Ea
Îmi e dor de iubirea ei pe sufletul meu
Parca tot ce simt acum e un clișeu
Ea era acolo mereu
Pentru mine ca un trofeu
Poate n am apreciat destul
Și mi-a pasat doar ce spun restul
Acum, când nu mai e aici
Nu mai văd nimic decât inamici
In jurul meu , totul era despre ea
Și parca lumea a devenit rea
De când a plecat , nu știu
Nu mai pot nici sa scriu
Parcă cuvintele mele au amuțit
Limba mi-a fost tăiată cu un cuțit
As da orice sa se întoarcă înapoi
Și sa pot iubi pentru ea mai apoi
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Preda Loredana Gabriela
#dragoste
Data postării: 3 septembrie 2024
Vizualizări: 273
Poezii din aceiaşi categorie
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Mi-ar fi plăcut...
Mi-ar fi plăcut să te-ntâlnesc
Când eram tânăr, să-ţi vorbesc,
Cât te iubesc de mult să-ţi spun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Să ne plimbăm îndrăgostiţi
Pe sub salcâmii înfloriţi,
Să ne-mbătăm cu al lor parfum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Şi albe flori în păr să-ţi prind,
În al meu braţ să te cuprind,
Să te sărut ca un nebun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Mereu să fiu al tău iubit
Şi tu a mea pân' la sfârşit,
O viaţă-n doi pe acelaşi drum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Poate nici azi nu e târziu,
Să te-ntâlnesc prin Cişmigiu
Sau poate totul e doar fum,
Cum a fost şi atunci...şi acum.
Sufletul pereche
Încă te caut, deși e târziu,
În visele-n care te chem înapoi,
Tu, suflet pierdut, dar mereu viu,
Rămâi în inima mea de-amândoi.
Oricât de departe, tu ești al meu,
Și timpul nu poate iubirea s-o șteargă,
În fiecare dor, tot a ta sunt eu,
Deși ești departe și totuși te leagă.
Nu pot renunța, nu pot să mă-mpac,
Cu gândul că nu vei mai fi lângă mine,
Ești rana ce doare, dar nu pot să tac,
Căci inima mea încă plânge de tine.
marul
mi am platit pacatele cu flori
Doamne de ce ai dat cuvantul femeii
E mai lejera cu el
A muscat prima
Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!
Încă te aștept
Ai plecat în grabă și inima s-a rupt în două părți
Tăcerea apoi, mi-a frânt-o în mii de bucăți
În praf de stele a mistuit-o așteptarea
Unei minuni, să apropie dintre noi, depărtarea...
Trec zilele...mă străduiesc să te uit, să te scot din minte,
Îmi spun în gând c-ai trecut... că nu-ți pasă de mine.
Ard mereu amintiri...încerc să închid orice drum
Dar seara mi-apari în gând, dens ca un fum...
Îți port chipul în privire... te simt in tăcere
Nopțile devin lungi, mă sleiesc de putere
Și în fiecare clipă, și în orice vis
Esti dorul ce-mi aprinde... fiecare vers.
Îmi repet mereu că nu mai vii... ar fi o nebunie!
Că timpul va trece ștergând orice urmă de noi
...dar știu bine că timpul mă minte....
Și o să te mai sper!... chiar de știu că rămân, doar cu ploi.
Încă te mai aștept...deși o fac în zadar
În mine simt umbrele tale, cum răsar...
Și inima începe să îmi bată haotic
Urletul tăcerii e din ce în ce mai nevrotic...
Și te mai aștept o clipă, mai sper o secundă
În suflet se stârnește un ultim fior
Speranța mă trece, luminând ca o undă...
C-ai să revii, în brațele tale, să mă vindec de dor...
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Mi-ar fi plăcut...
