Și lunec, și lunec, și lunec

Întoarce-ți privirea la mine o vreme,

Tăcerile noastre prind glas în poeme.

Nu suntem umbre ce trec rătăcind,

Ci doi rătăciți ce se caută-n timp.

De-ai vrea să-mi vorbești, eu ți-aș fi glas,

De-ai vrea să mă simți, m-aș face popas.

Nu-i drumul departe, nu-i visul pierdut,

E scris să fim doi sub același apus.

De-ai face un pas, de-aș face și eu,

Am prinde iubirea în zborul său greu.

Căci stelele ard nu ca să apună,

Ci doar ca să nască lumină mai bună.

Bună dimineața, frumusețe!

Bună dimineața!

Bună!

Bun

Bu

B…

ahhh… nu pot să opresc dimineața

să nu se termine,

Așa cum nu pot controla

nici dorul pe care-l simt pentru tine.

Undeva, în dimineața asta superbă,

E cineva și mai superb,

Și nu știu inima mea cât mai duce

Să nu-i vadă zâmbetul ăla dulce.

Aș fi așteptat până diseară să-i scriu,

dar m-a cuprins

așa pe neașteptate

un sughiț

și nu o să mă risc

să știu că omul meu preferat,

e supărat sau trist.

Sper că știe că îl iubesc,

și că e primul meu gând dimineața

când mă trezesc,

Și că pe mine, atunci când tristețea

încearcă să mă întunece,

Îmi imaginez cum îl strâng tare în brațe

și îmi trece.

(fără să exagerez sau să te sperii, dar mi-am imaginat asta de atâtea ori deja,

încât îmi datorezi până acum cam un milion de îmbrățișări, treaba ta 😎)

Să mi te imaginez cum dormi

nu mi-e destul,

mi-aș dori să pot să te îmbrățișez

chiar acum 🥺

În timp ce tu ai vorbi  neîntrerupt

despre orice îți trece prin cap,

și eu te-aș asculta cum ai vorbi despre tot

și despre nimic anume,

trecându-mi blând degetele

prin părul celei mai frumoase și adorabile prințese din lume.

(prințesa mea)

Nu vreau să exagerez,

dar dorm ca un înger știind

că tu ești de celălat capăt al ecranului,

cu fățuca aia scumpă pe care

îmi doresc mereu să o văd zâmbind.

Din nou, nu vreau să exagerez…

chiar deloc,

dar ahhh, când o să înveți să te teleportezi? 🥺

Nu cred că mai pot…

de fiecare dată când mintea mea își imaginează,

cum ar fi să te ating pentru prima oară,

sau sa fiu super aproape de tine în realitate,

sufletul meu aproape că explodează.

(Nu știi tu atâta chimie,

cât de dragă îmi ești tu mie.)

(ahhh, nu mai am răbdare până să te văd 🥺)

Oricum, până atunci,

voiam să știi că luni și marți

sunt exact ca o rândunea,

(în sfârșit libertate)

Deci fii pregătită pentru o avalanșă

de atenție și de iubire,

că am de gând să recuperez timpul

în care nu am putut să fiu aproape

de mititica mea.

(știu că ăsta nu e cel mai reușit poem din lume… am vrut doar să-ți spun chiar și așa cu ochii obosiți, că te iubesc și că ești cea mai importantă pentru mine, și că ești cea mai frumoasă și că mi-aș dori să-ți pot dărui toată iubirea pe care o simt pentru tine (o iubire imensă))

Noapte bună, mică prințesă! 🐥

Știi de ce iubesc eu ploaia?

pentru că te iubesc pe tine și mi se pare

că ochii tăi albaștri s-au albăstrit de la ploaie.

Și oricum, cum stau în patul ăsta apatic,

mi-aș dori să fiu în ploaie, să fiu dincolo de fereastră,

aprind lumina și văd că de dorul tău

m-am făcut albastră.

Nu știu dacă ție îți plac oamenii albaștri somnambuli,

dar o să ies așa în ploaie, câteva picături să îți strâng…

o să mă întorc obosită și cel mai sigur tot nu o să pot să adorm

decât dacă o să-mi imaginez ca patul e brațul tău stâng.

Tot nu știu cum aș putea să încep să-ți vorbesc în toată graba asta a lumii,

mă gândesc că dacă te strâng în brațe

inimile noastre o să fie aproape și o să înceapă să-și vorbească singure.

Uneori mai văd și eu

soarele cum se revarsă

în părul tău, pe umerii tăi…

doar pentru că ești așa de frumoasă.

Nu-l condamn, aș face la fel

dacă aș fi soare și aș avea ca el fața brună…

te-aș căuta pe pământ să te văd în fiecare zi,

nu mă aștept să te văd și azi

pentru ca te-am văzut și ieri și cred că mi-am folosit tot norocul din această lună.

(Oricum, în dimineața asta nu prea văd soare,

deci cred că o să fie o zi bestială)

(Oh, nu mai contează,

e acolo, ne privim pe fereastră)

Știi ce ești tu pentru mine?

Nu un gând și nici un sentiment

Că nu mai încapi,

Ești prea mult în interiorul meu

Ca să fii doar o stare

Și-mi vine uneori să țip

În cuvinte perfect articulate

Un te iubesc

Pe care doar tu să-l înțelegi.

Tu pentru mine ești aripi,

Și-mi dai zbor și visare,

Mai ales când umblu prea mult

Și capăt dureri de picioare.

Așa ești tu, grijulie

Chiar dacă ești departe, departe

Așa cum e Marte de martie,

Ai grijă de mine să nu mor de dor,

Așa ești o prințesă frumoasă

Că te confund de multe ori cu flori,

Cel mai des cu bujori,

Deși dacă mă gândesc,

Fiind aproape Octombrie,

Mă îndoiesc că mai cresc acum flori…

Cred că de acum o să te confund cu dovlecei, vrei nu vrei,

Și eu un compozitor ce sunt o să încep să scriu o melodie lalalalalalalalalalalala,

melodie pentru dovlecei mititei.

Astăzi te-am simțit tristă 🥺

Și mi-aș dori să știu cum aș putea să te ajut.

Dar din experiența mea de om trist,

Ca să îți treacă tristețea, măcar puțin, puțin,

Trebuie să stai mai întâi în ea un timp, până la refuz ca să-și dea seama că nu te temi

Și să se rușineze și să-și spună, o doamne, aici n-am ce căuta.

Sau o terorizezi că și așa ești o mică teroristă și faci la rândul tău tristețea tristă 😈

Așa că hai să stăm împreună în tristețea asta,

Eu într-o parte, tu într-o parte,

Să o alungăm departe.

Este total în regulă să existe și zile mai grele,

Of doamne, vino aici, lasă-mă să te alint, cuibărește-te în brațele mele.

Știi cum îmi dau eu seama că ești tristă?

Mi se așterne așa de nicăieri o greutate în piept ca o cărămidă,

Și astfel știu că undeva, o scumpică

Nu poate, dar ar avea multe să-mi zică 🥺

Dar eu sunt aici oricând, gata la orice oră să o ascult oricât.

Somn ușor, prințesa mea mică,

Te iubesc și încă ceva… nu trebuie să fii mereu puternică 🥺🥰😍!

  1. Când ne-am întâlnit prima dată, eram copii

  În trup, în cuget și-n gândire

  Iar astăzi te numesc ,,mireasă";

  Te port în suflet, în inimă în iubire.

  2. Și nu mă gândeam vreodată c-o străină

  Mult, o să mă facă să zâmbesc,

  Să iubesc cum n-am iubit pe nimeni,

  Să am un motiv pentru care merită să trăiesc.

  3. Căutându-te în orișicine, te-am găsit 

  Frumoasă, cum mi te imaginam,

  Căci cu suspinuri de negrăit

  Zi de zi, noapte de noapte eu te așteptam.

  4. Și-L rugam cu tot dinadinsul pe Dumnezeu 

  Cu orice preț să mi te dăruiască,

  Pentru a te iubi mereu,

  Cu tine, acum și-ne veci să mă unească.

  5. Astăzi am văzut că nu m-am rugat în zadar,

  Datu-mi-s-a semn căci tu îmi ești aleasa.

  Te-am primit astăzi ca și un dar,

  Atât de scump de nici nu te puteam visa.

  6. Astăzi de la tine nu-mi pot lua ochii deloc

  Când te văd în alb îmbrăcată 

  Furându-mi inima de foc

  Și stingând-o cu dragostea-ți toată

  7. Eu vreau să mi te dăruiesc o viață

  Să mă lupt pentru tine cu toată lumea

  Pentru a-mi spune ,,da" la o singură întrebare:

  ,,Vrei să fi soția mea?"

Un zimbet de-al tau
Si-o privire tacuta
Un nor trecator
De ling-o vale muta

Te-astept eu sa vii
Sa fim impreuna
Si ne vom iubi
Sub stele si luna

Dintre stelele din cer
Tu imi esti mireasa
Nu-s flori ce nu vor
Ca tu sa-mi fii aleasa

Amurgul e tăcerea și pasiunea de-a privi

Hipnotizați ,

În iubirea noastră fără de lume

Căci noi doi și fără ei putem trăi ,

Unde tu ești totul și eu sunt totul

Iar nimeni nu ne poate opri .

Întunericul e crud și nu mă lasă 

Să te văd ,

Mă cert cu el pentru o secundă

De iubire ,

Și-i promit până-n zenit

Că mult voi avea de suferit 

Dacă nu voi avea chipul tău

În mâinile mele .

Strig după ajutor , dar nimeni nu 

Răspunde ,

Așa că plec iubire , numai

Pentru tine

Să fur soarele de pe cer

Să fugim în lumea noastră 

Să putem să ne iubim , etern .

În fiecare picătură,

Am simțit dragoste și ură.

Eu mult te-am iubit

Și, Doamne, cât am suferit!

Știi, la început e greu,

Te doare sufletul mereu.

Trece timpul și răsare,

Soarele din nou apare.

La tine, în schimb, apare

Suferința; ea te doare

Și rău te apasă

Când mă vezi așa voioasă.

Tu acum vrei împăcare,

Dar iubirea nu mai răsare.

Cupidon el nu mai vrea

Să îți dea dragostea mea.

Ai avut și ai pierdut,

S-o prețuiești n-ai știut.

Viața merge înainte,

Cu sau fără cuvinte.

Pe un drum nou am pornit;

„Mâine”, speranțe mi-a dăruit.

Nu-mi amintesc să fie zi din săptămână,

Să nu-mi aducă la fereastră,

Când cerul cu-ai săi nori vrea să îmi zâmbească

Același colorat ecou ce-mi spune răspicat mereu

Și vrea să îmi vorbească de-o iubire mare,

Ce mi se plimbă pe cărare

Și care știe doar o vorbă de iubire

Ce pare să închidă toate tainele în ea,

Și pe oricine-ai întreba din umeri dă neștiind ce este,

Ori de la cine vine sau pornește..

O să te-ntrebi de cine pomenesc acum

Sau despre ce-ți vorbesc...

Ei bine,te iubesc!

(26 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)

M-am săturat de poezii silite de amor

Şi-mi vine un gând sinistru să le omor

De deşuete, nesimțite versuri prea scârbit

Vreau să le-adun pe-un rug în asfințit

Vreau să le-adun grămadă pe-un altar

Să le dau foc crepuscular

Să las mocnit Poetul, să se călească în jar, resuscitându-şi versul

Să încânte iar în farmec de cometā pe însuşi Dumnezeu

Primordial

De-o parte eu, un muritor,

în antiteză

Veşnic

Universul.