O altă iubire
Să fie iubirea singulară și fără de moarte?
Să nu existe o alta nicăieri?
Ce spui prietene?
Credeai în nemuritoarea dragoste?
De unde-ai atâta naivitate copilărească,
Și cine te-a învățat?
Se vede pe chipul tău
İnocența prostească cu parfumul ei!
Să-ți fie iubita fără pereche în lumea largă?
Sau credeai că-i singura
Cu pielea lăcrimândă precum Îs ochii de căprioară,
Iar buzele-i calde ce te-au fermecat,
Sau sânii moi catifelați,
Ori coapsele-i rozali voluptoase
Toate să fie fără egal?
Apoi ținut fermecat în gingașele-i brațe,
Ce te-au aruncat în văzduh pe norii încruntați,
Ușori dar plumburiu colorați
Sus deasupra tuturor!
Fericirea este acum numele tău....
Copile pari atât de nevinovat,
Parcă te văd cum ești agățat acolo sus
Plângând cuprins de extaz...
Ca mai apoi să cazi și iar să cazi alungat,părăsit,abandonat...
Căderea părând fără sfârșit
Ai uitat ce te-am intrebat?
Să fie iubirea singulară?
Te las să plângi acum,
Avem timp destul...
Avem alte iubiri oricând!
(17 februarie 2023 Horia Stănicel -Irepetabila iubire)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 15 septembrie 2023
Vizualizări: 684
Poezii din aceiaşi categorie
Simplu...te iubesc!
Continui să scriu două cuvinte
În fiecare zi când mă trezesc,
Pentru a mea soție minunată
Spunându-i simplu ,,te iubesc".
Cum aș putea să uit să-i spun
Cuvinte dulci cu multă prețuire,
Când ea îmi este speranța vieții
Și sensul unic ce duce la fericire.
Mult timp ne-am evitat privirile
Că ochii noștri erau pe-altundeva,
Pân' într-o zi când s-au intersectat
Și unul pentru altul am simțit ceva.
Povestea a început cu-o tatonare
Trăind apoi mai mult decât o idilă,
Făr' a gândi că vom semna în timp
La primărie, un jurământ, pe-o filă.
Și anii au trecut peste-amândoi
Furând a noastră dulce tinerețe,
Și ne-au plantat pe chipuri umbre
Ca semne de trecere la bătrânețe.
Acum după o viață cu multe încercări
Continuăm să ne-alintăm cu ,,te iubesc",
Și zilnic înălțam o rugă la Domnul Sfânt
Din care nu lipsește, cuvântul ,,mulțumesc"!
Lumina din întuneric
Stau în întuneric zi și noapte
Doar că tu nu-mi ești aproape,
Ai plecat și mi-ai luat lumina
Am rămas doar cu adrenalina.
Prezența ta e una divină
Stau trează-n noapte,
Și doar tu ești de vină
Că mă amăgesc cu șoapte.
La fiecare pas făcut
Când tu nu ești aproape,
Cad și praf m-am făcut
În ale vieții ape.
Și mă ridic și iarăși cad
Dar nu renunț nicicum,
În curentul mării mă scald
Și merg inainte-acum.
wildemon
Acuzații
M-am săturat să fiu discret,
Și nu mai am nici o speranță,
Și anunț aici fără regret,
Că-mi chem iubirile-n instanță.
M-am tot lăsat purtat de val,
Mereu, la fel, și altădată...
Și-mi chem, profund sentimental,
Chiar inima la judecată.
O vină aduc și la privire,
Că prea adânc s-a tot uitat,
Și slab fiind mereu de fire,
Iubirii nu am rezistat.
În culpă a fost doar mângâierea,
Căci a răspuns la mângâieri,
Iar martoră i-a fost chiar pielea,
C-a suportat senzații și dureri.
Dar cea mai mare vină-o are,
Sărutul dulce al ispitei,
Că-n ziua aceea pe-nserare,
A adormit pe buzele iubitei.
Instanța rog cu adânc regret,
Să ierte un biet amorezat,
Şi în același mod discret,
Eu retractez ce-am acuzat.
Ochii ce nu-i poți uita
Ochii ce nu-i poți uita
Pe dinăuntru te va ataca
Se strecoară fără milă
Și sufletul ți-l înțeapă precum o albină.
Sunt ochii de care te-ai îndrăgostit
Pe care cândva sincer i-ai iubit
Iar astăzi ca răsplată ai primit
Un vis, un suflet neînplinit.
Aceeași ochi în vis se arată
Nopțile albe ți le face
Iar tu trist și supărat
Pe străzi întunecate ai plecat.
În speranța că de ei vei uita
Departe de tine voi pleca
Dar nu-i ușor îți spun acum
Ca acești ochi sunt cu tine în continuare pe drum.
