Mi-ai promis multe
Te-am întrebat dacă mă iubești.
Răspunde și nu tăcea,
Dacă nu răspunzi deloc,
Cuvinte tale-s fără folos.
Mi-ai promis multe,
Iubire, dragoste,
Unde-i tot asta ??
Dar tot asta a fost un fals
Și o iluzie frumoasă,
În care am crezut prea mult.
Acum stau si plâng,
Lacrimile sângeroase
Îmi cad pe fața mea,
Amar, amarnic plâng.
Fata mea, te-am iubit
acum nu ești a mea.
Vreau să te intorc,
Tu ai pe altul,
Mi se rupe inima în bucățele de sticlă,
Într-o zi mi-ai lipit inima de a ta,
Peste o vreme,
Ai rupt-o.
De ce așa ai făcut, scumpa mea
Adu-ți aminte de noi doi,
Ce fericiți mai eram,
Cât de tare ne iubeam,
Mi-i trist că nu pot întoarce timpul înapoi.
Când beau îmi aduc aminte de tine,
De ochii tăi care au fost ai mei,
Dar acum nu sunt ai mei,
Ai uitat de mine, tu ai uitat de mine,
am să uit și eu de tine,
poate..
Poate o să te uit vreodată
Nu acum.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 03.11.2024
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: Alina Zamurca
Data postării: 3 noiembrie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 278
Poezii din aceiaşi categorie
Durere interstelară
Te apropii cu nava ta, dar simt că ești departe
Nu te înțeleg, vorbești pe înțelesul meu oare?
Încerci să îmi arăți prin semne, dar apare o eroare,
Prea multe cuvinte și semne, privesc cu teroare.
Ființă ciudată, frumoasă, un extraterestru,
Te diferențiezi de ei, dar tot ești ca restul;
Ai vrut să mă studiezi, prin urmare ai pierdut testul
În ochii tăi văd numai ură, nu te-am iubit destul?
Tu ești doar o umbră, reflexie fără suflet
Te vedeam ființă complexă, dar ești incomplet,
În ochii mei iubirea ta este doar un pamflet
Oricât timp va trece, nu va mai exista răsuflet.
Obișnuiam să te privesc, erai un corp ceresc,
Dar acum sufletul mi-e rece, nu te mai urmăresc;
Vrei să te lămuresc, dar iubirea nu pot să o cântăresc,
Așa că te rog pleacă, jur că nu o să te opresc.
Crăciun Ștefana
Un soare atât de frumos,
Dar în inima e furtună
Cu tunete și totodată dureros
Aș putea zice "ploaie nebună"
Căci nu mai sunt eu, de multă vreme
Și totuși am puterea să-mi revin
Dar totuși e prea devreme
Și totuși îmi place acest plăcut chin
Și mă uit pe fereastră,
Din depărtare te vad prin suflet cum tu vii
Îți zic :"hai, intră!"
Și îl văd cu ochii mari cum mă privii
De parcă ar spune "îmi pare rău"
Dar deja e prea târziu
Nu mai pot lupta să fiu în viitorul tău
Sunt un mort, cut toate că sunt viu
Contraste
Ai plecat fără vreun "bun rămas"
De-atunci viața imi este un calvar
Îndur fiecare zi cu stările-mi anoste
Și gândurile ce-ades bat în contraste.
Căci am rămas confuză ...încâlcită
Luptând cu a ta nesfârșită lipsă de inimă
Când doar ai prelungit între noi tăcerea
Uitând că tu și vinul mi-erați mângâierea.
De-atunci uneori dorul, îl simt ca pe o boală
Ce-și caută în versuri sublimă terapie
S-accepte, că n-a fost mai mult să fie
Un vin și-o-mbrățisare... rămân câștig la loterie.
Ai plecat și mi-ai lăsat fiori ce inima-mi îngheață
Sau poate-i doar frigul iernii ce bântuie afară
M-ai simt fiori ce nasc în suflet flori de gheață
Încerc să le topesc usor gândind la ultima toamnă...
Mirosul tău
Parfumul tău a rămas pe haina mea ,
Cu momente ce ne veselea .
Dar a rămas doar o amintire,
Și simțeam o împlinire.
Dar aceasta împlinire a dispărut ,
Și a rămas doar în trecut .
Îți miroseam mereu parfumul ,
Iar acum mă apucă plânsul.
Poate nam fost ce îți doreai,
Dar nici nu plecai .
Langa mine 3 luni ai stat ,
Și pe acestea le-ai lăsat .
Mirosul tau poarta amintiri ,
Și cu acele priviri .
Poate era mai bine daca nu ne cunoașteam,
Și așa poate nici nu te mai iubeam .
