O secunda
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu.. ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 31 decembrie 2024
Vizualizări: 175
Poezii din aceiaşi categorie
Poem unic de amor
Ție îți scriu acum frumoasa mea,
Poemul unic de amor,
Tu fiind iubita mea fară egal..
Cu siguranță ți-am mai spus așa ceva!
Nu-mi pasă dacă mă repet,
Căci dragostea de nu vorbește ca un prost,
Ce se repetă fără rost
Și spune-ntr-una aceleași vorbe,
Moare...și eu nu vreau așa ceva!
Așa că preafrumoasa mea
Te rog mă trece cu vederea
Și azi și mâine, mai mereu
De îți voi spune te iubescul ce îl știi...
Dar te asigur că-l voi scrie altfel colorat,
Să-ți placă forma lui ce-o voi schimba mereu,
Iar de te-ntrebi ce vreau de fapt,
Este să-ți fur un zâmbet sau surâsul tău!
(29 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Nu există iubirei fără sacrificii
Iubirea presupune multe sacrificii,
Pavând un drum neștiut în infinit,
Cu încercările urmate de beneficii
Trăite doar pentru un destin unit.
Renunți la orice să poți fi aproape,
La ceea ce poate alții ți-au șoptit.
Azi ai un cuget,care o să te scape
Și-o jumătate timpul său ți-a jertfit.
Rămâneți nedespărțiți întotdeauna,
Parcă ați forma în doi un tot întreg,
Căci ți-e sortită dragoste doar una,
Legătura defel nu las să o dezleg.
Nu ratați ca să trăiți din fiecare clipă,
Din plinătate sentimente se vor reda,
Des pe chip la celălalt se întruchipă,
În clipe dificile ambii nu puteți ceda.
Nu vei crede că altcineva-i mai bun,
Nici să fugi de ce îți este îngăduit,
Căci când ești fără ea,te faci nebun.
Realizezi că lași omul cel mai potrivit.
Pocalul iubirii
Sorb din pocalul iubirii cu sete;
Fiecare strop îmi intensifica lumina din ochi,
Fiecare picur adaugă o petala inimii mele..
Simt că mă plimb printre stele,
Sau poate chiar sunt una..
Sorb pana la fund și simt că îmi cresc aripi de fericire.
N-ar trebui
N-ar trebui să mai simt dor
Dar gândul iar la tine fuge
Povestea chiar de s-a sfârșit
Sufletul nu știe să te uite...
Tăcerea te poartă, deși n-ar trebui,
În nopți în care n-ai ce căuta
Oricât aș vrea să te las în trecut,
Dorul de tine, nu știe a mă uita.
Îți aud numele în șoaptă
Și inima tresare la fel ca-n prima zi,
Fior ce nu vrea să mă părăsească
Ca și când te-aș astepta... să vii...
Iubirea mea nu-i cântec…
Să nu mă uiți în clipa când glasul tău se frânge,
Când zorii ți se-ncurcă în lacrimi pe obraz,
Eu sunt acolo-n umbra ce peste suflet plânge,
Cu inima legată de-al tău tăcut necaz.
Rămân în tine o strajă la porțile durerii,
Ca o lumină-n ceață, ca vântul într-un steag,
Și-n ochii tăi căzuți prin lacrima vederii,
Vei resimți chemarea a celui ce ți-e drag.
Rămâi ce n-am avut, dar nimeni n-o să aibă,
O sete fără apă, din care încă beau,
Pământul de sub talpă ce-i pustiit de iarbă,
Mă poartă spre abisuri ce încă nu le vreau.
Iubirea mea nu-i cântec, ci rana care tace,
O veșnicie strânsă în tremurul de lut,
Și de vei vrea s-o vindeci, atuncea las-o-n pace,
Căci nu există leac, la cât a mai zăcut.
Aşa rămânem, veşnici, în clipa ne-mplinită,
Eu – rană care arde, tu – dor ce nu s-a stins;
Şi taina care doare, va fi iar moștenită,
De omul ce iubește cu sufletul deschis.
I don't want to lose you
one day, I found you
And now, I don't want to lose you.
You are everything beautiful in the world.
You are a piece of sunshine,
in my hell .
I didn't know what the word joy "was".
Until you showed up in my heart,
Your eyes are beautiful as a tree,
Your smile is more beautiful than mine.
I'm not lying I see it's true,
Everyone says love is...
I'm not saying that: I'm saying something else,
I'm saying:
you are...
Poem about him
Author🖤Zamurca Alina🖤🖤
Poem unic de amor
Ție îți scriu acum frumoasa mea,
Poemul unic de amor,
Tu fiind iubita mea fară egal..
