Niciun glonț...
niciun glonț nu doare cât dragostea,
dar tu, tu ai fost glonțul.
mi-ai străpuns ziduri ridicate cu mâini tremurânde,
cărămidă cu cărămidă, din frică, din speranță,
din dorința de a fi întreagă
într-o lume care mă sfărâma pe dinăuntru.
ai pășit în mine ca un foc blând,
dar ai ars tot ce era viu.
te-am lăsat să locuiești în gândurile mele
cum își lasă marea urmele pe țărm,
dar tu ai fost furtună.
nu m-ai iubit, m-ai devastat cu eleganță.
dragostea mea pentru tine
o mie de împușcături,
și tot n-a fost suficient să-ți aud inima bătând pentru mine.
nopțile mele nu mai au ceasuri,
doar tăceri în care scriu mesaje
ce mor înainte să ajungă la tine,
căci cui să mă rog,
când zeul meu poartă chipul tău și nu-mi mai răspunde?
m-am milogit de stele să te facă să mă vezi,
să mă simți,
să mă înțelegi.
dar tu ai ales să fii ecoul speranțelor mele
atât de aproape, și totuși de neatins.
m-ai amăgit cu zâmbete,
cu tăceri dulci și promisiuni nerostite.
ai fost rana ce zâmbește,
golul din pieptul meu care poartă parfumul tău.
și-acum rămân eu
o inimă ciuruită,
o iubire care încă sângerează,
și un glonț care poartă numele tău
încă rătăcind în carne vie.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ioana 🔮 
#poezii #cuvintecaredor #gânduriinnoapte #original #niciunglont #cuvintegrelr
Data postării: 10 aprilie
Vizualizări: 85
