Eternitatea
Asa cum stelele sclipesc, sa sti ca te iubesc.
Asa cum luna sta ascunsa, și spera ca si soarele
Sa fie a ei muza, și sa cânte vioarele.
Muzica sufletului gol, se da dea dura rostogol
Și în inima vibrează, sperând ca nu visează.
Când a ei speranța moare, frumusețea și răsare.
Când dispari încetișor, sa sti ca mi este dor.
Fără tine nu exist, nimeni nu ma mai observa.
În eternitate eu sunt trist, sunt doar o simpla rezerva.
O reflexie a ta, sunt si voi fi mereu.
Nu voi sta în calea ta, când ajungi la apogeu.
Asa cum stelele sclipesc, sa ști ca te iubesc.
Asa cum soarele lucește, sa sti ca te iubește
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Sophia&Irina
Data postării: 19 martie
Vizualizări: 75
Poezii din aceiaşi categorie
Valul!
Mirat și fascinat mă uit la ea
Cât de albastră poate să fie,
Deloc n-o văd că ar fi neagră
Cum s-a-nvățat la geografie
Privesc cum valul bate stânca
Și-n mii de stropi el se desface,
Din larg nisip, alge și scoici aduce
Plaja dezbracă haina și se reface
Soarele-mi trimite violeta
Și-mi bronzează pielea albă,
Când mă ard fug sub umbrelă
Și mă răcoresc cu bere-n halbă
Desigur în fața mea e apa mării
Și mult îmi place s-ascult valul,
Simt cum ne spune o poveste
Ce n-o-nțeleg nici eu, nici malul!
Doar un felinar
-orașul de ruina-
Pe patul de frunze doar praful se adună,
Si aleea de pietre i verde de rod,
Un tainic cocor o veste rasunǎ,
Nici urma de om nu i in glod.
Orasul scufundă dorinte uitate,
Casute cu reci amintiri,
Destine pe veci sunt legate,
In locul de mult,cu iubiri.
In jur numai zdrente aruncate,
Nădejdi murdare n nevoi,
Trăirile sunt iarasi spălate
Intr un cerc vicios de valori.
Rugina preia armistitiu,
Cand norii de poznă sunt grei,
Si dorul de casă se frange,
In bezna asediatǎ n polei.
Doar un Felinar mai arde,
Pe drumul din inima lor,
Caci umbra se pierde in noapte
Curmând sperante ce mor.
Din stâncă,cetatea, sălbatic declină,
Si podul de lemn sa cadă nu vrea,
Padurea din poza culoarea alinǎ
Cand lumea incet disparea.
Pe o fereastra spartă de ură meschină,
Se vede o statuie patată in timp,
A unuia care juraminte suprimă,
Celor ce credeau intr un domn ratacit.
In raul de langă o moara stricată,
Curg vorbe cernute etern in neant,
Si valea de aur cu spini e placată,
Cand patosul vietii se uită galant.
O ceată se lasă pe ntregul tinut,
Căci lupta cu timpu i pierdută,
Soldatul amintirilor vesnic cazut,
In urma lăsând,Oarsul de ruina.
Octombrie de George Topârceanu în olandeză
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Oktober
Oktober vertrok op de heuvels
Gele en rode tapijten.
Zilveren wolken passeren in de golven
En zing liefde voor de haan.
Ik kijk altijd naar de barometer
En ik huiver als het een beetje zakt,
Omdat de zon kleiner wordt
in diameter.
Maar onder de warme hemel zoals in mei
Witte dagen gaan voorbij dagen,
Wispelturiger en meer
Subtiel…
Ontijdig vertraagd
Herfstwandelingen door de tuinen
Met de plooien van de chlamyda vol
Van chrysanten.
En hoe hij nauwelijks zweeft in beweging
Als een markiezin
Zoals het hele universum
Kijk er met verbazing naar terug, -
Een verwarde vleermuis
Vanwege haar meisjesachtige uiterlijk
Hij werd geel, verward
En de emotie kwam tot bloei
De tweede keer…
Dansul fulgilor de nea
Într-o iarnă-albă, dansul lor se ivește,
Fulgii de nea în aer parcă se leagănă.
Cu gingășie și grație, pe pământ coboară,
O simfonie magică, ce ochii ne încântă.
Pe crengi și acoperișuri, ei se așează ușor,
Un tablou fermecător, ce vestește iarna.