Cu siguranță ți-am mai spus așa ceva!
Nu-mi pasă dacă mă repet,
Căci dragostea de nu vorbește ca un prost,
Ce se repetă fără rost
Și spune-ntr-una aceleași vorbe,
Moare...și eu nu vreau așa ceva!
Așa că preafrumoasa mea
Te rog mă trece cu vederea
Și azi și mâine, mai mereu
De îți voi spune te iubescul ce îl știi...
Dar te asigur că-l voi scrie altfel colorat,
Să-ți placă forma lui ce-o voi schimba mereu,
Iar de te-ntrebi ce vreau de fapt,
Este să-ți fur un zâmbet sau surâsul tău!
(29 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Nu există iubirei fără sacrificii
Iubirea presupune multe sacrificii,
Pavând un drum neștiut în infinit,
Cu încercările urmate de beneficii
Trăite doar pentru un destin unit.
Renunți la orice să poți fi aproape,
La ceea ce poate alții ți-au șoptit.
Azi ai un cuget,care o să te scape
Și-o jumătate timpul său ți-a jertfit.
Rămâneți nedespărțiți întotdeauna,
Parcă ați forma în doi un tot întreg,
Căci ți-e sortită dragoste doar una,
Legătura defel nu las să o dezleg.
Nu ratați ca să trăiți din fiecare clipă,
Din plinătate sentimente se vor reda,
Des pe chip la celălalt se întruchipă,
În clipe dificile ambii nu puteți ceda.
Nu vei crede că altcineva-i mai bun,
Nici să fugi de ce îți este îngăduit,
Căci când ești fără ea,te faci nebun.
Realizezi că lași omul cel mai potrivit.
Pocalul iubirii
Sorb din pocalul iubirii cu sete;
Fiecare strop îmi intensifica lumina din ochi,
Fiecare picur adaugă o petala inimii mele..
Simt că mă plimb printre stele,
Sau poate chiar sunt una..
Sorb pana la fund și simt că îmi cresc aripi de fericire.
N-ar trebui
N-ar trebui să mai simt dor
Dar gândul iar la tine fuge
Povestea chiar de s-a sfârșit
Sufletul nu știe să te uite...
Tăcerea te poartă, deși n-ar trebui,
În nopți în care n-ai ce căuta
Oricât aș vrea să te las în trecut,
Dorul de tine, nu știe a mă uita.
Îți aud numele în șoaptă
Și inima tresare la fel ca-n prima zi,
Fior ce nu vrea să mă părăsească
Ca și când te-aș astepta... să vii...
Iubirea mea nu-i cântec…
Să nu mă uiți în clipa când glasul tău se frânge,
Când zorii ți se-ncurcă în lacrimi pe obraz,
Eu sunt acolo-n umbra ce peste suflet plânge,
Cu inima legată de-al tău tăcut necaz.
Rămân în tine o strajă la porțile durerii,
Ca o lumină-n ceață, ca vântul într-un steag,
Și-n ochii tăi căzuți prin lacrima vederii,
Vei resimți chemarea a celui ce ți-e drag.
Rămâi ce n-am avut, dar nimeni n-o să aibă,
O sete fără apă, din care încă beau,
Pământul de sub talpă ce-i pustiit de iarbă,
Mă poartă spre abisuri ce încă nu le vreau.
Iubirea mea nu-i cântec, ci rana care tace,
O veșnicie strânsă în tremurul de lut,
Și de vei vrea s-o vindeci, atuncea las-o-n pace,
Căci nu există leac, la cât a mai zăcut.
Aşa rămânem, veşnici, în clipa ne-mplinită,
Eu – rană care arde, tu – dor ce nu s-a stins;
Şi taina care doare, va fi iar moștenită,
De omul ce iubește cu sufletul deschis.
I don't want to lose you
one day, I found you
And now, I don't want to lose you.
You are everything beautiful in the world.
You are a piece of sunshine,
in my hell .
I didn't know what the word joy "was".
Until you showed up in my heart,
Your eyes are beautiful as a tree,
Your smile is more beautiful than mine.
I'm not lying I see it's true,
Everyone says love is...
I'm not saying that: I'm saying something else,
I'm saying:
you are...
Poem about him
Author🖤Zamurca Alina🖤🖤
Alte poezii ale autorului
Scriu
Scriu pentru amintirile vii
Deși îmi ești atât de departe
Ai locul tău in inima mea
Scriu...și cuvântul te ține aproape.
Fac pași spre tine în fiecare seară
Și te îmbrățișez în poezie caldă
C-un ochi te scriu în dulce cuvânt
Cu altul oftez și mai... plâng.
