Anotimpuri
Covorul de frunze domol se așterne
Și vântul începe să sufle de zori
Mii de culori încep să se prosterne
Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.
Și fulgii de nea încep să coboare
Din cerul infinit aleargă convoi
Zăpada pe culme începe să se strecoare
Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.
Tabloul vieții începe sa-nflorească
Se aude ciripit de păsări în depărtări
Iubirea începe să ne încălzească
Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.
Soarele pe cer intens strălucește
Căldura-n suflet ne încălzește ușor
Împreună orice drum se-nfăptuiește
Iar eu nu sunt singur, suntem doar noi doi.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: filip10
Data postării: 6 august
Vizualizări: 171
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Aleargă...
Poem: Eu sunt...
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
Poem: Sfaturi
Poem: Oh, vântule
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
Poem: Visul
Poem: Îndemn
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume