Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 18 ianuarie 2024
Vizualizări: 629
Poezii din aceiaşi categorie
Dor de tine
Ce poate fi mai frumos
Decât.. tu și eu
Într-un viitor luminos
Cu iubire mereu
În atmosferă de căldură
Cu multe surprize mici
Ambii sub o pătură
Jucându-ne cu pitici
Oricând, aproape și mereu
Să stăm aproape,
Chiar ..nu e greu
Doar trebuie să nu stăm departe
Distanța poate ne oprește
Dar inimile se reunesc
Inima mea se topește
Când știu că ele trăiesc
Ele.. inimile noastre
Trăiesc într-o lume rară
Plină de flori albastre
Ca într-o zi de vară
Soarele este sus pe cer
Păsările ciripesc în aer
Și zic cu mare liber
Că sunt într-un atelier
Atelier de creație și iubire
Pentru scumpul de tine
Strălucești mai mult ca un smarald
La soare înfierbântat
Autor: Anonima S
Trandafirii pacatului
Un înger feminin cânta cu vocea-i
de privighetoare,
Povesti de iubire și amintiri
de pe pământ.
Ascunse de timp prin viața
amăgitoare,
Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.
Imbracata-n albul zăpezii
printre ghețari,
Cu flama iubirii între palme,
arzând!
Pe limba dragostei ii alina pe solitari,
Speranta se zarea in ochii ei sclipind!
In timp îndepărtat la un
monument acvatic,
Fericirea s-a imortalizat intr-o
poza de suflet.
Doi tineri îndrăgostiți se
priveau romantic,
Un tablou tomnatic,
al dragostei portret.
Cu rodul iubirii lor in pântec
se croia un nou destin,
Albastrul marii se unea cu
nisipurile fierbinți.
Sange dulce latin și un suflet
de cristal marin,
La prima vedere unul pentru
altul fauriti.
In dreapta se vedea pădurea iar
la stânga un lac verde,
Un loc sfintit de îngeri și inimi
care se unesc.
Amintirile din acest loc niciodată
nu se vor pierde,
Petreceri prin timp intr-un loc
și sufletului pitoresc.
Trandafirii sângerii erau simboldul
iubirii lor eterne,
Sentimente ce trec peste
hotarul rațiunii,
Scrisorile de dragoste și intalnirile
nocturne,
Romantici din fire își pictau
viața in culori.
Vorbind de trandafiri ne amintim
ca au și spini,
Indiferent de cât de ascuțiți ea
primea cu zecile.
Ele se deosebeau de lalele
garoafe sau crini,
Conturul petalelor catifelate erau
pasiunii lor docile.
Lentilele fotografului au capturat
un moment magic,
O poza ce avea sa fie întipărita in
sufletul fetiței lor.
Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte
de un final tragic,
Viata urma sa pună la încercare
a lor poveste de amor.
S-a născut cu ochii căprui și sub
soare strălucind,
A lor fetița blonda părea a fi un
dar divin.
Cu sprâncene desenate părea
a fi gândind,
Le făcea lumea mai frumoasa,
paradisul fiind vivid.
Cum lecțiile de viața nu se dau
pe cer senin,
Toamna a ales-o pentru o cale
puțin nedreapta.
Frunzele cădeau pentru a schimba
al ei destin,
La al trei-lea an din viața a plătit
pentru a sortii fapta.
Strălucirea rodului iubirii părea
a se fi stins,
Parintii nu mai erau al ei și se
regăseau in alte chipuri.
Sangele ii s-a schimbat și orice
speranța era desearta,
Prin jertfele de suflete pustii se credea
ca răul a învins.
..............................................................
Îngerul privighetoare se bucura ca
iubirea s-a întâmplat!
O poveste de dragoste întipărita in
timpuri de mult apuse,
A fost o data când cele doua suflete
împreuna au dansat.
Flama iubirii s-a aprins pentru
povesti ce merita a fi spuse.
