Anotimpuri
Covorul de frunze domol se așterne
Și vântul începe să sufle de zori
Mii de culori încep să se prosterne
Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.
Și fulgii de nea încep să coboare
Din cerul infinit aleargă convoi
Zăpada pe culme începe să se strecoare
Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.
Tabloul vieții începe sa-nflorească
Se aude ciripit de păsări în depărtări
Iubirea începe să ne încălzească
Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.
Soarele pe cer intens strălucește
Căldura-n suflet ne încălzește ușor
Împreună orice drum se-nfăptuiește
Iar eu nu sunt singur, suntem doar noi doi.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: filip10
Data postării: 6 august 2024
Vizualizări: 215
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Cuțitul
Poem: Rugă!
Concurs cu genericul: Casa parinteasca
Poem: Pește preistoric în spaniolă
Poem: Deseară…
Scriitoarea Tatiana Ţibuleac face parte din cei 14 laureaţi ai Premiului UE pentru Literatură
Poem: For you my dear 2
Poem: Soț sau amant
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO