Crăciun cu Alexandra

Când zăpada cade-ntruna peste străzile pustii,
Așternând covoare albe și steluțe argintii,
Ea privea pe geam cum fulgii se pierdeau în infinit,
Lacrimi reci ca niște perle, ochii verzi i-au împânzit.
 
Pân-atunci mereu rostise rugăciuni fără ecou,
A știut că are parte de-un Crăciun fără cadou.
Și strângând păpușa-n brațe, Alexandra mult plângea,
De-ar mai fi măcar odată totul cum era cândva!
 
Pe o coală de hârtie colorată ea scria:
"Moșule eu nu vreau dulciuri, jucării sau altceva,
Vreau să vină tati-acasă azi, în seara de ajun
Vreau să mă ridice-n spate, steaua-n vârf de brad s-o pun!
 
Că-i plecat străin în lume de când eu aveam cinci ani,
S-avem noi mai bună viața, să câștige mai mulți bani,
Dar aș vrea în seara asta bradul când împodobim,
Tati, mami și cu mine toți în jurul lui să fim.
 
În martie anul ăsta m-a sunat de ziua mea
Și mi-a zis: "La mulți ani, Ale, de Crăciun ne vom vedea!"
De atuncea așteptarea parcă nu avea sfârșit
Însă uite, e Crăciunul și el încă n-a venit!
 
Dar se pare, sper zadarnic, asta nu se va-ntâmpla
Și mă doare fiindcă tati m-a mințit de ziua mea!
Dacă ți-ar păsa vreo clipă, n-ar mai fi copiii triști
Moșule, zău, câteodată mă întreb dacă exiști!"
 
Obosită și-ntristată, adormi din nou plângând
Dar în vis, pe cer apare o stea mare luminând
Și vedea cum mii de îngeri un brăduț împodobeau,
Mii de stele colorate, toate-n jurul ei dansau.
 
Undeva, de după lună, ca năluca se ivea
Sania de reni purtată și cu Moș Crăciun în ea!
Dar ce fac? Se-ndreaptă-ncoace, către ea, uite-i că vin!
Au aterizat în curte! Moșul are sacul plin!
 
Un sărut ca o părere coborî pe fruntea sa
Și încet deschise ochii, dar acum nu mai visa!
Lângă patul ei, brăduțul era gata pregătit,
Iar alături sta tăticul: "Puiul meu nu te-am mințit!"

Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Daniel Dobrică poezii.online Crăciun cu Alexandra

Дата публикации: 28 декабря 2025

Добавлено в избранное: 2

Комментарий: 2

Timp de citire: ~4 min.

Просмотры: 975

Авторизуйтесь и комментируйте!

Комментарий 2

Другие стихотворения автора

Iubire scrijelită în zăpadă

Iubire scrijelită în zăpadă
Și dăltuită pe versanți de munți
Zadar îți cad cuvintele-n cascadă,
Zadar te vrei jurată pe la nunți,

Zadar te vezi pornită-n avalanșă
Spre nu știu care suflet prea naiv,
O viață pentru tine-i o revanșă
Pictând în cenușiu un ROGVAIV.

Mă-ntreb câți oare-ți vor cădea în plasă,
Oare la câți speranțele-ai să-neci
În marea înghețată ce nu-ți lasă
Vreun strop de val în iernile prea reci?

Pe câți vei păcăli pictând cu-albastru
Un cer ce se refuză colorat,
Visând aiurea vreun departe astru
Ce din greșeală să-l fi luminat?

Și câți îți vor jura apoi credință
Așa cum ți-au jurat și-n alte dăți,
Iubire, tu izvor de suferință,
Iubire, tu izvor de nedreptăți?

Еще ...

Fluturi violet

Ningea cu fluturi violet
Dintr-un sipet cu ametiste
Și-n stoluri, note triolet
Țâșneau din clape fanteziste.

Ningea cu fluturi violet
Și mâna-mi tremurând întinsă,
Se-aventura la șevalet,
Să-ți zugrăvească fața ninsă.