SÂ NE GÂNDIM
Oamenii se întreabă în cugetul lor,
Sunt stresați și nu pot înțelege...
Ce-i așa de greu ,de înțeles?
Ne trebuie un nou președinte...
Unul din cei mai buni
Nu avem de unde?
Sau nu vedem?
Societatea e înțesată de hoți,de profitori.
Atât de grav am decăzut?
Încât nu știm ce-i bun și ce-i rău?
Atunci ne poate bate Dumnezeu!
Pe Călin nu-l cunosc bine,
Dar îl aud ce spun și îmi convine.
Ascultând-o pe Elena,e doar venin
E susținută de cei ce au dosare
Nu renunță la ciolan ,nici dacă moare.
Oameni buni vă mai gândiți?
Atât de grav am decăzut?
Încât nu mai știm ce -i bun și ce-i râu?
Cand lumea se va prabusi
Vad o inima prostuta
Care bate cu putere
In cautarea dragostei
Cea din sufletul meu piere.
Si cum durerea se adanceste
In abisul inimii mele
Pentru tine nu face sens
Prabusirea lumii mele.
Poti avea tot pamantul
Si tot pamant vei avea
Pana cand vei invata
Sa-l pictezi cu inima.
Vino sa alergam prin labirintul impadurit
Vino sa gustam din al sufletului sange zvacnit
Si urmand pasii unor straini
Ne vom intoarce la origini.
Cat de sus trebuie sa se inalte un vultur
Pentru a-l vedea zburand?
Cat de inalt trebuie sa creasca un pom
Pentru a te vedea razand?
Nu vei mai vedea lupul strigand la luna
Nu vei mai auzi tunetul in furtuna
Si cand lumea se va prabusi
Tu o vei picta in culorile naturii.
Laudă zilei
Să lauzi această zi, oricum va fi!
Ceva din Frumusețe, cu frumusețea ta de acum va răsplăti.
Exită-n fiecare rid o tinerețe, e negreșit, în fiecare pas, un drum,
Ascuns în marmura vestită de tristețe, e răsăritul unui nou cătun.
Oricum ar fi, același glas împarți, cu cel ce cântă viața mai departe,
Și pentru bucuria zilei celorlalți, să lauzi ziua ce-ți aduce moarte.
O.T.
Dor de tine
Ce poate fi mai frumos
Decât.. tu și eu
Într-un viitor luminos
Cu iubire mereu
În atmosferă de căldură
Cu multe surprize mici
Ambii sub o pătură
Jucându-ne cu pitici
Oricând, aproape și mereu
Să stăm aproape,
Chiar ..nu e greu
Doar trebuie să nu stăm departe
Distanța poate ne oprește
Dar inimile se reunesc
Inima mea se topește
Când știu că ele trăiesc
Ele.. inimile noastre
Trăiesc într-o lume rară
Plină de flori albastre
Ca într-o zi de vară
Soarele este sus pe cer
Păsările ciripesc în aer
Și zic cu mare liber
Că sunt într-un atelier
Atelier de creație și iubire
Pentru scumpul de tine
Strălucești mai mult ca un smarald
La soare înfierbântat
Autor: Anonima S
Trandafirii pacatului
Un înger feminin cânta cu vocea-i
de privighetoare,
Povesti de iubire și amintiri
de pe pământ.
Ascunse de timp prin viața
amăgitoare,
Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.
Imbracata-n albul zăpezii
printre ghețari,
Cu flama iubirii între palme,
arzând!
Pe limba dragostei ii alina pe solitari,
Speranta se zarea in ochii ei sclipind!
In timp îndepărtat la un
monument acvatic,
Fericirea s-a imortalizat intr-o
poza de suflet.
Doi tineri îndrăgostiți se
priveau romantic,
Un tablou tomnatic,
al dragostei portret.
Cu rodul iubirii lor in pântec
se croia un nou destin,
Albastrul marii se unea cu
nisipurile fierbinți.
Sange dulce latin și un suflet
de cristal marin,
La prima vedere unul pentru
altul fauriti.
In dreapta se vedea pădurea iar
la stânga un lac verde,
Un loc sfintit de îngeri și inimi
care se unesc.
Amintirile din acest loc niciodată
nu se vor pierde,
Petreceri prin timp intr-un loc
și sufletului pitoresc.
Trandafirii sângerii erau simboldul
iubirii lor eterne,
Sentimente ce trec peste
hotarul rațiunii,
Scrisorile de dragoste și intalnirile
nocturne,
Romantici din fire își pictau
viața in culori.
Vorbind de trandafiri ne amintim
ca au și spini,
Indiferent de cât de ascuțiți ea
primea cu zecile.
Ele se deosebeau de lalele
garoafe sau crini,
Conturul petalelor catifelate erau
pasiunii lor docile.
Lentilele fotografului au capturat
un moment magic,
O poza ce avea sa fie întipărita in
sufletul fetiței lor.
Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte
de un final tragic,
Viata urma sa pună la încercare
a lor poveste de amor.
S-a născut cu ochii căprui și sub
soare strălucind,
A lor fetița blonda părea a fi un
dar divin.
Cu sprâncene desenate părea
a fi gândind,
Le făcea lumea mai frumoasa,
paradisul fiind vivid.
Cum lecțiile de viața nu se dau
pe cer senin,
Toamna a ales-o pentru o cale
puțin nedreapta.
Frunzele cădeau pentru a schimba
al ei destin,
La al trei-lea an din viața a plătit
pentru a sortii fapta.
Strălucirea rodului iubirii părea
a se fi stins,
Parintii nu mai erau al ei și se
regăseau in alte chipuri.
Sangele ii s-a schimbat și orice
speranța era desearta,
Prin jertfele de suflete pustii se credea
ca răul a învins.
..............................................................
Îngerul privighetoare se bucura ca
iubirea s-a întâmplat!
O poveste de dragoste întipărita in
timpuri de mult apuse,
A fost o data când cele doua suflete
împreuna au dansat.
Flama iubirii s-a aprins pentru
povesti ce merita a fi spuse.
SÂ NE GÂNDIM
Oamenii se întreabă în cugetul lor,
Sunt stresați și nu pot înțelege...
Ce-i așa de greu ,de înțeles?
Ne trebuie un nou președinte...
Unul din cei mai buni
Nu avem de unde?
Sau nu vedem?
Societatea e înțesată de hoți,de profitori.
Atât de grav am decăzut?
Încât nu știm ce-i bun și ce-i rău?
Atunci ne poate bate Dumnezeu!
Pe Călin nu-l cunosc bine,
Dar îl aud ce spun și îmi convine.
Ascultând-o pe Elena,e doar venin
E susținută de cei ce au dosare
Nu renunță la ciolan ,nici dacă moare.
Oameni buni vă mai gândiți?
Atât de grav am decăzut?
Încât nu mai știm ce -i bun și ce-i râu?
Cand lumea se va prabusi
Vad o inima prostuta
Care bate cu putere
In cautarea dragostei
Cea din sufletul meu piere.
Si cum durerea se adanceste
In abisul inimii mele
Pentru tine nu face sens
Prabusirea lumii mele.
Poti avea tot pamantul
Si tot pamant vei avea
Pana cand vei invata
Sa-l pictezi cu inima.
Vino sa alergam prin labirintul impadurit
Vino sa gustam din al sufletului sange zvacnit
Si urmand pasii unor straini
Ne vom intoarce la origini.
Cat de sus trebuie sa se inalte un vultur
Pentru a-l vedea zburand?
Cat de inalt trebuie sa creasca un pom
Pentru a te vedea razand?
Nu vei mai vedea lupul strigand la luna
Nu vei mai auzi tunetul in furtuna
Si cand lumea se va prabusi
Tu o vei picta in culorile naturii.
Laudă zilei
Să lauzi această zi, oricum va fi!
