De ce?
De ce e frig și, inima mă doare,
Iar tu nu simți, răceala dintre noi,
Stăm amândoi, tăcuți în așteptare,
Și știm, că pe-năuntru, suntem goi
Ne punem tot mai des, o întrebare,
De ce noi, nu mai suntem, ca-nainte,
Când știm că-n viața, totu-i încercare,
Și uneori călcăm, pe jar fierbinte
Și știm cu siguranța, tu și eu,
Că drumul nostru, n-a fost un vis,
Noi doi, iubiți, legați, am fost mereu,
Și doar, amândoi, în viața, am decis
A fost și greu, dar am trecut,
Peste necazuri, care-au durut,
A fost ușor și, ne-a plăcut,
De mână, noi tot timpul, ne-am ținut
Pe calea vieții, am știut, să evităm,
Să-ne-acuzăm urât....pe te miri ce,
Și-n viața, a trebuit, să ne purtăm,
Și am știut, că ce e rău, ca vântul trece
Și anii, ni s-au adunat, cu plus,
Văzându-se, pe ale noastre chipuri,
Și tinerețea, ni s-a dus, în minus,
Și-au apărut, pe ici pe colo, riduri
Și timpul, n-a trecut, fără de rost,
Am strâns si adunat, cum am putut,
Pentru aceasta, am plătit un cost,
Că de.. noi doar în muncă, am crezut
În tinerețe, totul, ți se cuvine,
Nu știi să scazi și, doar sa-aduni,
Iar, când timpul bătrâneții vine,
Anii îi scazi și-aștepti, ceva minuni
Acum e timpul, pentru o rugă,
Pe care n-ai rostit-o-ntinerețe,
Sperând la Domnul, să ajungă,
Și să n-ai boli, dureri, la bătrânețe
Un sfat, aș da acum, eu tuturor,
Trăieste, dar nu cu viața, la pariu,
Și toate, să le faci, la timpul lor,
Ca nu cumva, să fie, prea târziu!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