Scriu pentru că mi-ai rămas viu
Pe sufletu-mi ți-ai lăsat amprentă
Să-mi rămâi povestea veșnică
Până dincolo de Lună și...încă...
Să nu mă uiți
Să vii din cầnd in când... să nu mắ uiţi
Să vii să ștergi o lacrimă uitată
Ce s-a născut atunci când ai plecat
Și a ramas pe-obraz, îndurerată.
Din când în când să vii să nu mă uiți
Chiar de tacerea domneste intre noi
Pe-o aripă de dor să te întorci
Şi să-mi aduci vinul inapoi
lar dacă timpul, nemilos cum este
Asterne depărtări în calea ta
Ascultă..poate dorul iti șoptește:
Să nu mă uiț;i..Să te întorci..cândva!
Să nu rămân un simplu călător
în lumea vinului si-a ta.
Vinul tău
Îmi era vinul tău...a inimii culoare
Ca cerul senin după câte-o ploaie,
Tot ce-n viață am avut mai pur
Azi mi-e doar dor...un dor prea dur.
Și pentru asta am fost nedemnă
M-ai frânt fără să-mi dai un semn.
Cât mi-aș dori să pot să șterg
Tot ce-a durut... înainte să pot să merg.
Azi încă îl mai caut printre ploi
Cu buzele pline de-a lui amintire.
Îl strig, să ne aducă înapoi
Măcar în vis înainte de-a zorilor ivire.
Mâine, nu stiu... poate vei reveni
În asfințitul blând, pe-o aripă de șoaptă
Si-n brațe iar te voi simți
Si iar va adia parfum de vin, cum adia odată.
Suflet ... punct!
Mi s-a imbibat sufletul cu cerneală
Cerneală roșie... ca o magie rea
Din dragostea ce mă făcea "nebună" odinioară
N-a mai rămas nimic...decât tăcerea grea.
Frigul nepăsării tale m-a tot răcit
A schimbat totul...imi simt sufletul mut
Atât de mult te-am adorat si te-am iubit
Că într-o zi pe mine... m-am pierdut.
Ai ales fără recurs să îmi rămâi o rană
O lume străină unde nu pot să mai sper
O umbră palidă ce încă mă îndeamnă
Să mai astept, deși nu vreau decât să mă dezleg.
Am tot sperat să-ți lași vinul sa-mi fie prieten
Să sorb din el dulceața unui moment
Dar nu!... și pun punct!... și fără regret
E singurul lucru ce in veci, n-am să ți-l iert.
Ma lupt să uit ploile de ieri, toate
Las viața să se croiască de la sine...
În momentele când iți va fi mai bine
N-as vrea, karma să-și amintească de tine.
C-ai fost un foc prea mare, acum cenușă rece
Un vis nestins rătăcind printre mulțimi
Dar mi-am promis că în continuare
Am sa te uit... nu vreau să imi mai fii fauritor de lacrimi!
Un ultim pahar
Îmi doresc atât de mult, singură să fiu pentru o vreme
Să nu fiu întrebată cum sunt și ce mai fac
Cumva am primit lecții, acum doar
îmi fac teme...
Și tot ce azi imi mai doresc este să tac...
Doresc atât de mult, să mă ascund de toate pentr-o vreme
Vreau liniștea să o găsesc să-mi bată la ferești,
C-am obosit s-alerg printre iluzii când doar înfrunt orgolii omenești!
Oricum n-o să-ntelegeți nicicum durerea
mea
Și nici subiect de râs nu imi doresc a fi
E-o luptă ce o duc cu mine și chiar de este grea
Singură vreau să îmi duc războiul in aceste bătălii.
Și nu-mi doresc mai mult, decât sa fiu lăsată să sufăr în tăcere
O să-mi revin, dar azi, tristețea și dorul mi-au zâmbit
Și pentru că e greu, posibil că va mai dura o vreme
Și-atunci poate o să-nțelegeți...ce-a fost e
c-am iubit!...
Ploaia nopții
E noapte și gândul sună a ploaie
Din ochi se revarsă șiroaie
Sufletul se îneacă în agonie
Când durerea cântă a ei simfonie
Gândul mă doare atât de cumplit
De când sufletul mi-ai rănit
Rog ploaia să spele al tău cuvânt
Ce fără milă inima mi-a înfrânt.
E noapte și tăcerea e surdă
Se-aud picuri de șoapte otrăvite
Si mintea îmi cade în amorțire
Când amintirea revine în simțire...
Scriu
Scriu pentru amintirile vii
Deși îmi ești atât de departe
Ai locul tău in inima mea
Scriu...și cuvântul te ține aproape.