Ceva din Frumusețe, cu frumusețea ta de acum va răsplăti.
Exită-n fiecare rid o tinerețe, e negreșit, în fiecare pas, un drum,
Ascuns în marmura vestită de tristețe, e răsăritul unui nou cătun.
Oricum ar fi, același glas împarți, cu cel ce cântă viața mai departe,
Și pentru bucuria zilei celorlalți, să lauzi ziua ce-ți aduce moarte.
O.T.
Alte poezii ale autorului
Soarele meu care nu mai strălucește
Despre tine, nu mai scriu
Am scris mult și m-a durut și mai mult
Vreau sa tac acum și pentru totdeauna
Sa te las in urma cu tot ce ai avut
M-ai inspirat întotdeauna
Când la tine ma gândeam
Scriam versuri de durere
Le citeam, si iar plângeam
Dar totul se oprește aici
Cu tine, cu mine, dar fără noi
Nu mai pot sa sufăr și sa văd
Cum strălucești și mai tare printre nori
Vreau sa trec mai departe și sa uit de tine
Sa fug in depărtare și sa privesc in urma
Și sa te văd uitându-te la mine
Privind cum îți dispare a cerului Luna
Colacul amintirilor
Aud picăturile căzând,
E furtuna afară.
Dansez în ploaie,
Pe lângă apă,
Pe chipul meu o lacrimă arzătoare.
Ce n-aș da, Doamne,
Să pot iubi din nou,
Dar golul din inimă
Mă distruge
Bucățică cu bucățică.
Lacrimile cad
În apa de ploaie.
Îmi aprind o țigară,
Gândurile prin cap suroaie.
Vremuri frumoase…
Fericită eram, îndrăgostită
De un băiat
Ce mă făcea să ard.
Râdeam, nu fumam,
Fericită eram.
O cutie de energii pozitive
Ce acum abia de mă mai ține.
Fumul se pierde prin ploaie,
Surâd, dar tot mă doare.
Mi-e dor de tine,
Inima mă înțeapă.
Inspir și expir fumul,
Ceva mă apasă.
Sunt pierdută…
În fiecare seară mă rog
Să fii bine, să fii iubit,
Chiar dacă pe mine m-ai zăpăcit.
Încep să înnebunesc.
Nu pot dormi,
Nu pot râde.
Trecutul mă ajunge.
Mi-e dor de vremurile vechi
În care râsul era real.
Acum e doar o mască
Care mă ține departe de viață.
Furtuna începe mai tare,
Este 12 noaptea.
20 de apeluri ratate…
Nu-mi pasă, oricum nu sunt departe.
Nimeni nu mă observă.
Toți știu că fumez,
Toți mă judecă,
Dar nimeni nu înțelege
Că o să mă curăț cât mai repede.
La dracu!
Cineva vine.
E un băiat, ceva cunoscut îmi atrage atenția.
E el, e cineva pe care cândva îl iubeam.
Nu m-a rănit,
Dar ceva din el mă făcea să ard.
Eram fericită…
Ceva e ciudat.
Începe să se facă negru.
La naiba, doar nu se termină…
Am clipit, eram în viață.
Ploaia încă se aude.
Deschid ușor ochii…
Am avut iar o viziune.
Telefonul sună,
Toată lumea e îngrijorată.
Dar eu sunt atât de calmă.
Nu știu dacă o să trec peste,
Dacă o să mai pot iubi.
Nu îmi pot vedea viitorul,
Doar trecutul care trebuie dat uitării.
Telefonul încă sună.
Am terminat țigara.
Mai scot una.
Dar pentru prima dată
După mult timp,
Văd luna.
Era așa de luminoasă.
Prin picăturile de ploaie care o reflectau,
O lumină duioasă
Care o gheață rece îmi arătau.
Îmi aduce aminte de el.
Arată ca ea:
Atât de rece pe exterior,
Dar așa de cald pe interior.
La naiba, îmi fac rău singură.
Trebuie să-l uit.
Are pe altcineva,
E fericit.
