doar unul din milioane de adulti,copii
Insa nu sta prea mult,
Logic ar fi sa stai pana consumi destul
Peretii pot avea ce gust vrei tu
Iar aerul sa miroasa a parfum
Tu decizi,in aceasta casa dulce si satioasa
Dar nu uita
Ca aici nimeni nu e real
Iar usa inchisa ca raul de care iti e frica sa nu intre si sa te sterpeleasca
Va ajunge sa te inchida pe viata
Iar tu vei muri de diabet
Ca altceva nu aveai de facut
Decat sa mananci din aceasta
Casa de zahar
Care te face acum sa crezi ca e mai mult nesanatoasa,amara
Un vis lucid
Am un vis lucid .
Care l-aș numi stupid .
Totuș mai de mult .
Mil doream atăt de mult .
Eu pe tine te așteptam.
Căci atăt de mult mi te doream .
Că ai plecat de la mine .
Nu acceptam .
Că mai lăsat , și ai plecat .
Cănd împrejur totul era secat .
Un vis lucid a rămas .
Iar eu de la el m-am retras .
Suflete
De ar vedea ochii noștri numai suflete
în loc de corpuri în țiplă trase,
Am iubi puțin mai diferit, zic eu,
Și am fugi să ne întâlnim jumătatea, târând în inimă atlase.
Hărți, ca cele ale piraților,
Unde inima marchează 'x' comoara bogaților,
Cei cu sufletul îmbibat,
De căldura propriului păcat.
Căci fără iubire mori,
Și cel ce iubește atât de tare n-ar ajunge în palatul dintre nori.
Și cu asemenea iubire,
N-ai îndrăzni să o faci o simplă, distantă amintire.
De ar vedea ochii noștri numai suflete,
Cred că aș sta pe loc,
Să văd câte inimi reci și rănite,
Aș aprinde o lumânare pentru cele lipsite de vreun foc.