Verticală

Vino doamne azi la noi,

Și ne scapă din nevoi.

Vino cu puterea ta,

Pentru a ne apăra.

Vino cu iubire mare,

Să ne dai la fiecare,

Din dragostea ta cea mare,

Aceea fericire care,

Doar tu o ai pentru noi.

Iartă-ne pe fiecare,

Ne îndrumă tot mereu,

Noi te lăudăm pe tine...

Pacea sfântă, e cu noi.

Îți mulțumim nencetat,

Ești cu noî e minunat,

ISUSE mare împărat.

Mi-ai zâmbit și mi-ai spus:

Te cunosc de mult timp...

Am șoptit:

În altă viață..

În altă viață te voi iubi,

Voi lua cununa de spini de pe fruntea ta,

Îti voi șterge lacrima,

Te voi învăța să iubești omul,

Sa vezi răsăritul,

Voi dansa cu tine pe valsul fericirii,

Îmi vei dărui cuvinte,iar eu,săruturi,

Îti voi scrie versuri mai frumoase

Ca roua dimineții,ca cerul,

Împreuna,vom învinge gerul morții,

Spiritele noastre,îngemanate,

Vor desluși misterul

Iubirii netrăite azi,

Când eu sunt mare,

Tu,o stânca-n depărtare..

Și dac-asa a fost jocul sorții

Ce pot a face?

Stai uneori și mă gândesc în noapte

La privirea ta,la glasul tau frumos,

În altă viață fi-voi ce n-am fost,

Suflet pereche..

Azi privesc în zare

Și șoptesc trist:

În altă viață,dac-o să exist,

Promit să-ți dăruiesc ce poate n-ai avut..

Sublima dragoste,purul sărut..

M-arunc în valuri de speranță

Înot pierdut prin amăgiri

Mă-neacă surdă circumstanță

Mințit de false străluciri

Întind cu oarbă cutezanță

Aripi de suflet copleșit

Lipsit de aer n-am portanță

Mințit de vânt m-am prăbușit

Găsesc clepsidrele-n ruină

Timpul curgând prin amintiri

Să mă transforme în rugină

Mințit de strâmbe ispitiri

Mă chiamă fapte în instanță

De judecată sunt mințit

Căzut din propria-mi balanță

M-am condamnat în rătăcit

Trăiesc îngust lipsit de nuanță

Culoarea-mi umblă risipit

În alb și negru am prestanță

Acoperind tot ce-am mințit

Rămân acut în discordanță

Găsind apus în răsărit

Adun tăcerea cu distanță

Scăzând din viață păcălit

Hai să te întreb ceva…
Vezi cum lumina străluce’?
În ochii mei,când te privesc,
Și zâmbetul mi-e așa de dulce…

E vina ta,dar nu te teme
Căci nu îți va crea probleme
Să faci oameni să-ți zâmbească
Și cu foc,să te iubească.

Îți voi spune și-un secret;
Mereu tu să fii corect,
Să privești în jurul tău,
Oamenii ce-ți doresc rău.

Testează omul zi de zi,
În diferite-mprejurări,
Iar pentru orice pas-napoi,
Tu să știi să oferi urmări.

Să oferi răspunsul tău,
Nici decum a doua șansă,
Să oferi o detașare,
Fiindcă creierul nu iartă.

Asfel pe al vieții tale drum
Doar de oameni buni să te-nconjori
Care să nu-ți facă nicicând al tău suflet scrum
Și să-nfloriți cu toții asemeni unor flori.

Cu timpul înțelegem,că oamenii ne înconjoară ,
Dar nu toți ne sunt de ajutor,când vreo problemă ne doboară
Ființe suntem toți și toate,însă oameni prea puțini
De aceea când ți-e greu ”oamenii tăi”devin străini .

Creație proprie 📃🖋️

Ciudat ,demult n-am scris poeme ,

De dor ,de dragoste ,de-al meu trecut .

Ah ,Bacovia îmi tot curge prin vene,

Dar tot hoinară sunt,doar că în.. necunoscut .

Nu mă născusei eu în secol bun,știu bine ,

Nu mă pricepeți voi ,străini îmi sunteți .

Sufletul meu cuprins din vechi ruine ,

Nu-i deslușit în veci în fața unor hoți.

Hoți ?păi ..valoarea nu-i în bun material ,

Eu zic de sentimente ,vise și splendoare.

Aduceți modestia într-un hal..

Și furați tot ce mai are culoare.

Un sumbru gri neliniștit îmi bântuie trăirea,

Dar numai tu ,TU ,omul meu ,

Îmi mai aduci fericirea ..