Dar eu?
Eu nu mai exist.
Nu știu ce fac aici.
Părinții mă sună,
Prietena mea mă caută.
Acum un minut am văzut-o,
Era disperată.
Dar hanoracul negru
Mi-a acoperit fața.
Picăturile de apă cad de pe mine.
Ajung acasă.
Spre surprinderea mea,
Toată lumea panicată.
Era doar mama nervoasă.
Eram pedepsită iar,
Dar nu-mi pasă.
Făceam ce voiam.
Oricum nimeni nu mă înțelege.
Ce rost are să-i înțeleg,
Când ei mă tratează cu regret?
Nu mă chinui să ascund mirosul de țigară
Care venea din cale afară.
Dar nimeni nu vorbea.
Știau că oricum nu mă pot opri,
Așa că nu-și risipeau cuvintele pe nimic.
Am adormit.
Coșmarul a apărut.
Cineva este cu mine în cameră.
Am un cuțit la gât.
Mă ridic.
Nimeni nu este aici.
Nu mai suport, îmi zic.
Este ora 4.
Toți dorm.
Ușa e încuiată.
Nu pot ieși să-mi văd de dor.
Am cheie de rezervă.
Îmi iau niște snackuri.
Mă uit la părinții mei dormind,
Apoi la prietena mea.
Planuri mari aveam,
Dar eu nu mai pot rezista.
Am lăsat un bilet pe masă.
Urma să fac ceva greșit.
Am luat o funie.
I-am lăsat prietenei mele un jurnal,
Să nu-mi plângă de milă.
Nu o puteam vedea așa, deoarece o iubeam.
O lacrimă a curs.
Am ieșit din casă.
În locul în care ne-am cunoscut,
M-am așezat pe o bancă.
În față era un copac,
Era copacul amintirilor,
Care urma să fie al morților.
Am legat funia,
Mi-am așezat capul.
Aveam un bilet în mână
Pentru iubitul meu,
Care era al alteia.
Lacrimi au început să curgă.
Nu puteam face asta.
Inima îmi bătea.
Îmi era frică.
Nimeni nu era,
Doar eu.
Până când din umbră cineva apărea.
Tot ce am văzut a fost că a luat-o la fugă.
Înspre mine venea,
Iar după am căzut.
M-am trezit la spital.
Cineva era lângă mine.
Nu era el, dar era prietena mea,
Care mă iubea.
Am început să plâng.
Inima mi s-a luminat.
Părinții mei nu erau.
Nu le păsa.
Dar în schimb era toată școala mea,
Toți speriați.
Am tresărit.
Nu-mi venea să cred
Ce vedeam în față.
O coadă imensă
Cu flori de viață.
Întunericul a dispărut.
Cei care trebuiau să fie au plecat.
Cei care din lumină făceau întuneric
M-au lăsat.
Le simțeam dorul,
Dar nu voiam să mă întorc.
Din umbra speriată a venit lumina încurajată.
Din negru tot e alb.
Aveam o viață normală.
Lumina a învins
În momentul din noaptea amară.
Nu știu cine m-a salvat,
Dar îl iubesc
Și-i voi mulțumi mereu.
Iubirea este El Isus
Iubirea este El. Isus.
Pot fi un înger în vorbire,
Inteligent , bun orator;
Nu am a lui Isus iubire,
Sunt un chimval zăngănitor.
Pot ști tot despre mântuire,
Gata să dau oricui un sfat.
Sunt corigent, doar la iubire
Nu sunt creștin adevărat.
Pot afișa credință mare
Și nu am teamă nici un pic.
Doar de iubire nu-s în stare.
Nu doar sunt mic; un sunt nimic.
Pot face multe fapte bune,
Toți să mă vadă generos.
Motivul? Să se știe-n lume
Că sunt urmașul lui Hristos.
Pot arăta compătimire,
Să fiu zelos, să fac lucrare;
Degeaba, dacă n-am iubire
Sunt doar aramă sunătoare.
Pot fi prezent la închinare
Întotdeauna credincios.
În vorbe, fapte și purtare,
Pot să apar evlavios.
Mă bucur chiar de prețuire
Și toți mă văd cu suflet bun ,
Dar n-am a cerului iubire
Evlavia este ca un fum.
Când rabd oricând fără măsură
Slujesc cu drag fără cârtire
Și nu mă las cuprins de ură,
Atunci în suflet e iubire.
Când sincer și în umilință
Fac treaba mea cu dăruire,
Și nu îmi calc pe conștiință,
Poți ști atunci că am iubire.
Mai mult decât o calitate
Sau standard de credință pus.
Și chiar gesturi de caritate
Iubirea este El. Isus.
Atâta doar, o răstignire
Nu un efort de-a face bine
Mori cu Isus și ești iubire
Când e pe cruce vechea fire
Atunci Hristos trăiește-n mine.
Daniel Dincă 11 02 2021
Otrava
O gazda cu un zambet fals,
Un suflet rece si meschin,
Mi-au dost chiar tot,dar ce-ai ramas?
Un pahar apart si-un strop de vin...
Pasesti spre mine, îmi zambesti,
Si-ti porti intentia pe tava,
Stiam ca nu ma mai iubesti,
Si ca ai pus in vin otrava.
Pierdut in stele
Praf de stele
Scris pe piel
Te am avut
Si te am pierdut
Amurg intunecat
Rasarit descreierat
Te am privit
Si te am gandit
Atras sau distant?
Al meu sau al tau?
Niciodata noi n am fost
Cateodata noi ne am vrut
In așteptarea morții
...664, 665, 666 picături de sânge...
Foame nu-i, nici frică, nici durere,
Disperarea a trecut în timp,
Un Prometeu mâncat încet de ciori pe câmp.
Și doar o secera și un ciocan se vede
Adânc în cerul plin de stele însângerate,
Ce-mi luminează calea spre apusul mult dorit
Și aștept, aștept la infinit...
Și fericit că voi vedea în iad pe acei eroi,
Ce luptau din neștiință poate și prostie
Pentru o lume fara regi și dumnezei,
Aștept... fie să stau și-o veșnicie...
Soarele meu care nu mai strălucește
Despre tine, nu mai scriu
Am scris mult și m-a durut și mai mult
Vreau sa tac acum și pentru totdeauna
Sa te las in urma cu tot ce ai avut
M-ai inspirat întotdeauna
Când la tine ma gândeam
Scriam versuri de durere
Le citeam, si iar plângeam
Dar totul se oprește aici
Cu tine, cu mine, dar fără noi
Nu mai pot sa sufăr și sa văd
Cum strălucești și mai tare printre nori
Vreau sa trec mai departe și sa uit de tine
Sa fug in depărtare și sa privesc in urma
Și sa te văd uitându-te la mine
Privind cum îți dispare a cerului Luna
Colacul amintirilor
Aud picăturile căzând,
E furtuna afară.
Dansez în ploaie,
Pe lângă apă,
Pe chipul meu o lacrimă arzătoare.
Ce n-aș da, Doamne,
Să pot iubi din nou,
Dar golul din inimă
Mă distruge
Bucățică cu bucățică.
Lacrimile cad
În apa de ploaie.
Îmi aprind o țigară,
Gândurile prin cap suroaie.
Vremuri frumoase…
Fericită eram, îndrăgostită
De un băiat
Ce mă făcea să ard.
Râdeam, nu fumam,
Fericită eram.
O cutie de energii pozitive
Ce acum abia de mă mai ține.
Fumul se pierde prin ploaie,
Surâd, dar tot mă doare.
Mi-e dor de tine,
Inima mă înțeapă.
Inspir și expir fumul,
Ceva mă apasă.
Sunt pierdută…
În fiecare seară mă rog
Să fii bine, să fii iubit,
Chiar dacă pe mine m-ai zăpăcit.
Încep să înnebunesc.
