Aici
Ți am oferit din timp
Și au trecut ani
Mi ai adus soare,
Și au apărut încet, stropi de ploaie
Vorbeam cu mine despre tine
Și mă întrebam..
Oare a mai rămas iubire ?
Sau poate doar o amăgire ?
De dimineață, intr o joi..
M am trezit goală, fără noi
Și m a durut atât de tare
Pentru ca am crezut intr o schimbare.
Priveam totul ca pe o amentire..
Ca pe ceva, ce n avea sa mai fie
Deși încă nu renunțasem la iubire
Se terminase pentru mine…
N. S.
Стихи из этой категории
Tu nu eşti decât o stea ...
Tu nu eşti decât o stea
Care s-aprinde şi moare.
Tu nu eşti decât un soare
Ce apune şi răsare.
Tu nu eşti decât o zi
Care începe şi sfârşeşte.
Tu nu eşti decât o noapte
Care plânge-n întuneric.
Tu nu eşti decât o oră
Cu minute care tac.
Tu nu eşti decât o clipă
Care a fost şi numai e ...
Tu ești zeița frumuseții
Se tot vorbește despre Afrodita
Că este frumusețe făr'de egal..
Dar eu vă spun că este doar o antică poveste,
Ce n-are mai nimic real!
Când vine vorba despre femeile frumoase
Sau gingășie,eros și strălucire feminină,
Ce răspândește doar amor și bucurie,
Căci "frumusețe" este un termen mult prea sărac,
O să vă spun că Afrodita chiar există!
Dar nu cea din legendele știute,
Ci ești tu cea care acum citește,
Iar eu biet trubadur ce-s rătăcit în lume ,
Plângându-mi soarta tristă dar și rece,
Visând să-ți spun poetic cât ești de frumoasă!
Și-ți cânt poeme glorioase,
Îngenunchez cavalerește în prea frumoasa-ți față,
Să mă asculți precum o mamă răbdătoare,
Cu pruncu-i ce-i plânge la picioare...!
O prea frumoaso, înger de femeie
Tu ești frumosul ce-i coborât din Cer,
Vreau să-ți sărut ochii,parul și piciorul,
Tu esti adevărata Afrodita și Misterul,
Tu ești Amorul!
(12 martie-1 aprilie 2023 Irepetabila iubire)
UN NOU ÎNCEPUT
Ceasul bate miezul nopții, în zadar eu stau ș-aștept
Pasul să-l înterpți spre mine, să te strâng iarăși la piept!
Ploaia bate lin fereastra și floarea parc-a ofilit,
Nu mai știu ce e cu mine căci fără tine sunt nimic!
Mâna mi-o îndrept spre poza ce-mi veghează al meu somn,
În această noapte tristă n-am putut nici cum s-adorm!
Doar ea încă-mi mai zâmbește și mă-ndeamnă să te sun,
Dar în suflet e durerea ce mă face să amân!
Orele trec în neștire, gânduri multe mă încearcă,
Clipa grea a despărțirii nu o pot lăsa să treacă!
De atunci multe zile parcă au trecut pe lângă mine,
Iar în inimă și-n suflet eu te am numai pe tine!
Soarele bate-n fereastră, floarea pare că-și revine,
Iar eu tot ce simt acuma e legat de-o amintire...
cherishment
val de raze scânteietoare
aplecându-se smerite
pică ușor pe chipul tău
de-o splendoare neasemuită
iar din privirea ta…șiroaie
de lacrimi limpezi ce se scurg
s-au așternut pe iarba moale
unde acum flori au crescut
și toate rănile deschise…
tu pe toate le-ai cusut
te-am găsit din intamplare
ingenuu, fără cusur
și-ți declar dragostea fără ezitare
privind spre cerul azur
Zeița
„Apollo, ți-am oferit bunătate și respect,
Așa că te rog ca și tu să fi corect.
Să îmi împlinești și mie o dorință,
O zi vreau să petrec ca a ta ființă.”
