Speranta
Altadata ma iertai
Cand iti ofeream cuvinte
Cu mireasma de mai.
Ma iubeai cand taceam
Si taceai...
Doar cu gandul iti aratam
Necuprinsul cuvintelor,
Si zambeai,
Cum zambesc copiii in somn,
Ingerii in Rai.
Ma priveai cu lumina,
Imi umbreai inima-ncinsa
De uitare si dor...
A fost odata ca niciodata,
Povestea noastra,
despre un drum nesfarsit,
Nici greu, nici usor.
Unde esti, in ce crezi ?
Exista speranta in Cer ?
Infloresc ciresii in mai ?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: memento2020
Data postării: 12 august 2023
Vizualizări: 680
Poezii din aceiaşi categorie
Inima sau mintea?
Gându-mi fuge tot la tine
Nu știu cum să mi-l opresc,
L-aș trimite-n altă parte
Dar nu pot, că te iubesc
Mintea-mi spune nu e bine
Să-ți pierzi timpul prețios,
Inima mereu mă-ndeamnă
Luptă și-ai să fii victorios
Noaptea îmi pun capu-n pernă
După ruga sfântă ce-o rostesc,
Somnu-n-târzie să mă cufunde
Iar eu perna udă...o mototolesc
Dar nici somnul nu mi-i lin
Că-mi apari în vis tot timpul,
Unde ne iubim fără-ncetare
Și galant îți mângâi chipul
Dar cum visu-i doar visare
Mă trezesc și îmi lipsești,
Și mă-treb oare e bine?
Când tu inimă...mințești?
Cred că lupta e pierdută
Dacă mintea-mi folosesc,
Geaba-i viața pe pământ
Să trăiesc, când nu iubesc
Inima e cea ce-mi spune
Mintea nu crede-n iubire,
Dar eu simt că pot cu ea
Legământ să fac ca mire
Minții îi voi cere să m-ajute
Inima să-i frâng, s-o cuceresc,
Că nu pot trăi în astă lume
Fără dragoste și fata ce-o iubesc!
TE CAUT !
NE ÎNCETAT ,MEREU TE CAUT
FĂRĂ TINE NU-AM LUMINĂ ,
SUFLETU-MI MEREU SUSPINĂ ,
FĂRĂ TINE ZIUA PLÂNGE ...
ÎȚI CUPRIND ÎN BRAȚE UMBRA ,
NE LĂSÂND-O SĂ MAI PLECE !...
Praf de stea
Binecuvântare gândul că odată voi muri,
Sfârșitul chinului de-a te iubi cum nici un înger n-aș putea..
Un pumnal rece mă înjunghie,-
Gândul că tu nu vei mai fi cândva..
Și dacă aș putea în clipa-ti grea
Un zambet lin să-ți pun pe chip,
As accepta sa mă transform în pulbere,in praf de stea..
Iubire fără sfârșit
Te iubesc iubindu-te Interminabil...!
Este refrenul ce ți-l cânt acum...
E timpul acestor nebunești iubiri,
Neîntâlnite ,îți spun,
Să nu crezi că te mint, îți jur!
Din lada ta de zestre am văzut,
Un pergament cu litere de aur,
Bătut cu pietre prețioase,
De marii meșteri antici egipteni,
Pe care era scris în relief
Te voi iubi mereu ca astăzi sau chiar acum,
O altfel de iubire ce-i pentru zei,
De negăsit printre săracii muritori,
Iubire interminabilă,fără sfârșit!
(28 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Steaua ta
Vrei, nu vrei, în zări se-arată,
O lumină-n noaptea toată.
Printre visuri și destin,
Steaua ta e pe deplin.
Poți s-o cauți, poți s-aștepți,
Ori s-o pierzi printre pereți,
Dar ea arde, fără teamă,
Fără glas, dar tot te cheamă.
Când e greu și drumul frânt,
Când ți-e dor și plângi în gând,
Ea te vede, ea îți știe
Toată a ta poezie.
Și-ntr-o zi, pe cerul stins,
Vei privi spre infinit,
Și vei ști că-n lumea ta,
Ai avut mereu o stea.
Vreau
Vreau din nou să mă-înnec,
În farmecul ochilor tăi,
Ochi, care nu vreau să-i văd plângând,
Privirea căror mă amețește,
Mă izbăvește de tot stresul.
Să te pierd, nu vreau,
Nu voi rezista, pur și simplu,
Nu vreau iar să mă-închid în sine.
Da. Nu sunt ideal,
Dar anume pentru tine vreau să fiu acea alegere corectă.
Voi spune și eu cum spuse și Lăpușneanu,
Dacă, tu nu mă vrei pe mine,
Eu te vreau
Inima sau mintea?
Gându-mi fuge tot la tine
Nu știu cum să mi-l opresc,
L-aș trimite-n altă parte
Dar nu pot, că te iubesc
Mintea-mi spune nu e bine
Să-ți pierzi timpul prețios,
Inima mereu mă-ndeamnă
Luptă și-ai să fii victorios
Noaptea îmi pun capu-n pernă
După ruga sfântă ce-o rostesc,
Somnu-n-târzie să mă cufunde
Iar eu perna udă...o mototolesc
Dar nici somnul nu mi-i lin
Că-mi apari în vis tot timpul,
Unde ne iubim fără-ncetare
Și galant îți mângâi chipul
Dar cum visu-i doar visare
Mă trezesc și îmi lipsești,
Și mă-treb oare e bine?
Când tu inimă...mințești?
Cred că lupta e pierdută
Dacă mintea-mi folosesc,
Geaba-i viața pe pământ
Să trăiesc, când nu iubesc
Inima e cea ce-mi spune
Mintea nu crede-n iubire,
Dar eu simt că pot cu ea
Legământ să fac ca mire
Minții îi voi cere să m-ajute
Inima să-i frâng, s-o cuceresc,
Că nu pot trăi în astă lume
Fără dragoste și fata ce-o iubesc!
TE CAUT !
NE ÎNCETAT ,MEREU TE CAUT
FĂRĂ TINE NU-AM LUMINĂ ,
SUFLETU-MI MEREU SUSPINĂ ,
FĂRĂ TINE ZIUA PLÂNGE ...
ÎȚI CUPRIND ÎN BRAȚE UMBRA ,
NE LĂSÂND-O SĂ MAI PLECE !...
Praf de stea
Binecuvântare gândul că odată voi muri,
Sfârșitul chinului de-a te iubi cum nici un înger n-aș putea..
Un pumnal rece mă înjunghie,-
Gândul că tu nu vei mai fi cândva..
Și dacă aș putea în clipa-ti grea
Un zambet lin să-ți pun pe chip,
As accepta sa mă transform în pulbere,in praf de stea..
Iubire fără sfârșit
Te iubesc iubindu-te Interminabil...!
Este refrenul ce ți-l cânt acum...
E timpul acestor nebunești iubiri,
Neîntâlnite ,îți spun,
Să nu crezi că te mint, îți jur!
Din lada ta de zestre am văzut,
Un pergament cu litere de aur,
Bătut cu pietre prețioase,
De marii meșteri antici egipteni,
Pe care era scris în relief
Te voi iubi mereu ca astăzi sau chiar acum,
O altfel de iubire ce-i pentru zei,
De negăsit printre săracii muritori,
Iubire interminabilă,fără sfârșit!
(28 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Steaua ta
Vrei, nu vrei, în zări se-arată,
O lumină-n noaptea toată.
Printre visuri și destin,
Steaua ta e pe deplin.
Poți s-o cauți, poți s-aștepți,
Ori s-o pierzi printre pereți,
Dar ea arde, fără teamă,
Fără glas, dar tot te cheamă.
Când e greu și drumul frânt,
Când ți-e dor și plângi în gând,
Ea te vede, ea îți știe
Toată a ta poezie.
Și-ntr-o zi, pe cerul stins,
Vei privi spre infinit,
Și vei ști că-n lumea ta,
Ai avut mereu o stea.
Vreau
Vreau din nou să mă-înnec,
În farmecul ochilor tăi,
Ochi, care nu vreau să-i văd plângând,
Privirea căror mă amețește,
Mă izbăvește de tot stresul.