Nu pot dormi,
Nu pot râde.
Trecutul mă ajunge.
Mi-e dor de vremurile vechi
În care râsul era real.
Acum e doar o mască
Care mă ține departe de viață.
Furtuna începe mai tare,
Este 12 noaptea.
20 de apeluri ratate…
Nu-mi pasă, oricum nu sunt departe.
Nimeni nu mă observă.
Toți știu că fumez,
Toți mă judecă,
Dar nimeni nu înțelege
Că o să mă curăț cât mai repede.
La dracu!
Cineva vine.
E un băiat, ceva cunoscut îmi atrage atenția.
E el, e cineva pe care cândva îl iubeam.
Nu m-a rănit,
Dar ceva din el mă făcea să ard.
Eram fericită…
Ceva e ciudat.
Începe să se facă negru.
La naiba, doar nu se termină…
Am clipit, eram în viață.
Ploaia încă se aude.
Deschid ușor ochii…
Am avut iar o viziune.
Telefonul sună,
Toată lumea e îngrijorată.
Dar eu sunt atât de calmă.
Nu știu dacă o să trec peste,
Dacă o să mai pot iubi.
Nu îmi pot vedea viitorul,
Doar trecutul care trebuie dat uitării.
Telefonul încă sună.
Am terminat țigara.
Mai scot una.
Dar pentru prima dată
După mult timp,
Văd luna.
Era așa de luminoasă.
Prin picăturile de ploaie care o reflectau,
O lumină duioasă
Care o gheață rece îmi arătau.
Îmi aduce aminte de el.
Arată ca ea:
Atât de rece pe exterior,
Dar așa de cald pe interior.
La naiba, îmi fac rău singură.
Trebuie să-l uit.
Are pe altcineva,
E fericit.
Dar eu?
Eu nu mai exist.
Nu știu ce fac aici.
Părinții mă sună,
Prietena mea mă caută.
Acum un minut am văzut-o,
Era disperată.
Dar hanoracul negru
Mi-a acoperit fața.
Picăturile de apă cad de pe mine.
Ajung acasă.
Spre surprinderea mea,
Toată lumea panicată.
Era doar mama nervoasă.
Eram pedepsită iar,
Dar nu-mi pasă.
Făceam ce voiam.
Oricum nimeni nu mă înțelege.
Ce rost are să-i înțeleg,
Când ei mă tratează cu regret?
Nu mă chinui să ascund mirosul de țigară
Care venea din cale afară.
Dar nimeni nu vorbea.
Știau că oricum nu mă pot opri,
Așa că nu-și risipeau cuvintele pe nimic.
Am adormit.
Coșmarul a apărut.
Cineva este cu mine în cameră.
Am un cuțit la gât.
Mă ridic.
Nimeni nu este aici.
Nu mai suport, îmi zic.
Este ora 4.
Toți dorm.
Ușa e încuiată.
Nu pot ieși să-mi văd de dor.
Am cheie de rezervă.
Îmi iau niște snackuri.
Mă uit la părinții mei dormind,
Apoi la prietena mea.
Planuri mari aveam,
Dar eu nu mai pot rezista.
Am lăsat un bilet pe masă.
Urma să fac ceva greșit.
Am luat o funie.
I-am lăsat prietenei mele un jurnal,
Să nu-mi plângă de milă.
Nu o puteam vedea așa, deoarece o iubeam.
O lacrimă a curs.
Am ieșit din casă.
În locul în care ne-am cunoscut,
M-am așezat pe o bancă.
În față era un copac,
Era copacul amintirilor,
Care urma să fie al morților.
Am legat funia,
Mi-am așezat capul.
Aveam un bilet în mână
Pentru iubitul meu,
Care era al alteia.
Lacrimi au început să curgă.
Nu puteam face asta.
Inima îmi bătea.
Îmi era frică.
Nimeni nu era,
Doar eu.
Până când din umbră cineva apărea.
Tot ce am văzut a fost că a luat-o la fugă.