"Admetus sau dacă așa dorești să te numești, Andrei,
O să îți dau aceea ce tu vrei.
Pentru generozitatea ta, din mâncarea mea vei gusta,
Pentru această zi, în corpul meu vei exista."
Totul în jur a devenit pur alb...
Și am ajuns într-un loc atât de dalb.
Eram chiar în vârful muntelui Olympus,
Și aveam până la apus pentru orice aveam să îmi fi propus.
M-am întâlnit întâia oară cu maestrul apelor, Poseidon,
M-a întrebat de un zvon de al meu, un piton.
I-am răspuns că de mult s-a rezolvat,
Și că nici atunci nu trebuia să fiu salvat.
L-am întrebat cum îi mai este al lui imperiu.
“Imperiu? Nu credeam că întrunește un așa criteriu, “
Îmi răde și cu un zâmbet îmi vorbește,
“Este extraordinar dar dacă nu mă crezi, vin-o și privește.”
Îi zâmbesc și îi promit că o să vin,
Imediat ce niște treburi termin...
"Dar crezi că aș putea pe Zeus să îl întâlnesc?"
Majoritatea dintre noi lipsesc, de diferite probleme se îngrijesc.
Văzând cât m-a întristat știrea, cât de jos îmi era privirea...
Îmi pune mâna pe spate, pentru a îmi mai liniști gândirea.
Mulțumindu-i și mergând mai departe, m-am întalnit...
Cu Leto, femeia din care în lume am venit.
Mă întreabă pe unde este sora mea,
Deoarece pentru siguranța ei se temea.
Așa că dacă acum eu înapoi în Grecia,
M-aș întoarce și pe ea aș căuta-o, ea pe veci ar aprecia...
Nevrând să stric relațiile lui Apollo ,
Pe Pământ mă întorc, pentru a încerca a o găsii acolo.
Într-o pădure eu încep a o căuta,
Când văd o femeie ce animale vâna...
Părul ei, curgea ca valurile unei mări de cafea,
Ochii ei, o fântână albă-nu de apă ci de ciocolată,
Buzele ei, păreau moi ca de catifea,
Atât de frumoasă, calculată, concentrată...
M-am apropiat tiptil, ușor,
Am strigat-o încet...cu o voce joasă...
Neștiind dacă îmi va oferi vreun ajutor.
Se întoarce dintr-o dată și se apropie curioasă.
“Ce cauți pe aici, dragă zeu?
Și de ce îmi întrerupi a mea vânătoare?
Ai ceva tupeu, știi bine că să vânezi e greu,
Haide, vorbește, sau nu o să mai fiu așa binevoitoare.”
"Mă numesc Apollo și sora nu mi-o pot găsii,
Pare că petreci mult timp pe aici,
M-am gândit că poate tu o să știi,
Dacă da, te rog să îmi zici…"
Se apropie cu mult avânt,
Mă ia cu puțină forță de mână...
Și fără vreun alt cuvânt,
Începe a merge fără frână.
De mână, m-a dus pe un vârf de munte,
Unde o femeie îmbrăcată într-o rochie de cărbune,
Părea că cea mai mare frică avea să și-o înfrunte.
Plângea și nimic nu putea spune...
Pentru ore în șir nu ne-am oprit din vorbit,
Frumusețea ei cu a Aphroditei era de comparat,
Ceva de neobservat până când de farmecele ochiilor ei m-am izbit...
A ei grație era imposibil de măsurat, de explicat…
De mână m-a dus pe un mic deal...
Deasupra unei sulițe din pământ.
Unde în jur, totul încă părea ireal...
Unde umbra unui măslin s-a resfrânt...
Degetele ei fine mă țineau atât de bine,
Povestindu-mi de Socrate, Platon și Herodot,
Se uita cu așa o înfierbântare, ardoare la mine,
Eu o ascultam și tăceam ca un netot.