Îmbracă lumea-n alb, un decor adormit,
Dansând pe notele dulci ale naturii eterna armonie.
Copiii în grădină prind un fulg cu dorințe,
Rotunjimile delicate le zâmbesc printre paienjeni.
Ating bucuria în palme pentru o clipită fugace,
Un moment magic ce strânge povestea în crenelurile lor.
Dansul fulgilor e ca o horă a visurilor împlinite,
Clasați pe ritm în valuri albe și efemere.
În lumina zorilor întregul univers dansează,
O mireasmă a miracolului făr' de sfârșit.
Fulgii cad mereu peste orașul dezvelit,
Luminând nopțile reci cu sclipiri luminoase.
Rugăm sărbatoarea tainicelor clipe-i să le pice noroc
Și cerem timpului să oftăm, ca să le primenească-ncă o poezie frumoasă.
Toamnă!
Deschid fereastra larg la casă,
Să simt cum aerul pătrunde,
E dimineața și încă sunt acasă
Cer o cafea și nimeni n-aude
Vântu-adie, îl simt adânc în nări,
În zare cocorii se-nalța spre nori,
Se duc în cârduri spre alte zări,
E toamnă târzie ce mușca din flori
Închid fereastra, ceva nu-mi place,
Panoul la PECO cu prețu-afișat,
Șoferul înjură și cruce își face,
Văzând benzina, ce sus a urcat
Ma-mbrac în grabă, îmi iau un trenci,
La piață s-ajung cu a mea doamnă,
Să cumpăr verdețuri, să pun în beci,
Legume și fructe, culese pe toamnă
În piață e lume și marfă pe-alese,
Să cumperi produse, prășite cu sapa,
Să-l vezi pe țăran cu roada pe mese,
Bănuți adunând, de la oameni cu mapa
Privesc spre stânga, aud în dreapta,
Negocieri de prețuri, nu se dă banul,
Toți vrem reduceri, vorbim în șoaptă,
Nu plătim țăranul, precum barmanul
Cu el ne târguim, la ultimul bănuț,
Și vrem un preț mai mic și la mărar,
Știm cine muncește pentr-un leuț,
Și cine primește baccișu-n buznar
Mă-ntreb retoric, pe mine și tine,
De ce nu dăm banul cui se cuvine,
Când toți cunoaștem destul de bine,
Cine-i în câmp, ca noi s-avem pâine
Mă-ntorc acasă cu portbagajul plin,
Cu multe verdețuri și alte crudități,
Sunt mulțumit, am cheltuit puțin,
Și-am pus în beci..destule bunătăți!
Melancolie de George Bacovia în islandeză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Depurð
Þvílíkur stubbur, hvílíkt væl á haustin...
Og villti viðurinn æpir -
Ómar í kúlunum uppsveiflu,
Og frúin byrjar aumkunarverðari.
- Heyrðu, þú, allt í lagi, elskan,
Ekki gráta og ekki vera hræddur -
Heyrðu hversu hart, úr djúpinu,
Jörðin til hans kallar okkur...
Alte poezii ale autorului
Viata
Te răscolește
Scoate din tine tot ce ai mai bun
Si te lasă un nebun.
Te lupti si te zbati
Cu toate greutatile ce le ai de rezolvat
Si parca nu se mai termina.
Incerci sa nu mai obosești dar e din ce in ce mai greu sa le ocolești.
Mergi linistit pana dai dupa colt de ele
Si arunca spre tine toate cele rele.
Viața asta,
E din ce in ce mai grea.
Te lupți,te zbați
Dar tot ai ceva de terminat.
Încerci sa nu te mai gândești,
La toate fricile pe care le trăiești.
Viața asta,
Trebuie sa termini ce ai început
Ca de nu,
Vei rămâne doar un nebun
Empty
I feel empty
Like a puzzle without pieces
Like a book without pages
Like a story without a title
Like death without life
Like day without night
Like sadness without tears
Like summer without the sun
I have lost everything i had
Everything that defined me
Who am i now?
