Surâsul tău

O, iarna a-nghețat surâsul tău frumos,

Și-n locul lui e noapte și-un frig necontenit.

Rămân pe-același drum, dar el e spinos,

Căci focul ce ne-aprinsese s-a risipit.

​

Mă uit în jur și văd doar umbre ce se-nalță,

Și-n orice colț de lume o clipă te zăresc.

Și-n inima mea tristă un vis se mai agață,

Că mâine, poate, o să te regăsesc.

 


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Gabriel poezii.online Surâsul tău

Data postării: 2 februarie

Adăugat la favorite: 1

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 1003

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

O amintire veche

În cufărul cu vreme, stă o veche scrisoare,

Cu tușul îngălbenit și-o urmă de tristare.

Ea-mi amintește blând de-o iubire ce-a zburat,

Un vis ce s-a topit, un cer întunecat.

​

Nu mai știu azi culoarea ochilor tăi vii,

Nici promisiunile spuse-n taină, în unii.

Sunt doar umbre ce dansează pe un zid secat,

Un trecut ce-n suflet azi nu s-a mai așezat.

​

Parcă a fost un film rulat la mare viteză,

Cu un final ce lipsește, fără sinteză.

Nimic nu mă mai leagă de acea depărtare,

S-a stins ca o lumânare, fără înflorare.            

 

Dar uneori, când plouă și-i totuși senin,

Un nume-mi șoptește vântul cel străin.

E un suspin discret, ce-n piept nu mai apasă,

O amintire veche lăsată la masă.

 

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Scrisoare pentru sine

Din erezie

Am revenit în ortodoxie

Pribegeam ca o pierduta 

Ca o frunza de vânt bătută

N-aveam duhonvic,n-aveam Pastor

Eram pe propriul picior

Credeam ca voi cădea 

Lumina nici ca o-i vedea

Dar atât de frumos

Și în mod armonios

M-a găsit dulcele Hristos

Hristos floarea ce-a inmiresmata 

Mi-a bucurat sufletul de-odata

Eram o fiica risipitoare 

De sine stătătoare

Eram mandra în a mea minciuna

Crezând ca eram bună

Credeam ca eram smerita 

Dar de autosuficienta eram copleșită

Interpretam după placul meu

Nu după cum lăsase bunul Dumnezeu

Prin Sfintii și Parinti 

Aflasem o familie Dumnezeiasca 

Pe care nicio erezie sectara

Ar putea s-o înlocuiască

Oricât am încerca să denigram cele Sfinte

Suntem niște clovni fără minte

Din erezie 

Am revenit în ortodoxie

O familie întreaga de Sfinți

În ruga m-a purtat 

Iar Maica Sfânta

Cu delicatețe m-a protejat

Simțeam ca sunt pierduta

Fără sens 

Dar Hristos mi-a arătat

Adevărul dens

Din erezie

Am revenit 

În dulcea vesnica Ortodoxie

Slava Ție Doamne!

Mai mult...

amintiri /3

manifestul

celor 2000 de cuvinte

încă tulbură

primăvara încrâncenată

de la praga....

 

lanțuri din:

soldați,

avioane

și tancuri

sunt aruncate pe străzi,

pentru

a zdrobi năzuința de libertate;

 

mamăăă.... invadatorii sunt chiar aliații!

Mai mult...

Umbra unei șoapte târzii

Tocmai ce a mai trecut o zi

Cu soarele stingându-se-ntr-o lacrimă târzie.

Iar eu mă plimb pe alei în ore târzii

Căutând răspunsuri într-o lume pustie.

 

Unde aș putea să găsesc puțină odihnă?

Într-un colț de tăcere, unde gândul nu plânge.

Să nu-mi mai aud inima cum îngână,

Ci doar să tac, sub cerul ce mă strigă.

 

O rază palidă tremură-n noapte,

Speranța fuge printre pași greoi.

O șoaptă blândă cade peste frunze,

Dorul stă tăcut, fără noi.

Mai mult...

Șoapta unui suflet tânăr

In lumea dulce a dragostei pline,

Iubirea-nfloreste sub ceruri senine

In al inimii grădinar,

Iubirea înfloreste ca un dar.

 

Pe cărări de vis, doi pasi legati,

Doi oameni ce intr-o zi vor fi uitati

Doua maini ce se cauta in mulțime,

Doua suflete ce se simt in profunzime.

 

Inima mea bate ca un cântec nerostit,

In rime de tandrețe si pasiune

Melodia noastra, fara de sfarsit

Te cant pana si in rugăciune.

 

Sub cerul înstelat, jurământul meu răsuna

Te vad lucid chiar si in clar de luna,

Scriu povestea vesniciei intr o scurta clipa

De niciun strop de amor nu fac risipa.

Mai mult...

Gafez mereu

 

Gafez mereu la orice întâlnire, 

De parcă cineva o piedică îmi pune, 

Și țin la inimă comprese cu iubire, 

Și sunt bolnav de nu știu ce anume. 

 

Mă-ngrijorez de orice gest pe care-l fac, 

Privirea de priviri îmi e ucisă, 

Dezamăgiri în fiecare noapte îmbrac, 

Și-mi scriu pe cord: Iubirea interzisă! 

 

Îmi injectez în zori adrenalină, 

În plumb topit nestingherit mă scald, 

Mă smulg din trup cu tot cu rădăcină, 

Dar brațele din umăr jos îmi cad. 

 

Se vaită mângâieri pământul zgâriind, 

Că n-au ajuns pe trup de fată, 

Un demon simt în inimă zâmbind, 

Iar eu gafez mai mult ca niciodată. 

Mai mult...

Lacrima Timpului

Pe ceasul vechi, în taină se prelinge,

O lacrimă ce timpul vrea să-nvinge.

Din clipe stinse se naște un oftat,

Amintiri ce-n suflet s-au păstrat.

 

Secundele-s petale ce se scutur,

Trecutul șterge tot, ca un sărut fur.

Dar lacrima rămâne, purtând povara,

Un gând pierdut, o rază-ntristătoare.

 

În zori de zi sau umbrele târzii,

Ea plânge doruri ce nu pot muri.

Pe firul vieții curge ne-ncetat,

Un râu de vise-n negură uitat.

 

Trec ani ca frunza dusă de furtună,

Dar lacrima își poartă taina bună.

E glasul mut al clipelor ce pier,

Un martor tainic peste-al vieții cer.

 

În lacrima ce timpul o dezvăluie,

E dor de ieri și teamă de ce nu e.

E bucurie, plâns și alinare,

O carte veche-nchisă-ntr-o uitare.

 

Ea știe tot, dar tace neclintit,

Din răni ce timpul nu le-a tămăduit.

Căci fiecare strop ascunde-n el

Un vis pierdut sau un înger rebel.

 

Din ochii sufletului curge lin,

Ca o chemare-n zori de argint fin.

Și-n fiecare picur ce se stinge,

Se naște-un dor ce viața-l învinge.

 

Lacrima timpului, șoaptă divină,

Îmbracă clipa-n mantia senină.

E punte peste vise destrămate,

Un cântec vechi, al clipelor uitate.

 

Și totuși, ea ne-nvață să iubim,

Prin stropi de dor să-nvățăm să trăim.

Căci timpul trece, dar lacrima rămâne,

Un semn etern că totu-n suflet ține.

 

Așa se scurge viața ca o apă,

Lacrima timpului o mai îngroapă.

Dar ea păstrează-n taină adevărul,

Că-n fiecare strop se naște cerul.

 

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