Să te pierd, nu vreau,
Nu voi rezista, pur și simplu,
Nu vreau iar să mă-închid în sine.
Da. Nu sunt ideal,
Dar anume pentru tine vreau să fiu acea alegere corectă.
Voi spune și eu cum spuse și Lăpușneanu,
Dacă, tu nu mă vrei pe mine,
Eu te vreau
Alte poezii ale autorului
Locul
E mult loc sub Soare,
E mult loc sub umbra deasa
A norilor si-a nucilor din vie,
Praful de pe drum,
Pulbere de aur
Spalata in copaie,
Seara,
Si transformata in vise.
Regina noptii
Isi invaluie regatul
Cu parfumul tandru,
Greerii ii canta laude
Sub candelabrele instelate,
Dansul tine pana-n zori
Cand unii se inchid in sine,
Altii adorm sub umbra deasa
A norilor si-a nucilor din vie,
Lumina contureaza tot ce prinde,
Dand rost timpului,
Faptura alene se intinde,
E mult loc sub Soare,
Cat cuprinde !
Cuvantul
Cuvintele trebuie lustruite
In fiecare seara,
Rugaciunea, ca o ceara
Se aseaza intr-un strat subtire,
Apoi se lasa putin la uscat,
Cand totul ti se pare pierdut,
Le iei pe fiecare in parte
Si cu pazla iubirii,
Cu multa migala,
Rabdare,
Lustruiesti intelesurile,
Iar si iar, pentru ca nimeni
Nu stie cat de frumos poate fi
Cuvantul, la final.
Cateodata, ceara nu e buna
Si oricat te-ai stradui
Apare un fel de bruma,
O ceata, o zgarietura,
Si intelesul nu e clar.
Si maine iar, si iar.
Daca din intamplare ti se pare
ca ai atins nemarginirea,
Si vezi cu ochii tai lumina
Abstracta din spatele
Intelesului firesc,
Nu te speria, nu te lasa
Vrajit de intamplare,
Ascunde cuvantul acela
Adanc in mare,
Nu te opri,
Ramai in fraza ta.
Fata lucrurilor
Cealalta fata a lucrurilor,
Neschimbata,
Alfabetul gandurilor,
Mereu inchis in misterul
Penumbrelor.
Apa e altceva decat albastrul marii,
Cristalul izvoarelor, perlele ploii,
Albul zapezii, norii.
Focul e altceva decat lumina serii,
Caldura iernii,
Lava vulcanilor
Prelinsa in miezul verii.
Aerul e altceva decat inaltul zarii,
Austrul, Crivatul,
Zborul, cocorii.
Pamantul e cu totul altceva
Decat tarmul, muntii, campiile,
Desertul Saharei.
Toate la un loc si fiecare in parte
Sunt pagini desprinse
Din aceeiasi Carte.
Spirale pe scoici si pe flori,
Piramide si cuburi in cristale,
Hexagoane in stupi,
Simetric multiplicate,
Sa ascunda adevarata fata a lucrurilor,
Privirii si gandurilor,
Lasand loc minunilor,
Iubirii, cuvintelor.
Chemare
Niciodata sa nu te opresti
Cand lumea iti spune
Ca esti
Prea tanar sau prea batran.
Sa nu zabovesti
Pe tarmuri, pe culmi,
Niciodata sa nu obosesti
In somnul prea dulce
Al unei genuni.
Sa mergi zi de zi, ceas de ceas,
Spre orizontul din tine,
Spre zorii altei minuni,
Implinindu-ti chemarea de a fi
Aici si acum,
Povestea nescrisa
A altei lumi.
Povestea
Lumea in care traim este o poveste
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii, de demult,
In jurul focului, noaptea,
Pe tarmul marii.
Copii au crescut si au plecat in lume,
Spre tarmul altei mari,
Unde au povestit ce mai stiau,
Copiilor lor, si tot asa,
Pana au obosit si au uitat.
De atunci umbla de colo colo,
Copii cu copii, batrani cu batrani,
Si se privesc cu neincredere,
Ca-s prea batrani sau prea tineri
Sa se bucure de povestea
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii de demult...