Sufletul ți-e un drum cu pietre
Greu de mers...
Greu de înțeles...
Dar într-o zi vei fi tu iarăși.
Vei fi acel om de altădată
Plin de umor și speranță
Iar în oglindă te privești
Și de acei ochi în veci nu-ți mai amintești.
Mai împlinit ca niciodată
Vei fi de-acum încolo
Atat de mult schimbat vei fi
Și o altă fată vei întâlni .
O poveste de dragoste
Frumoasă veți trăi
Multe visuri ți se va împlini
Iar alături de frumoasa poveste
De ochii din trecut nu-ți vei mai aminti.
Iubește tot ce e frumos
Trăiește așa cum vrei
Și fă-ți viața o bucurie
Alături de a ta actuală soție.
Autor : Pricope Marian 17.07.2022
Vindecare imposibilă
Vindecare imposibilă
M-aș fi vindecat de tine,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aprinzi din nou suspine,
Într-un suflet obosit.
M-aș fi șters din amintire,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aduci a ta privire
Ca un dor ce m-a rănit.
M-aș fi regăsit pe mine,
Dacă nu te-aș fi văzut,
Dar mă pierd din nou în tine,
Ca un vis ce n-a trecut.
Te-aș uita… dar știu prea bine,
E târziu și e în zori,
Căci te-ntorci mereu la mine
Să mă frângi de-atâtea ori.
Simplu...te iubesc!
Continui să scriu două cuvinte
În fiecare zi când mă trezesc,
Pentru a mea soție minunată
Spunându-i simplu ,,te iubesc".
Cum aș putea să uit să-i spun
Cuvinte dulci cu multă prețuire,
Când ea îmi este speranța vieții
Și sensul unic ce duce la fericire.
Mult timp ne-am evitat privirile
Că ochii noștri erau pe-altundeva,
Pân' într-o zi când s-au intersectat
Și unul pentru altul am simțit ceva.
Povestea a început cu-o tatonare
Trăind apoi mai mult decât o idilă,
Făr' a gândi că vom semna în timp
La primărie, un jurământ, pe-o filă.
Și anii au trecut peste-amândoi
Furând a noastră dulce tinerețe,
Și ne-au plantat pe chipuri umbre
Ca semne de trecere la bătrânețe.
Acum după o viață cu multe încercări
Continuăm să ne-alintăm cu ,,te iubesc",
Și zilnic înălțam o rugă la Domnul Sfânt
Din care nu lipsește, cuvântul ,,mulțumesc"!
Lumina din întuneric
Stau în întuneric zi și noapte
Doar că tu nu-mi ești aproape,
Ai plecat și mi-ai luat lumina
Am rămas doar cu adrenalina.
Prezența ta e una divină
Stau trează-n noapte,
Și doar tu ești de vină
Că mă amăgesc cu șoapte.
La fiecare pas făcut
Când tu nu ești aproape,
Cad și praf m-am făcut
În ale vieții ape.
Și mă ridic și iarăși cad
Dar nu renunț nicicum,
În curentul mării mă scald
Și merg inainte-acum.
wildemon
Acuzații
M-am săturat să fiu discret,
Și nu mai am nici o speranță,
Și anunț aici fără regret,
Că-mi chem iubirile-n instanță.
M-am tot lăsat purtat de val,
Mereu, la fel, și altădată...
Și-mi chem, profund sentimental,
Chiar inima la judecată.
O vină aduc și la privire,
Că prea adânc s-a tot uitat,
Și slab fiind mereu de fire,
Iubirii nu am rezistat.
În culpă a fost doar mângâierea,
Căci a răspuns la mângâieri,
Iar martoră i-a fost chiar pielea,
C-a suportat senzații și dureri.
Dar cea mai mare vină-o are,
Sărutul dulce al ispitei,
Că-n ziua aceea pe-nserare,
A adormit pe buzele iubitei.
Instanța rog cu adânc regret,
Să ierte un biet amorezat,
Şi în același mod discret,
Eu retractez ce-am acuzat.
Ochii ce nu-i poți uita
Ochii ce nu-i poți uita
Pe dinăuntru te va ataca
Se strecoară fără milă
Și sufletul ți-l înțeapă precum o albină.
Sunt ochii de care te-ai îndrăgostit
Pe care cândva sincer i-ai iubit
Iar astăzi ca răsplată ai primit
Un vis, un suflet neînplinit.
Aceeași ochi în vis se arată
Nopțile albe ți le face
Iar tu trist și supărat
Pe străzi întunecate ai plecat.
În speranța că de ei vei uita
Departe de tine voi pleca
Dar nu-i ușor îți spun acum
Ca acești ochi sunt cu tine în continuare pe drum.
Sufletul ți-e un drum cu pietre
Greu de mers...
Greu de înțeles...
Dar într-o zi vei fi tu iarăși.
Vei fi acel om de altădată
Plin de umor și speranță
Iar în oglindă te privești
Și de acei ochi în veci nu-ți mai amintești.
Mai împlinit ca niciodată
Vei fi de-acum încolo
Atat de mult schimbat vei fi
Și o altă fată vei întâlni .
O poveste de dragoste
Frumoasă veți trăi
Multe visuri ți se va împlini
Iar alături de frumoasa poveste
De ochii din trecut nu-ți vei mai aminti.
Iubește tot ce e frumos
Trăiește așa cum vrei
Și fă-ți viața o bucurie
Alături de a ta actuală soție.
Autor : Pricope Marian 17.07.2022
Vindecare imposibilă
Vindecare imposibilă
M-aș fi vindecat de tine,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aprinzi din nou suspine,
Într-un suflet obosit.
M-aș fi șters din amintire,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aduci a ta privire
Ca un dor ce m-a rănit.
M-aș fi regăsit pe mine,
Dacă nu te-aș fi văzut,
Dar mă pierd din nou în tine,
Ca un vis ce n-a trecut.
Te-aș uita… dar știu prea bine,
E târziu și e în zori,
Căci te-ntorci mereu la mine
Să mă frângi de-atâtea ori.
Alte poezii ale autorului
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Jertfa
Nu dragostea este esența vieții noastre?
Nu e Hristos jertfit ca fiu de Însuși Dumnezeu,
Ca omenirea muritoare să viețuiască veșnic fără moarte,
Fară durere,disperare
De îl primesc în suflete și trupuri
De se împărtășesc cu El?
Iubito astăzi e Vinerea din săptămâna Mare,
Când Salvatorul vieții noastre moare răstignit,
Ca să învie iarăși și moartea veșnic s-o omoare!
Nu dragostea este esența vieții noastre?
Iar eu prin tine și iubirea ta dau slavă veșnic tot lui Dumnezeu!
(3 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Neputincioasele cuvinte
Ce pot să facă neputincioasele cuvinte,
Fie rostite,scrise, viu colorate,
În încercarea lor de a transmite,
Ce inima suspină de iubire,
Neștiind a oamenilor tristă glăsuire,
Dar vrând ceva să spună...?
Cum pot iubito să-ți dăruiesc iubirea,
Când știu prea bine că așa ceva
E pură nebunie ce pleacă din închipuirea mea?
Ce-s vorbele rostite dar pline de neputințe
Nu-i însăși neputința mea....?
Și totuși nu voi renunța iubito,
Să-ți scriu sau să-ți vorbesc despre amor,
Chiar dacă știu că rând pe rând neputincioasele cuvinte mor,
Eu fiind cel ce le naște zilnic pentru tine,
Iar tu iubind-mă mi le întorci mai vii,
Tu viață fiind,iubire dragoste, amor,
Și-mi dai și visele să pot să zbor...
(16 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îți mulțumesc
Îți mulțumesc iubito pentru frumosul ce-ți aparține,
Îți mulțumesc pentru răbdarea ta,
Îți mulțumesc pentru iubirea ce vine de la tine,
Speranța, fericirea și lumina sunt astăzi cuvinte ce-și au ființa vie pentru mine,
Din șansa vieții ce tu mi-ai dat-o mie,
Căci fără tine dragoste nu este,
Și nici poveste de amor sau bucurie!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ești cea mai frumoasă
Câți cavaleri plini de curaj
Nobili cu mari averi,
Toți te-ar dori a lor nevastă,
Neștiind niciunul că inima ți-e dată,
Că tatăl tău,Vasile Împărat deja te-a dat....
Dar cui...se vor întreba cu toții
Și cum este posibil așa ceva
Când Marele turnir urmează cât de curând...
Iar în duel se vor întrece toți aceștia,
Care nebuni de dragul tău
Pe rând vor și muri....
Ohhh câtă frumusețe trebuie să ai
Preablândă Vasilica,
Să te dorească atâția curajoși,
Iar ție nici să-ți pese....!
Să fie Horia Stănicel demn de-a ta iubire?
Și cine-i acesta de care nimeni n-a auzit?
Nu-i prăpăditul acela de poet
Care te-a cucerit cu multele poeme
Ce ți le scrie zilnic,
Și vrea până si degetele de la picioare să ți le fure cu săruturi?
Se pare că nu vrei secretul să ți-l spui,
E treaba ta frumoaso,
Te las acum că trebuie povestea s-o închei!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tăcere
Tăcere, tu ești blestem!
Să pleci degrabă de la mine
Și să nu stai vreodată-n preajma iubitei mele!
Mai bine mor decât să fiu cuprins de tine,
De a iubitei mele groaznică tăcere!
Iubito ,de-ai știi ce groaznică e a iubirii neagră tăcere,
Ai tot cânta sau ai striga la mine,
Știind că poți blestema de moarte pe oricine,
Doar cu tăcere!
Vai Doamne ce blestem este tăcerea
Când vrei să pedepsești Tu Însuți Doamne,
Nu dai răspuns la rugăciuni decât tăcere...
Iar bietul muritor primește dureroasa pedeapsă fără leac,
Tăcerea!
Piei blestemato,arzi in zgomote și vorbe,
Fie și șoapte sau o blândă adiere!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Jertfa
Nu dragostea este esența vieții noastre?
Nu e Hristos jertfit ca fiu de Însuși Dumnezeu,
Ca omenirea muritoare să viețuiască veșnic fără moarte,
Fară durere,disperare
De îl primesc în suflete și trupuri
De se împărtășesc cu El?
Iubito astăzi e Vinerea din săptămâna Mare,
Când Salvatorul vieții noastre moare răstignit,
Ca să învie iarăși și moartea veșnic s-o omoare!
Nu dragostea este esența vieții noastre?
Iar eu prin tine și iubirea ta dau slavă veșnic tot lui Dumnezeu!
(3 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Neputincioasele cuvinte
Ce pot să facă neputincioasele cuvinte,
Fie rostite,scrise, viu colorate,
În încercarea lor de a transmite,
Ce inima suspină de iubire,
Neștiind a oamenilor tristă glăsuire,
Dar vrând ceva să spună...?
Cum pot iubito să-ți dăruiesc iubirea,
Când știu prea bine că așa ceva
E pură nebunie ce pleacă din închipuirea mea?
Ce-s vorbele rostite dar pline de neputințe
Nu-i însăși neputința mea....?
Și totuși nu voi renunța iubito,
Să-ți scriu sau să-ți vorbesc despre amor,
Chiar dacă știu că rând pe rând neputincioasele cuvinte mor,
Eu fiind cel ce le naște zilnic pentru tine,
Iar tu iubind-mă mi le întorci mai vii,
Tu viață fiind,iubire dragoste, amor,
Și-mi dai și visele să pot să zbor...
(16 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îți mulțumesc
Îți mulțumesc iubito pentru frumosul ce-ți aparține,
Îți mulțumesc pentru răbdarea ta,
Îți mulțumesc pentru iubirea ce vine de la tine,
Speranța, fericirea și lumina sunt astăzi cuvinte ce-și au ființa vie pentru mine,
Din șansa vieții ce tu mi-ai dat-o mie,
Căci fără tine dragoste nu este,
Și nici poveste de amor sau bucurie!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ești cea mai frumoasă
Câți cavaleri plini de curaj
Nobili cu mari averi,
Toți te-ar dori a lor nevastă,
Neștiind niciunul că inima ți-e dată,
Că tatăl tău,Vasile Împărat deja te-a dat....
Dar cui...se vor întreba cu toții
Și cum este posibil așa ceva
Când Marele turnir urmează cât de curând...
Iar în duel se vor întrece toți aceștia,
Care nebuni de dragul tău
Pe rând vor și muri....
Ohhh câtă frumusețe trebuie să ai
Preablândă Vasilica,
Să te dorească atâția curajoși,
Iar ție nici să-ți pese....!
Să fie Horia Stănicel demn de-a ta iubire?
Și cine-i acesta de care nimeni n-a auzit?
Nu-i prăpăditul acela de poet
Care te-a cucerit cu multele poeme
Ce ți le scrie zilnic,
Și vrea până si degetele de la picioare să ți le fure cu săruturi?
Se pare că nu vrei secretul să ți-l spui,
E treaba ta frumoaso,
Te las acum că trebuie povestea s-o închei!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tăcere
Tăcere, tu ești blestem!
Să pleci degrabă de la mine
Și să nu stai vreodată-n preajma iubitei mele!
Mai bine mor decât să fiu cuprins de tine,
De a iubitei mele groaznică tăcere!
Iubito ,de-ai știi ce groaznică e a iubirii neagră tăcere,
Ai tot cânta sau ai striga la mine,
Știind că poți blestema de moarte pe oricine,
Doar cu tăcere!
Vai Doamne ce blestem este tăcerea
Când vrei să pedepsești Tu Însuți Doamne,
Nu dai răspuns la rugăciuni decât tăcere...
Iar bietul muritor primește dureroasa pedeapsă fără leac,
Tăcerea!
Piei blestemato,arzi in zgomote și vorbe,
Fie și șoapte sau o blândă adiere!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)