Mi-ar fi plăcut să te-ntâlnesc
Când eram tânăr, să-ţi vorbesc,
Cât te iubesc de mult să-ţi spun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Să ne plimbăm îndrăgostiţi
Pe sub salcâmii înfloriţi,
Să ne-mbătăm cu al lor parfum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Şi albe flori în păr să-ţi prind,
În al meu braţ să te cuprind,
Să te sărut ca un nebun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Mereu să fiu al tău iubit
Şi tu a mea pân' la sfârşit,
O viaţă-n doi pe acelaşi drum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Poate nici azi nu e târziu,
Să te-ntâlnesc prin Cişmigiu
Sau poate totul e doar fum,
Cum a fost şi atunci...şi acum.
Sufletul pereche
Încă te caut, deși e târziu,
În visele-n care te chem înapoi,
Tu, suflet pierdut, dar mereu viu,
Rămâi în inima mea de-amândoi.
Oricât de departe, tu ești al meu,
Și timpul nu poate iubirea s-o șteargă,
În fiecare dor, tot a ta sunt eu,
Deși ești departe și totuși te leagă.
Nu pot renunța, nu pot să mă-mpac,
Cu gândul că nu vei mai fi lângă mine,
Ești rana ce doare, dar nu pot să tac,
Căci inima mea încă plânge de tine.
marul
mi am platit pacatele cu flori
Doamne de ce ai dat cuvantul femeii
E mai lejera cu el
A muscat prima
Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!
Încă te aștept
Ai plecat în grabă și inima s-a rupt în două părți
Tăcerea apoi, mi-a frânt-o în mii de bucăți
În praf de stele a mistuit-o așteptarea
Unei minuni, să apropie dintre noi, depărtarea...
Trec zilele...mă străduiesc să te uit, să te scot din minte,
Îmi spun în gând c-ai trecut... că nu-ți pasă de mine.
Ard mereu amintiri...încerc să închid orice drum
Dar seara mi-apari în gând, dens ca un fum...
Îți port chipul în privire... te simt in tăcere
Nopțile devin lungi, mă sleiesc de putere
Și în fiecare clipă, și în orice vis
Esti dorul ce-mi aprinde... fiecare vers.
Îmi repet mereu că nu mai vii... ar fi o nebunie!
Că timpul va trece ștergând orice urmă de noi
...dar știu bine că timpul mă minte....
Și o să te mai sper!... chiar de știu că rămân, doar cu ploi.
Încă te mai aștept...deși o fac în zadar
În mine simt umbrele tale, cum răsar...
Și inima începe să îmi bată haotic
Urletul tăcerii e din ce în ce mai nevrotic...
Și te mai aștept o clipă, mai sper o secundă
În suflet se stârnește un ultim fior
Speranța mă trece, luminând ca o undă...
C-ai să revii, în brațele tale, să mă vindec de dor...
Alte poezii ale autorului
Inima e praf oricum
Mă arunc în gânduri în vise căzute
Îngeraș ce are aripile rupte
În mii de bucăți, brațele simt că mă dor
Cu pulbere de stele și durere mă înfășor
Inima e praf oricum , de ce s-o mai strâng
Doar petalele de trandafir ce mai plâng
În tăcere mă pierd, mă consum
Și poate totu-i doar o mreajă oricum
Și tot ce simt e un gol în gri
De suspine se făcură ochii negrii
Strâng disperarea sub piele-n tăcere
Otrava sufletului a mea plăcere
Căci cel ce-ți pune sărut pe frunte
Te va rănii cu adevăruri crunte
Lăsând să zacă-n tine doar furtuna
Ce-ți frânge dragostea totdeauna
Să nu-ți amintești nici un sărut
Nici iubirea și nici pe cel ce te-a durut
Azi de-ar fi doar un gol în piept
Căci de mâine n-am să te mai aștept
Încă te mai aștept
Te-ai luat și ai plecat cu iubire cu tot
Să te uit încerc dar tot nu pot