Cautare
Eu caut in tine
Fara patima,
O patima mai veche,
Uitata,
Caut o cale spre casa
Si iti arat mereu,
Spre a-ti cere iertare,
Cat de aproape pot fi
Cateodata,
De visele tale.
Locul
E mult loc sub Soare,
E mult loc sub umbra deasa
A norilor si-a nucilor din vie,
Praful de pe drum,
Pulbere de aur
Spalata in copaie,
Seara,
Si transformata in vise.
Regina noptii
Isi invaluie regatul
Cu parfumul tandru,
Greerii ii canta laude
Sub candelabrele instelate,
Dansul tine pana-n zori
Cand unii se inchid in sine,
Altii adorm sub umbra deasa
A norilor si-a nucilor din vie,
Lumina contureaza tot ce prinde,
Dand rost timpului,
Faptura alene se intinde,
E mult loc sub Soare,
Cat cuprinde !
Cuvantul
Cuvintele trebuie lustruite
In fiecare seara,
Rugaciunea, ca o ceara
Se aseaza intr-un strat subtire,
Apoi se lasa putin la uscat,
Cand totul ti se pare pierdut,
Le iei pe fiecare in parte
Si cu pazla iubirii,
Cu multa migala,
Rabdare,
Lustruiesti intelesurile,
Iar si iar, pentru ca nimeni
Nu stie cat de frumos poate fi
Cuvantul, la final.
Cateodata, ceara nu e buna
Si oricat te-ai stradui
Apare un fel de bruma,
O ceata, o zgarietura,
Si intelesul nu e clar.
Si maine iar, si iar.
Daca din intamplare ti se pare
ca ai atins nemarginirea,
Si vezi cu ochii tai lumina
Abstracta din spatele
Intelesului firesc,
Nu te speria, nu te lasa
Vrajit de intamplare,
Ascunde cuvantul acela
Adanc in mare,
Nu te opri,
Ramai in fraza ta.
Fata lucrurilor
Cealalta fata a lucrurilor,
Neschimbata,
Alfabetul gandurilor,
Mereu inchis in misterul
Penumbrelor.
Apa e altceva decat albastrul marii,
Cristalul izvoarelor, perlele ploii,
Albul zapezii, norii.
Focul e altceva decat lumina serii,
Caldura iernii,
Lava vulcanilor
Prelinsa in miezul verii.
Aerul e altceva decat inaltul zarii,
Austrul, Crivatul,
Zborul, cocorii.
Pamantul e cu totul altceva
Decat tarmul, muntii, campiile,
Desertul Saharei.
Toate la un loc si fiecare in parte
Sunt pagini desprinse
Din aceeiasi Carte.
Spirale pe scoici si pe flori,
Piramide si cuburi in cristale,
Hexagoane in stupi,
Simetric multiplicate,
Sa ascunda adevarata fata a lucrurilor,
Privirii si gandurilor,
Lasand loc minunilor,
Iubirii, cuvintelor.
Chemare
Niciodata sa nu te opresti
Cand lumea iti spune
Ca esti
Prea tanar sau prea batran.
Sa nu zabovesti
Pe tarmuri, pe culmi,
Niciodata sa nu obosesti
In somnul prea dulce
Al unei genuni.
Sa mergi zi de zi, ceas de ceas,
Spre orizontul din tine,
Spre zorii altei minuni,
Implinindu-ti chemarea de a fi
Aici si acum,
Povestea nescrisa
A altei lumi.
Povestea
Lumea in care traim este o poveste
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii, de demult,
In jurul focului, noaptea,
Pe tarmul marii.
Copii au crescut si au plecat in lume,
Spre tarmul altei mari,
Unde au povestit ce mai stiau,
Copiilor lor, si tot asa,
Pana au obosit si au uitat.
De atunci umbla de colo colo,
Copii cu copii, batrani cu batrani,
Si se privesc cu neincredere,
Ca-s prea batrani sau prea tineri
Sa se bucure de povestea
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii de demult...
Cautare
Eu caut in tine
Fara patima,
O patima mai veche,
Uitata,
Caut o cale spre casa
Si iti arat mereu,
Spre a-ti cere iertare,
Cat de aproape pot fi
Cateodata,
De visele tale.