Fac pași spre tine în fiecare seară
Și te îmbrățișez în poezie caldă
C-un ochi te scriu în dulce cuvânt
Cu altul oftez și mai... plâng.
Scriu pentru că mi-ai rămas viu
Pe sufletu-mi ți-ai lăsat amprentă
Să-mi rămâi povestea veșnică
Până dincolo de Lună și...încă...
Să nu mă uiți
Să vii din cầnd in când... să nu mắ uiţi
Să vii să ștergi o lacrimă uitată
Ce s-a născut atunci când ai plecat
Și a ramas pe-obraz, îndurerată.
Din când în când să vii să nu mă uiți
Chiar de tacerea domneste intre noi
Pe-o aripă de dor să te întorci
Şi să-mi aduci vinul inapoi
lar dacă timpul, nemilos cum este
Asterne depărtări în calea ta
Ascultă..poate dorul iti șoptește:
Să nu mă uiț;i..Să te întorci..cândva!
Să nu rămân un simplu călător
în lumea vinului si-a ta.
Vinul tău
Îmi era vinul tău...a inimii culoare
Ca cerul senin după câte-o ploaie,
Tot ce-n viață am avut mai pur
Azi mi-e doar dor...un dor prea dur.
Și pentru asta am fost nedemnă
M-ai frânt fără să-mi dai un semn.
Cât mi-aș dori să pot să șterg
Tot ce-a durut... înainte să pot să merg.
Azi încă îl mai caut printre ploi
Cu buzele pline de-a lui amintire.
Îl strig, să ne aducă înapoi
Măcar în vis înainte de-a zorilor ivire.
Mâine, nu stiu... poate vei reveni
În asfințitul blând, pe-o aripă de șoaptă
Si-n brațe iar te voi simți
Si iar va adia parfum de vin, cum adia odată.
Suflet ... punct!
Mi s-a imbibat sufletul cu cerneală
Cerneală roșie... ca o magie rea
Din dragostea ce mă făcea "nebună" odinioară
N-a mai rămas nimic...decât tăcerea grea.
Frigul nepăsării tale m-a tot răcit
A schimbat totul...imi simt sufletul mut
Atât de mult te-am adorat si te-am iubit
Că într-o zi pe mine... m-am pierdut.
Ai ales fără recurs să îmi rămâi o rană
O lume străină unde nu pot să mai sper
O umbră palidă ce încă mă îndeamnă
Să mai astept, deși nu vreau decât să mă dezleg.
Am tot sperat să-ți lași vinul sa-mi fie prieten
Să sorb din el dulceața unui moment
Dar nu!... și pun punct!... și fără regret
E singurul lucru ce in veci, n-am să ți-l iert.
Ma lupt să uit ploile de ieri, toate
Las viața să se croiască de la sine...
În momentele când iți va fi mai bine
N-as vrea, karma să-și amintească de tine.
C-ai fost un foc prea mare, acum cenușă rece
Un vis nestins rătăcind printre mulțimi
Dar mi-am promis că în continuare
Am sa te uit... nu vreau să imi mai fii fauritor de lacrimi!
Un ultim pahar
Îmi doresc atât de mult, singură să fiu pentru o vreme
Să nu fiu întrebată cum sunt și ce mai fac
Cumva am primit lecții, acum doar
îmi fac teme...
Și tot ce azi imi mai doresc este să tac...
Doresc atât de mult, să mă ascund de toate pentr-o vreme
Vreau liniștea să o găsesc să-mi bată la ferești,
C-am obosit s-alerg printre iluzii când doar înfrunt orgolii omenești!
Oricum n-o să-ntelegeți nicicum durerea
mea
Și nici subiect de râs nu imi doresc a fi
E-o luptă ce o duc cu mine și chiar de este grea
Singură vreau să îmi duc războiul in aceste bătălii.
Și nu-mi doresc mai mult, decât sa fiu lăsată să sufăr în tăcere
O să-mi revin, dar azi, tristețea și dorul mi-au zâmbit
Și pentru că e greu, posibil că va mai dura o vreme
Și-atunci poate o să-nțelegeți...ce-a fost e
c-am iubit!...
Ploaia nopții
E noapte și gândul sună a ploaie
Din ochi se revarsă șiroaie
Sufletul se îneacă în agonie
Când durerea cântă a ei simfonie
Gândul mă doare atât de cumplit
De când sufletul mi-ai rănit
Rog ploaia să spele al tău cuvânt
Ce fără milă inima mi-a înfrânt.
E noapte și tăcerea e surdă
Se-aud picuri de șoapte otrăvite
Si mintea îmi cade în amorțire
Când amintirea revine în simțire...