Ningea cu fluturi violet
Nămeți pe degetul meu mare,
Ce pe chitară-n flajolet,
Șoptea numele tău de floare.

Ningea cu fluturi violet
Omăt de iriși în grădină
Și unui suflet incomplet,
Tu-i erai singura lumină.

Ningea cu fluturi violet
Peste liliachii ruine
Și-n orice gând al meu secret,
Ningea potop. Ningea cu tine.

Еще ...

Despărțirea de vară

Dacă exiști, o, vară și nu ești doar o știre
Sau doar o minciunică la meteo, desigur,
Atunci, pentru naivii ce cred încă-n iubire,
Sărută-mă pe pleoape să nu mă mai simt singur
 
Și soarele acela ce spui că fără tine
Nu-și merită salariul, sau chiar ar fi șomer
Trimte-l ca pe-o slugă, s-arunce zori senine
Spre-aceia pentru care lumina e-un mister
 
Să nu mă lași o, vară, sau ești ca orișicare,
Când mi-este cel mai bine, găsești motiv să pleci
Și fără vreun "adio" mă lași cu ochii-n soare
Vreo nouă luni sau zece, când pragul iar mi-l treci!
 
Ai aere de divă, vai, vreau autograf!
De mai apuc un iunie, o, vară, îți promit
C-am să te pun în lanțuri și am să-ți dau un ștraf
Și o să pleci, o, vară doar dac-am să-ți permit!
Еще ...

S-a dus un an

S-a dus un an cu rele, bune,
Am râs, am plâns și am iubit ,
Dar la sfârșitul lui pot spune
Că l-am trăit cum mi-am dorit.

Am fost corect față de mine,
Față de cei din jurul meu,
De-am făcut rău, de-am făcut bine,
Mă judecă doar Dumnezeu.

Am încercat ca-n orice faptă
Să fac un bine și s-ajut
Și-am tras din greu să nu-i las baltă
Pe cei ce-n mine au crezut.

Am strâns din dinți, am muncit bine
Și la o parte nu m-am dat
Și am fost mulțumit de mine
În tot ce am realizat.

Un strop din mine-am pus în toate,
Fără ca-n schimb s-aștept ceva
Și astăzi, când mă uit în spate,
Nu am nimic ce regreta.

Sunt mândru de-orice vorbă spusă,
Sunt mândru de-orice gest făcut,
De orice alinare-adusă
Cuiva total necunoscut,

Că am trăit cu demnitate,
Că n-am făcut vreun compromis,
Sunt mândru în totalitate
De orice vers care l-am scris.

Am făcut ce-am crezut că-i bine
Și inima-am știut s-ascult
Cu ce sunt eu nu mi-e rușine,
La anul o să fiu mai mult!

Еще ...

Lacrima Fecioarei Sfinte!

Pe pământul unde toate numai bune nu mai sunt,
Bunătatea, demnitatea, omenia: vorbe-n vânt,
Pe pământul unde ura nu ne lasă-a mai iubi,
Lacrima Sfintei Maria ne mai poate mântui.
 
Pe pământul unde oameni pe alți oameni ii ucid
Salutând boala mintală a unui țar schizoid,
Crima riscă să devină un alt mod de a trăi
Lacrima Sfintei Maria ne mai poate mântui.
 
In aceste timpuri triste, când noi ne-am pierdut de noi,
Cine poate să ne-aducă împreună, înapoi?
Cine să ne mai învețe că-n credință e tăria?
Un răspuns îmi vine-n minte: Lacrima Sfintei Maria.
 
Pentru-a noastră-nfumurare, pentru-a noastră neputință,
Pentru răutatea noastră, pentru lipsa de credință
Când, pe drept, ne-ar fi fost teamă, că-i pornită să ne certe
Sfânta Maică varsă lacrimi, Fiului, ca să ne ierte!
 
Pe pământul unde toate niciodată nu au fost
Mai urâte si mai rele, si mai fără de vreun rost
Decât in aceste timpuri, când speranța însăși moare,
Ne mai poate ține-n viață, lacrima Sfintei Fecioare.
 