Îmi sorb cafeaua amară de dimineaţă

Singură, doar cu mine,

Mă gândesc la multe...la viaţă - 

La tine!

Ieri, erai încă aici, aproape

Şi cafeaua ieri alt gust avea.

Acum eşti mult prea departe

Pierdut, pe undeva.

Am pregătit, totuşi, două ceşti de cafea,

Nu m-am obişnuit încă cu una!

Două am să fac şi mâine

Şi-ntotdeauna.

Of, singurătate...casa e atât de mare,

Sunt doar eu şi ceaşca de cafea

Mai simt încă undeva, aievea,

Prezenţa ta.

De-acum aşa vor fi dimineţile mele - 

Singură cu două ceşti de cafea

Cu suspine mii

După dragostea ta...

Irascibil, tulburat și rătăcit,

Micul fecior ia loc pe lemnul acoperișului tocit.

Lângă el e încă altul, domolit, surâzător și moleșit.

Oare el ce are? Nu pare să aiba ceva de scotocit.

Și se apucă să vorbească cei doi flăcăi,

Să afle că unui-intoxicat și altui-îndrăgostit.

Și cel lucid se dă să plece, că n-au ei aceleași căi,

"Mă face fericit. Nu pot s-o las" despre drog a rostit.

Și asta l-a oprit pe cel cu inima de foc,

Că e de-acord, dar nu-n același joc.

"Mă gandesc la ea de parcă-s dependent"

"Sunt dependent, o am în minte abundent"

Și-l ascultă cel cu ochii roșii-nsângerați,

Cum vorbește de ea, plin de fluturași.

Și se simte la fel, parcă erau torturați,

Unul de la fată, altul de la drog, amândoi in nebunie atrași.

Și se uită ca doi proști unul la altul-n adâncime,

Că parcă le-o fost făcut să-și fie-n drum trecuți,

Și atunci își dau seama, cei doi necunoscuți,

Că drogat și-amorezat sunt a dracu sinonime.

La cine te gândești când dansezi pe clape?

Frumoasa brunetă care-ți dansa aproape?

Fata care, fără nicio remușcare, a dat ție o marcare,

Sau blonda aeriană care încă cere-o explicare?

La cine te gandești pe scenă?

Al cărei chip îl cauți în obșcenă?

Sau când repeți noaptea-n întuneric,

Vezi semi-luna, te gândești la ea în liric?

De care din milioane iți aduci aminte?

Când nopțile-s morbide și nu poți a dezminte.

De brunete angelice cu suflete de drac?

Sau blonda retrasă cu zodie de rac?

My tío made sure I knew about love

And about souls that fit like a glove.

"Las personas que se parecen,

Están destinadas a ser."

And when I met you I forgot what I was told

What my dear tío wrote in bold.

Was carried away by honey words

When I was really just getting on your nerves.

Your face sculptured with sharp ends

And mine with angelic blends,

And your eyes were like a stone

Nowhere near my forest tone.

Blondish curls I'm proud of owning

But you wished for dark and straightened,

Common features good for cloning,

But mine were nowhere near your wish end.

Cold features ready to make me bleed

But I wanted love, not cheating cause of need.

Light features to soften you just for me,

But you're a bitch, even I agree

You were fire and I was ice

And you burnt me when I was just nice.

You had a dark soul made by coal

And my gold heart wanted to ignite it whole.

But you never looked like me

And I never acted like you

So we could never be three

Since you wanted something new.

So if matched faces are meant to be,

Were you really right for me?

Privind lung înspre pânza pictată-n bleu deschis,

Mă gândesc la menirea mea-n melancolie,

Dar fără a pretinde, văd un scump adonis,

Dar îl recunosc, cu a lui ascunsă mișelie.

Ce să mă pornesc să-i fac, să plece!

Să râcnesc cu glas puternic și răstit?

Sau să-i murmur încet că m-am îndrăgostit?

Sau mai bine-i dau sulița să mă spintece.

Că nu-i mare deosebire-n spintecare și plecare.

Ochiul facil nu vede, rana cea chinuitoare,

Că nu-i cad pielii lacrimi roșii, vătămătoare,

Drept urmare nu se vede, căci e sufletul ce doare.

Deci spune-mi tu, crai strict interzis,

Cum să stau în liniște când sufletul îmi zbiară?

C-ai neglijat de mine, așa cum am prezis,

Și-am distrus ceva mirific. Amorul meu acușa piară.

Nu te uiți tu la autori cu vorbe-anevoioase,

Nu știi tu să citești printre rândurile serioase.

Ce tragedie, o minte matură si inimă romantică,

Blocate într-o minusculă prezență de fată.