My body is here but my good mood and emotions are gone
I cant find them
Like i can't find that pure smile i used to have
I cant find that natural happiness for the simplest things
I feel empty
I feel dead
If I wouldn’t have my heart that’s beating to keep me alive,i would feel dead
I would feel out of breath
Its like im running from something that i want ti catch me
I feel empty
Empty like the ocean without the waves
Empty like autum without the rain
Like the sun without the moon
I feel incomplete
I feel empty
That’s how i feel
Briza
Trist si confuz in gânduri
Ușor pierdut printre rânduri
Stând acolo adormit
Parca foarte nedumerit
Cu viața întoarsă pe dos
In oglinda te vezi hidos
Ceva parca te trezește
Te uiți in jur
Nimic
Te uiți sus jos
Nimic,doar praf si vieți spulberate
Ceva te întoarce
Te întorci si ceva te lovește
Briza cu un zâmbet dulce
Îți zice ca nu e nimic
Ești bine,n-ai pățit nimic
Viața e dura cu tine
Tu trebuie sa lupți pentru bine
Nu doar al tau
Ci al tuturor
Nu e ușor într-adevăr
Te simți închis intr-un lagăr
Te atinge pe umăr
Si îți mai zice încă o data
Ca o sa reușești
O sa ajungi sa nu mai greșești
Dupa pleacă
Singuratic rămâi
Nedumerit,uimit de ce ai simțit
Briza e cu tine când in viața te simți neiubit
Briza ușor te mângâie când ai nevoie
Dar dupa pleacă si te lasă cu o melodie
Care melodie îți cântă in minte
Iar viața ta parca nu mai e urata
Parca e chiar plăcută
Briza e cu tine când te simți liber alergând prin pădure
Când fugi de un câine
Sau când sari de bucurie
Te simți bine cu parul ciufulit
De briza care l-a răscolit
Când ești pierdut ea te ghidează pe drumul potrivit
Arătându-ti ca nu ai greșit
Ci doar ai gândit diferit
Te scapă de griji
Si te face fericit
Dar când ploaia se apropie ea fuge grabita in orizont
Si vine vântul violent
Pregătit sa îți spulbere fantezia
Si sa îți prezinte frica
Te amesteca neclintit
In timp ce tu o cauți înapoi
Pe briza ce te-a liniștit
Dupa
Totul se oprește
Si nu mai e nimica lângă tine
Singur singurel
Ramai ca un strugurel
Pe un ciorchine necăjit
Viața e buna pana când te lovește vântul
Si rămâi singur singurel
O sa vina briza sa te aline dar dupa pleacă si ea sa se ocupe de buna-starea altora
Briza ca o mama te înțelege
Alături de tine este
Dar dupa crești
Si rar o mai vezi
Asa ca atunci când te îmbrățișează
Nu ezita sa îi spui ca o iubești
Iubirea pentru ingeri
Un înger sta și te privește,
Are grija de al tău
Sufletul ți l ocrotește,
Fara părere de rău.
Un înger cade-ncetisor,
Răni adânci pe umeri goi
Fără aripi, fără zbor,
Mainile i îngheață sloi
Îngeri nu se compara,
ca tot înger, înger e,
Și ei stau sus pe o scara
Și așteaptă vorba ei
A ta luna, al tău soare
Doua astre călătoare
Se reflecta pacea lor
Și se-neaca încetișor
Scopu-n viata i diferit
Sa iubești și sa muncești,
Sa trăiești la infinit
Sa-rati lumii cine ești
Un înger sta și te păzește
Un înger sta și te iubește,
Un om nu ar putea
Sa și arate dragostea
Asa cum o face ea,
Nu ar face o nimenea
Am iubit, și iar iubesc
Sa-rat lumii, sa dovedesc
Asa cum luna se reflecta,
Fata nu i indiferenta
Asa cum stelele apar
Iubirea e un simplu dar
Un dar de la Dumnezeu
Sa înveți sa fi mereu
Un iubit, sau o iubita
Pentru persoana menita
Cicatricea
Dupa zambete si rasete
Vin plansete si mohorare
Asta e
S-a terminat
Dupa tot ce s-a intamplat
Ai decis ca te-ai saturat
Ai ramas in mintea mea, ca o cicatrice sumbra
Ai ramas in viata mea
Ca o pasare ce canta
Dar nu pentru mine, ci pentru ea
Eu sunt doar eclipsa ta
Ce va ramane in trecut
Am fost frumoasa pe moment
Dar acum s-a dus
Si incerc sa acopar durerea
Cu lacrimi fericite
Si incerc sa nu mai sufar
Dar tot la tine ma gandesc
Si atunci cand dorm
Ai ramas in mintea mea ca o cicatrice sumbra
Ce va ramane pentru totdeauna
Acolo undeva, imprimata in mintea mea
Dar, tu ai trecut peste, ca soarele mandru
Iar eu, eclipsa ta, voi ramane in umbra
Dar e bine, tot a fost ceva
Cicatricea va ramane
Tot in viata mea
Tu ai plecat, nu-i motiv de suparare
Viata va continua
Tot cu mine in spate
Am inteles, o ai pe ea
Iar eu, nu am pe nimeni care sa ma scoata din umbra
Si sa lucesc cu mandrie, langa luna