Într-un veac în care omul nu mai are nimic sfânt
Lacrima Sfintei Maria cade încă pe pământ
Ca un semn de-ncurajare și de-aducere aminte
Că din toate ne va scoate, lacrima Fecioarei Sfinte!
Еще ...

Zi de martie

Eşti ca o zi de martie, senină,
Ai ochii verzi, miroşi a primăvară
Privirea ta mă-nvăluie-n lumină
De parcă-n suflet soarele-mi coboară.

Muguri sfioşi pe dulci buzele tale
Încet se sparg şi-un zâmbet înfloreşte,
Iar razele-ţi sărută părul moale,
Când tu zâmbeşti, Primăvara zâmbeşte!

Şi uite, îmi topeşti cu-a ta căldură
Zăpada care peste vise-mi creşte,
Ai flori în păr şi eşti atât de pură
Eşti tot ce a mea inimă-şi doreşte!

Eşti ziua ce-o aştept de mult să vină
Din mine să alunge iarna rece,
Eşti ziua mea de martie, senină
Şi te iubesc mai mult, pe zi ce trece.

Еще ...

Стихи из этой категории

Dragă poezie

Dragă poezie, cântec fără glas,

Te-am învățat pe dinafară înainte să te scriu,

Mi-ai curs prin sânge, lin, ca un ceas

Ce bate doar atunci când simt că sunt târziu.

 

Te scriu fără plan, te simt înainte,

Îmi bați în piept ca un dor fără nume,

Din tine se nasc și sfinți, și morminte,

Ești focul ce arde, nu fumul din lume.

 

Ai fost lângă mine când totul pleca,

Când oamenii mei deveneau amintiri,

Tu n-ai întrebat, n-ai judecat,

Doar m-ai învățat să respir în tăceri.

 

Te-am scris pe nopți cu ochii obosiți,

Pe foi ce tremurau sub mâna mea,

Tu m-ai iertat când eram prea sincer

Și m-ai mințit când adevărul durea.

 

Când nu mai știu cine sunt sau ce vreau,

Mă caut în tine, literă cu literă,

Tu nu promiți, nu minți, nu trădezi,

Doar arzi... și asta te face liberă.

 

Dragă poezie, dacă voi tăcea,

Să știi că nu te-am părăsit nicicând,

Doar m-ai scris tu pe mine, mai întâi,

Și m-ai lăsat să te semnez plângând.

Еще ...

Înainte de nume

Înainte să știu cum mă cheamă

eram deja ceva.

Numele a venit

și a acoperit

ce era acolo.

Uneori îl dau la o parte

să mă uit.

Еще ...

Pauză

Muzica nu e în note.

E în spațiul

dintre ele —

acolo unde urechea

decide

ce a auzit.

Еще ...

Seceta de adevăr

Se lasă pleoapa amurgirii

Peste pământu-nfometat

De falsa ploaie-a-nemuririi,

De paradisul ne-ntâmplat..

 

Pătrundem tainic adevărul

Cu fiece amar necuvântat,

Căci e zadarnic astăzi zborul

Şi-i putred aerul de respirat.

 

Nu cerem decât dreptul la cuvinte,

Doar şansa unui zâmbet necurmat.

VOI?!Ce ne daţi?Vorbe golite

Şi leşul gândului crucificat..

 

Ne-a obosit durerea şi minciuna

Şi ochii vostri cruzi şi devoranţi.

Am obosit să v-acceptăm întruna

Şi-oricum am fi ,voi tot ne sfaşiaţi!!!

Justina Butaroiu

 

Еще ...

Tăcere

Nu liniștea dintre cuvinte —

ci cuvântul

care se hotărăște să tacă.

Acela schimbă tot.

Еще ...

Scola

Stau sa imi fac tema,

si aflu apotema.

 

Dar cum ma ajuta apotema bazei,

sa platesc chiria casei?

 

Si cum ma ajuta teorema lui Thales

sa imi gasesc de munca.

Pentru asa ceva nu cred

ca ne trebuie aritmetica.

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