M-a întrebat dacă o pauză vreau să facem,
Să stăm jos măcar pentru o clipă,
Că nu vrem să ne sărutăm să ne prefacem,
Simțeam cum o dragoste se înfiripă.
Pe lângă noi, zbura unul dintre frații mei,
Eros, care pentru mine a venit.
Părea că era supărat dar fără vreun temei,
Dintr-o dată, mi-a zâmbit, de parcă țelul și l-ar fii împlinit.
Nimic nu se schimbase, așa am crezut,
Dar când la Daphne m-am uitat…
Numai la ale ei picioare m-am holbat,
Corpul meu nu mai făcea ce am vrut...
Ea de mine s-a speriat,
Și ușor s-a îndepărtat,
Numai de dorință eram purtat,
Aerul se simțea rarefiat,
Imaginându-mi pieptul ei dezgolit,
Decolteul ei, îmi dădea tot felul de idei,
De cum aș săruta-o pe gât ducând-o pe alei,
Pe care nu s-a mai oprit, pe care nu le-a mai trăit.
De la dorința mea am încercat să mă rețin...
Să îi ating pielea de mătase și între picioare să o dezmierd,
Dar în silueta...în corpul ei, încep să mă pierd,
De la ea nu mai pot să mă abțin...
Speriată, ea începe să fugă,
Dar în adâncul ei știe,
Că lumea e prea pustie.
Așa că se decide să se distrugă.
Se transformă într-un prea frumos copac,
Când...din spatele meu se aude o voce mică și pitică,
Care întreabă dacă acum sunt mai deschis la critică.
Deoarece cu ea nu voi reușii niciodată să mă împac.
Lacrimile mele au umplut râurile și mările,
Rădăcinile ei le-am sărutat,
Minute, ore au trecut dar acolo eu am stat.
Încercând să îmi alin tulburările...
Din frumusețea, eleganța ei am făcut o liră,
Un arc și niște săgeți de lemn,
Și un lucru pe care am jurat solemn,
Să îl prețuiesc și când focul vieții mi s-o potoliră.
M-am trezit, cu memoriile care mă urmăriră,
Nu în Olympus, nu în lumea zeilor.
Doar cu coroana mea, care să mă mai ducă în acea lume a ideilor,
Un singur lucru, care să îmi amintească, că un om și o zeiță se iubiră…
Imagine anonima
nu știu dacă e ceva în părul lui
în ochii lui
sau în zâmbetul lui
poate în modul cum vorbește
sau în sunetul vocii lui
poate e doar în privirile lui
sau aerul din jur
dar de câte ori îmi iese-n cale
e mai frumos ca de fiecare data
când ne-am întâlnit
dar mă tem că într-o zi
va atinge perfecțiunea
ca se va transforma într-o stea
strălucind pe exterior
plin de foc pe interior.
Другие стихотворения автора
Recitaluri - AȘTEPTARE
Închis ca-ntr-o carapace
Privesc spre tine-ades;
Cu ochii plini de lacrimi
Suspin, eu tac, iubesc.
Mi-e dor să fii aproape,
Mi-e dor să fii a mea,
Eu rabd...privirea ta
Ce nu o pot avea.
Mi-e scris să rabd,
Mi-e scris să sper,
Iubirea mea încă -i departe
Căci eu tot mai aștept.
Scrisoare către mine însumi
Și te caut pe tine cel ce-ai fost,
Te caut in poze, in amintiri
Te caut in munți și-n mare
Pe străzi plimbate și-n vise uitate
In copaci tăiați din care-au ramas doar cioate
Te caut in cer, in soare si-n stele
In parfumuri si-n haine demodate
In lacrimi șiroaie, seci și amare
In gândul bizar ce mi-e pe suflet tumoare,
Te caut in anii de demult, plini de culoare.
Și te caut in ochii candva tineri ai mamei
Pe care-ai adus lacrimi sărate.