Amnezic ești în iubire
Încă mai aștept și o privire
Ce am trăit noi a fost un fel de rai
Parcă doar ieri al meu erai
Cu pumnii în lacrimi încă te aștept
Că ai plecat în grabă mi-e greu să accept
Vreau doar prin vis să ști
Că te caut ca-n povești
Să-ți spun că eu încă te aștept
Să-mi alini durerea ce o simt în piept
Te aștept să-mi spui din nou un te iubesc
Aș vrea să pot să-ți mai vorbesc
Că mă lupt să te las în amintiri de dor
Dar nu mă pot opri să te ador
Chiar de știu că nu te vei întoarce
Te tot chem în visele mele prin șoapte
Urlând că eu încă te aștept la mine
Căci doar inima ta mai poate să mă aline
Tu iartă-mă
Iartă-mă că te-am iubit
Că ți-am greșit și am rămas,
Căci sunt vinovată de fiecare clipă fără tine
Poate nu a fost niciodată despre noi,
De fapt noi nici n-am existat , doar mi s-a părut
Tu adormi , nu te gândești la mine dar eu adorm, doar dacă mă gândesc la tine
Iartă-mă că nu-ți mai pasă, că-mi imaginez că vei mai fi al meu măcar odată
Iartă-mă că atunci când am căzut am așteptat să mă ridici, crezând că nu pot fără tine
Iartă-mă că te-aș fi iubit prea mult , dar timpul ne-a despărțit, e clar
Iartă-mă că mai mult decât toate aș fi vrut să-mi fi tu acasă, că pentru totdeauna dorul o sa fie acolo.
Iartă-mă că nu mă mai iubești , că nu-ți mai pasă,
Că tot ce-a fost a fost și nu va mai fi vreodată
Noi, n-am fost predestinați să fim da’ n-am văzut
Iartă-mă că nu mai pot să te privesc că am ochii plini de dor și inima mă doare…
Iartă-mă că te-am durut că nu știu cum să-ți spun că n-am să te mai uit,
Iartă-mă că am vrut să te iubesc mai mult decât aș fi crezut că pot, dar n-am știut
Iartă-mă că nu m-am aruncat cu totu și n-am crezut mai mult în iubirea ta, că m-ai învățat să simt dar m-ai și rănit.
Iartă-mă că n-am fost tot ce tu ți-ai fi dorit, că n-am putut să mai rămân măcar un timp…
Iartă-mă căci am lăsat iubirea noastră să se piardă,
Că nu mai văd nimic cunoscut în numele tău
Căci de mult nu mai suntem suflete pereche,
Iartă-mă că n-am putut să te mai țin , că trebuia să fie un “pe curând” dar din păcate-i un ,,adio “
Iartă-mă că orice lucru bun dintre noi nu a fost făcut să dureze,
Că sunt la capătul prăpastiei dar să nu-mi apari în față căci doar prezența ta mă dă pe spate
Iartă-mă că am lăsat tăcerea să își facă loc
Între noi, acolo unde cândva răsună doar iubirea.
Iartă-mă pentru cuvintele nespuse, că nu-mi convenea vreo secundă să te văd supărat
Că iubirea noastră s-a preschimbat în fum, lăsând doar amintirea ta
Iartă-mă că te-aș fi vrut pentru totdeauna și că mi-e greu să accept ca drumurile noastre s-au separat de mult
Că te-am pierdut , că te-am avut și că încă te văd în ochii mei
Iartă-mă că nu mai sunt , că nici n am fost vreodată
A ta si tu al meu, n-am fost a nici unuia nouă doar ni s-a părut.
Promit
Ai zis ,,promit” , ai zis… mă arunc
Pe drumuri prăfuite, în inimă un gol adânc.
Dragostea noastră, am crezut că o să-și revină,
Acum e doar o umbră, o cădere în surdină.
Aripi rupte, încercând să zboare,
Dar frica le ține, aluzii clare
Ai plecat , fără a-mi lua la revedere
Și eu rămân aici, cu dor și durere.
Golul de tine mă sufocă în noapte,
Îmi răsună-n cap doar șoapte,
Dragostea mă arde, pupila mi-e diluată ,
Te am în minte, ca o amintire fixată.
24 octombrie
O ultimă clipă îmi doresc
Să mai simt bătăile inimi tale
Doar puțin în ochi să te mai privesc
Întinsă pe un pat de petale
Pentru încă o zi să te vezi prin ochii mei
Mai vreau un ultim sărut
Mai vreau să-mi spui măcar odată că mă vrei
De-ar mai fi o clipă de început
O ultimă clipă să-ți pun zâmbetul pe buze
Să mă mai iubești măcar puțin încă odată
Promit să nu-i las să ne acuze
O clipă acum nu altădată
Nopțile întregi mi-s pline
Mai vreau o ultimă clipă o ultimă dată
Doar cu amintirile cu tine
Iubire să nu te mai las niciodată
O ultimă clipă să-ți spun că îmi e dor
Doar o noapte aș mai vrea
În brațele tale să mai simt puțin fior
Dragostea să nu fi fost un trandafir ce pierea
…dar ești totul
Nu ești genul meu , nu sunt genul tău
Dar când suntem separați e mai rău
Să îți spun că ești totul meu ? , e tupeu
Tu îmi dai aripile alea pân’ la cer, zău
Zeu îmi ești , iar eu ție îți sunt aleasă
Floare ca un corp aprins, de tine culeasă
Dintr-o movilă plină de buruieni
Cuprinsă într-un tablou de păienjeni
În refugiu față de tine și lume
Vântul șuieră în fața ta și-ți spune
Că îți sunt datoare să te iubesc
Și când stelele se unesc
Inima e praf oricum
Mă arunc în gânduri în vise căzute
Îngeraș ce are aripile rupte
În mii de bucăți, brațele simt că mă dor
Cu pulbere de stele și durere mă înfășor
Inima e praf oricum , de ce s-o mai strâng
Doar petalele de trandafir ce mai plâng
În tăcere mă pierd, mă consum
Și poate totu-i doar o mreajă oricum
Și tot ce simt e un gol în gri
De suspine se făcură ochii negrii
Strâng disperarea sub piele-n tăcere
Otrava sufletului a mea plăcere
Căci cel ce-ți pune sărut pe frunte
Te va rănii cu adevăruri crunte
Lăsând să zacă-n tine doar furtuna
Ce-ți frânge dragostea totdeauna
Să nu-ți amintești nici un sărut
Nici iubirea și nici pe cel ce te-a durut
Azi de-ar fi doar un gol în piept
Căci de mâine n-am să te mai aștept
Încă te mai aștept
Te-ai luat și ai plecat cu iubire cu tot
Să te uit încerc dar tot nu pot
Amnezic ești în iubire
Încă mai aștept și o privire
Ce am trăit noi a fost un fel de rai
Parcă doar ieri al meu erai
Cu pumnii în lacrimi încă te aștept
Că ai plecat în grabă mi-e greu să accept
Vreau doar prin vis să ști
Că te caut ca-n povești
Să-ți spun că eu încă te aștept
Să-mi alini durerea ce o simt în piept
Te aștept să-mi spui din nou un te iubesc
Aș vrea să pot să-ți mai vorbesc
Că mă lupt să te las în amintiri de dor
Dar nu mă pot opri să te ador
Chiar de știu că nu te vei întoarce
Te tot chem în visele mele prin șoapte
Urlând că eu încă te aștept la mine
Căci doar inima ta mai poate să mă aline
Tu iartă-mă
Iartă-mă că te-am iubit
Că ți-am greșit și am rămas,
Căci sunt vinovată de fiecare clipă fără tine
Poate nu a fost niciodată despre noi,
De fapt noi nici n-am existat , doar mi s-a părut
Tu adormi , nu te gândești la mine dar eu adorm, doar dacă mă gândesc la tine
Iartă-mă că nu-ți mai pasă, că-mi imaginez că vei mai fi al meu măcar odată
Iartă-mă că atunci când am căzut am așteptat să mă ridici, crezând că nu pot fără tine
Iartă-mă că te-aș fi iubit prea mult , dar timpul ne-a despărțit, e clar
Iartă-mă că mai mult decât toate aș fi vrut să-mi fi tu acasă, că pentru totdeauna dorul o sa fie acolo.