Înspre mine venea,
Iar după am căzut.
M-am trezit la spital.
Cineva era lângă mine.
Nu era el, dar era prietena mea,
Care mă iubea.
Am început să plâng.
Inima mi s-a luminat.
Părinții mei nu erau.
Nu le păsa.
Dar în schimb era toată școala mea,
Toți speriați.
Am tresărit.
Nu-mi venea să cred
Ce vedeam în față.
O coadă imensă
Cu flori de viață.
Întunericul a dispărut.
Cei care trebuiau să fie au plecat.
Cei care din lumină făceau întuneric
M-au lăsat.
Le simțeam dorul,
Dar nu voiam să mă întorc.
Din umbra speriată a venit lumina încurajată.
Din negru tot e alb.
Aveam o viață normală.
Lumina a învins
În momentul din noaptea amară.
Nu știu cine m-a salvat,
Dar îl iubesc
Și-i voi mulțumi mereu.
Iubirea este El Isus
Iubirea este El. Isus.
Pot fi un înger în vorbire,
Inteligent , bun orator;
Nu am a lui Isus iubire,
Sunt un chimval zăngănitor.
Pot ști tot despre mântuire,
Gata să dau oricui un sfat.
Sunt corigent, doar la iubire
Nu sunt creștin adevărat.
Pot afișa credință mare
Și nu am teamă nici un pic.
Doar de iubire nu-s în stare.
Nu doar sunt mic; un sunt nimic.
Pot face multe fapte bune,
Toți să mă vadă generos.
Motivul? Să se știe-n lume
Că sunt urmașul lui Hristos.
Pot arăta compătimire,
Să fiu zelos, să fac lucrare;
Degeaba, dacă n-am iubire
Sunt doar aramă sunătoare.
Pot fi prezent la închinare
Întotdeauna credincios.
În vorbe, fapte și purtare,
Pot să apar evlavios.
Mă bucur chiar de prețuire
Și toți mă văd cu suflet bun ,
Dar n-am a cerului iubire
Evlavia este ca un fum.
Când rabd oricând fără măsură
Slujesc cu drag fără cârtire
Și nu mă las cuprins de ură,
Atunci în suflet e iubire.
Când sincer și în umilință
Fac treaba mea cu dăruire,
Și nu îmi calc pe conștiință,
Poți ști atunci că am iubire.
Mai mult decât o calitate
Sau standard de credință pus.
Și chiar gesturi de caritate
Iubirea este El. Isus.
Atâta doar, o răstignire
Nu un efort de-a face bine
Mori cu Isus și ești iubire
Când e pe cruce vechea fire
Atunci Hristos trăiește-n mine.
Daniel Dincă 11 02 2021
Otrava
O gazda cu un zambet fals,
Un suflet rece si meschin,
Mi-au dost chiar tot,dar ce-ai ramas?
Un pahar apart si-un strop de vin...
Pasesti spre mine, îmi zambesti,
Si-ti porti intentia pe tava,
Stiam ca nu ma mai iubesti,
Si ca ai pus in vin otrava.
Pierdut in stele
Praf de stele
Scris pe piel
Te am avut
Si te am pierdut
Amurg intunecat
Rasarit descreierat
Te am privit
Si te am gandit
Atras sau distant?
Al meu sau al tau?
Niciodata noi n am fost
Cateodata noi ne am vrut
In așteptarea morții
...664, 665, 666 picături de sânge...
Foame nu-i, nici frică, nici durere,
Disperarea a trecut în timp,
Un Prometeu mâncat încet de ciori pe câmp.
Și doar o secera și un ciocan se vede
Adânc în cerul plin de stele însângerate,
Ce-mi luminează calea spre apusul mult dorit
Și aștept, aștept la infinit...
Și fericit că voi vedea în iad pe acei eroi,
Ce luptau din neștiință poate și prostie
Pentru o lume fara regi și dumnezei,
Aștept... fie să stau și-o veșnicie...