Mi se sfarmă-n maini mucegaită ultima rădăcină
Măcinat de vină
Te caut, pe tine cel ce-ai fost cândva fericire in jurul oamenilor.
Te caut chiar aici...in mine, n-ai murit
Doar te-ai pierdut...
Oh, noapte frumoasa
Oh, noapte frumoasa
Stii ca inima ma apasa
Dorul de ea nu ma mai lasa
Nici nu m-as mai duce acasa
Oh, noapte frumoasa
Stelele iti stralucesc
Pasii mei lenti, nu te mai chinuiesc
Privirea o am abatuta, amarul asta ma usuca
Oh, noapte frumoasa,
Tovarasa mi-ai devenit
As sta cu tine la discutii,
Dar s-a crapat de zi.
Oh, noapte frumoasa,
Ce repede tu pleci,
Precum iubita mea cand a plecat
Si m-a lasat cu ochii reci.
Oh, noapte frumoasa,
Te astept din nou
Diseara, la locul nostru,
Langa foisor!
Cât de greu
Albastrul de la apus
Ne-a adus un moment în plus
Pe când al tău supra apus
Ne-a dus zâmbetul în sus
Cât de greu a fost să-i cer
Inimii sa plece în cer
Să se întoarcă cu al meu tată
Cu lacrima deja uscată
Prin sicrie am umblat
Prin cimitire am strigat
Al meu tată mort sa vie
Să-i dedic o poezie
Să-i arat cu amănunt
Casa în care m a crescut
Să-i prezint al lui fecior
Ginerele și un nepot.
Of, ce dor...
Of, ce tare dor mi-a fost de tine...
Deşi încercat-am să te uit,
De dorul tău sunt încă chinuit.
Ține-mă te rog de mâna bine,
Of, ce tare dor mi-a fost de tine…
Patentul udat de iubire...
Se întâmpla de dimineață, eu beam cafeaua la fereastră
Când a sunat telefonul.
Vocea ta îmi părea o soaptă ce mă învăluie și mă tăvălește
Prin undele nevăzute ale imaginației 5G…
Problema era spinoasă, dar tot insistam, mai alert, mai monoton
când îți păream Superman
când îmi păreai Pamela Anderson.
N-am mai stat la taclale,
mi-am luat halatul din dotare și am început să scotocesc printre apartamentele din bloc
apartamentul tau rece de tot.
Când mi-ai deschis, erai într-un halat de casă,
erai frumoasă, frumoasă și grasă,
cu părul vâlvoi, cum e dragostea dintre noi
eu eram cu halatul cel bun
voiam să te impresionez…
Mi-ai arătat caloriferul, am scos patentul și cheia franceză
și parcă simțeam cum se declanșează
căldura în casă.
O iubire mecanică, o iubire de gheață era relația noastră.
Ti-ai aprins suav o țigară,
caloriferul șuiera ca la gară
și, rând pe rând, element cu element, am redeschis fluxul de căldură,
iar tot universul meu devenea acum al tău.
Ți-ai lăsat lângă pat halatul, la fel și eu, am lasat și ochelarii
Deja te vedeam mai bine, frumoasă, înaltă,
Precum fecioara, curată.
Mi-ai zis satisfăcută:„ Vai, domnule!”,
ți-am răspuns: „Măi, doamnă!”…
N-a fost nevoie de mai mult, te-ai aplecat să-mi ridici patentul ud
și mi-am amintit de Marcu, amicul meu care e arcaș de fel
și care ți-a strecurat în sân câteva săgețele
cu numele meu scris pe ele,
dar pentru că n-aveai banii la tine, mi-ai zis să mai vin și mâine,
fără să-mi dai vreun indiciu, un număr, un viciu,
măcar o țigară fumată de gura-ți suavă…
De-atunci tot umblu besmetic
prin blocul nostru excentric
să te caut, să te găsesc
așa cum te-am văzut prima dată
înaltă, frumoasă, întoarsă…