Iartă-mă că nu mă mai iubești , că nu-ți mai pasă,
Că tot ce-a fost a fost și nu va mai fi vreodată
Noi, n-am fost predestinați să fim da’ n-am văzut
Iartă-mă că nu mai pot să te privesc că am ochii plini de dor și inima mă doare…
Iartă-mă că te-am durut că nu știu cum să-ți spun că n-am să te mai uit,
Iartă-mă că am vrut să te iubesc mai mult decât aș fi crezut că pot, dar n-am știut
Iartă-mă că nu m-am aruncat cu totu și n-am crezut mai mult în iubirea ta, că m-ai învățat să simt dar m-ai și rănit.
Iartă-mă că n-am fost tot ce tu ți-ai fi dorit, că n-am putut să mai rămân măcar un timp…
Iartă-mă căci am lăsat iubirea noastră să se piardă,
Că nu mai văd nimic cunoscut în numele tău
Căci de mult nu mai suntem suflete pereche,
Iartă-mă că n-am putut să te mai țin , că trebuia să fie un “pe curând” dar din păcate-i un ,,adio “
Iartă-mă că orice lucru bun dintre noi nu a fost făcut să dureze,
Că sunt la capătul prăpastiei dar să nu-mi apari în față căci doar prezența ta mă dă pe spate
Iartă-mă că am lăsat tăcerea să își facă loc
Între noi, acolo unde cândva răsună doar iubirea.
Iartă-mă pentru cuvintele nespuse, că nu-mi convenea vreo secundă să te văd supărat
Că iubirea noastră s-a preschimbat în fum, lăsând doar amintirea ta
Iartă-mă că te-aș fi vrut pentru totdeauna și că mi-e greu să accept ca drumurile noastre s-au separat de mult
Că te-am pierdut , că te-am avut și că încă te văd în ochii mei
Iartă-mă că nu mai sunt , că nici n am fost vreodată
A ta si tu al meu, n-am fost a nici unuia nouă doar ni s-a părut.
Promit
Ai zis ,,promit” , ai zis… mă arunc
Pe drumuri prăfuite, în inimă un gol adânc.
Dragostea noastră, am crezut că o să-și revină,
Acum e doar o umbră, o cădere în surdină.
Aripi rupte, încercând să zboare,
Dar frica le ține, aluzii clare
Ai plecat , fără a-mi lua la revedere
Și eu rămân aici, cu dor și durere.
Golul de tine mă sufocă în noapte,
Îmi răsună-n cap doar șoapte,
Dragostea mă arde, pupila mi-e diluată ,
Te am în minte, ca o amintire fixată.
24 octombrie
O ultimă clipă îmi doresc
Să mai simt bătăile inimi tale
Doar puțin în ochi să te mai privesc
Întinsă pe un pat de petale
Pentru încă o zi să te vezi prin ochii mei
Mai vreau un ultim sărut
Mai vreau să-mi spui măcar odată că mă vrei
De-ar mai fi o clipă de început
O ultimă clipă să-ți pun zâmbetul pe buze
Să mă mai iubești măcar puțin încă odată
Promit să nu-i las să ne acuze
O clipă acum nu altădată
Nopțile întregi mi-s pline
Mai vreau o ultimă clipă o ultimă dată
Doar cu amintirile cu tine
Iubire să nu te mai las niciodată
O ultimă clipă să-ți spun că îmi e dor
Doar o noapte aș mai vrea
În brațele tale să mai simt puțin fior
Dragostea să nu fi fost un trandafir ce pierea
…dar ești totul
Nu ești genul meu , nu sunt genul tău
Dar când suntem separați e mai rău
Să îți spun că ești totul meu ? , e tupeu
Tu îmi dai aripile alea pân’ la cer, zău
Zeu îmi ești , iar eu ție îți sunt aleasă
Floare ca un corp aprins, de tine culeasă
Dintr-o movilă plină de buruieni
Cuprinsă într-un tablou de păienjeni
În refugiu față de tine și lume
Vântul șuieră în fața ta și-ți spune
Că îți sunt datoare să te iubesc
Și când stelele se unesc