Sunt in spate, recunosc, dar, nu mai sufar
Nu-mi mai e dor
De zilele frumoase, doar o lacrima mai cade, din ochii obositi, ce ai curs pana acum, dupa atata suparare, dar acum, nu mai plang, ci se bucura, caci eu eclipsa am ramas, iar tu soarele cu luna
Iti spun, acum, ca nu mai plang, dupa tine, in niciun caz
S-a terminat, a fost ce a fost, o experienta buna
Dupa zambete si plansete
Iti spun, la revedere
Cu zambetul pe fata si inima in bucati
My friend Irina
My friend irina
She smiles
She’s ok
She encourages
She dreams
She is always there for me
She gives a hug im all ok
She says she’s fine,they’ll believe the lie
But i see behind that fake smile
That fake “im fine” that she usually says
From a mile i can see her tears imprinted on her face
From a mile i can see the scars on her tired forearms
She says she’s fine
But she hurts herself,with words and blades
With pills and fake affirmations about herself
I try to help,i try to smile,just for her
Not anybody else
I see her puffy eyes when everyone just says good bye
I stay by her side all the time,hopping she will open up
But im just there
A burden on her back
She says she doesn’t mind that
But she has a lot on her beautiful mind
My friend irina
She cries
She screams
She cuts
She dreams
I wasn’t there when she tried to take her life
But i was there when her heart broke into millions of pieces
I gathered them all in one
Replaced it with all i had
Hopping she ‘ll go back
To being fine and all that
My friend irina
Everyone just sees a girl
With eyes and lips and thighs
I see a strong women fighting for her life
With tired brown eyes,like the hot chocolate on a chilly night
With her curly hair like the waves of the ocean on a breezy night
With her broken smile that she gives me when im not alright
With the clothes she wears to cover up her past
A girl like her you’ll never find
She’s unique and kind
Broken at the same time
Trying to glue her back
Im losing her just like that
Everyone just says she’s fine
But i see behind all that
They found out about her past
The scars on her arms
That’s all they see
Her past
Her “mistakes”
She overthinks over stupid airheads
About everything she has
She changed
She changed a lot
Into good into bad
People don’t care
They don’t see her for who she is but only for her mistakes
They judge
They laugh
They make “funny” jokes about all that
They say things they should not
I try to erase everything they said
But its set in her mind
The words are making her go mad
I try to change her mind
Before she takes what she has
I try to stay calm,when im freaking out
I try to say its fine when she freaks out
I say it will be alright
But all she does is say “im fine”
You’re not
You’re sad,and mad
Happy and glad
You tend to be there for everyone when you’re falling apart
My friend irina
She says she’s fine
She says she won’t do it again
She makes promises to herself the others might brake
She stays true to her mind but lies to her heart
Im here for her but she is not here with me
Im here for her but she disappears
She takes refuge in her mind
Thinking its safer that real life
Im trying to wake her up
Im trying to make her stay
Im stealing her bad thoughts away
Hoping it will make a change
But they multiply by the day
Making her want to go away
What should i do
Say goodbye or fight for her life
I tend to smile all the time
When people are around
So they thing she is better now
But when there’s only the two of us
The bridges fall down
She tells me her worries but not fully
She tells me i didn’t do anything but the truth is ,it’s all my fault
Hopefully she will be fine
She will win this battle with her mind
I’ll be the shoulder that she can cry on but also the soldier fighting for her life
I’ll be there
With my whole mind
I’ll be right there behind
Always ready to fight back
Im here
I’ll always be here
My friend irina
She smiles but if i don’t do anything i will lose her like she lost her mind,i won’t let that happen ,i will be on watch all the time
Don’t worry
We’ll fight together
For the rest of my life
That’s my friend Irina
She is truly the best
That’s why
She has to stay