Să nu zici că nu te-am iubit
Să nu zici că nu te am iubit,
când privești la ceas de seara
Focul ce arde mocnit
privindu-l, amintiri presară
Să nu zici ca nu te am iubit
N- am știu să dovedesc,
nici prin privit,
nici în șoapte să șoptesc!
Să nu zici ca nu te am iubit
căci ai fost viața mea...
Am dovedit, n-am dovedit
Dar nu a fost altcineva.
Să nu zici că nu te-am iubit,
căci m-ai îndepărtat.
Așa de mult m-ai chinuit
și sufletul mi l-ai secat.
Să nu zici că nu te-am iubit,
când ne vom vedea peste ani,
dar poate nu mi-ai fost sortit..
noi doi, prieteni sau dușmani?
Nu te-am iubit...
Atât foc aprins
ca te-am iubit,
dar tu m-ai stins...
Dorul de el
E noapte iar si lacrimile
Imi curg pe fata
Secati de durerea
Pierderii tale din viata
Ochii tai verzi
Nici azi nu-i pot uita
Cum ma priveau cu dor
Ziua si noaptea
Acei ochi care ma priveau
Cu raceala
O privire patrunzatoare
Ajungand sa ma doara
Iubirea mea a fost
Sincera si rara
Dar tu ai confundat-o
Cu un tren in gara
Caci de aceasta data
Speram sa fie altfel
Dar ca intotdeauna
Am fost respinsa de el
In acesta creatie
Te idealizez pe tine
Visul meu perfect
Sa ramai cu mine
Durere interstelară
Te apropii cu nava ta, dar simt că ești departe
Nu te înțeleg, vorbești pe înțelesul meu oare?
Încerci să îmi arăți prin semne, dar apare o eroare,
Prea multe cuvinte și semne, privesc cu teroare.
Ființă ciudată, frumoasă, un extraterestru,
Te diferențiezi de ei, dar tot ești ca restul;
Ai vrut să mă studiezi, prin urmare ai pierdut testul
În ochii tăi văd numai ură, nu te-am iubit destul?
Tu ești doar o umbră, reflexie fără suflet
Te vedeam ființă complexă, dar ești incomplet,
În ochii mei iubirea ta este doar un pamflet
Oricât timp va trece, nu va mai exista răsuflet.
Obișnuiam să te privesc, erai un corp ceresc,
Dar acum sufletul mi-e rece, nu te mai urmăresc;
Vrei să te lămuresc, dar iubirea nu pot să o cântăresc,
Așa că te rog pleacă, jur că nu o să te opresc.
Crăciun Ștefana
Un soare atât de frumos,
Dar în inima e furtună
Cu tunete și totodată dureros
Aș putea zice "ploaie nebună"
Căci nu mai sunt eu, de multă vreme
Și totuși am puterea să-mi revin
Dar totuși e prea devreme
Și totuși îmi place acest plăcut chin
Și mă uit pe fereastră,
Din depărtare te vad prin suflet cum tu vii
Îți zic :"hai, intră!"
Și îl văd cu ochii mari cum mă privii
De parcă ar spune "îmi pare rău"
Dar deja e prea târziu
Nu mai pot lupta să fiu în viitorul tău
Sunt un mort, cut toate că sunt viu
Contraste
Ai plecat fără vreun "bun rămas"
De-atunci viața imi este un calvar
Îndur fiecare zi cu stările-mi anoste
Și gândurile ce-ades bat în contraste.
Căci am rămas confuză ...încâlcită
Luptând cu a ta nesfârșită lipsă de inimă
Când doar ai prelungit între noi tăcerea
Uitând că tu și vinul mi-erați mângâierea.
De-atunci uneori dorul, îl simt ca pe o boală
Ce-și caută în versuri sublimă terapie
S-accepte, că n-a fost mai mult să fie
Un vin și-o-mbrățisare... rămân câștig la loterie.
Ai plecat și mi-ai lăsat fiori ce inima-mi îngheață
Sau poate-i doar frigul iernii ce bântuie afară
M-ai simt fiori ce nasc în suflet flori de gheață
Încerc să le topesc usor gândind la ultima toamnă...
Mirosul tău
Parfumul tău a rămas pe haina mea ,
Cu momente ce ne veselea .
Dar a rămas doar o amintire,
Și simțeam o împlinire.
Dar aceasta împlinire a dispărut ,
Și a rămas doar în trecut .
Îți miroseam mereu parfumul ,
Iar acum mă apucă plânsul.
Poate nam fost ce îți doreai,
Dar nici nu plecai .
Langa mine 3 luni ai stat ,
Și pe acestea le-ai lăsat .
Mirosul tau poarta amintiri ,
Și cu acele priviri .
Poate era mai bine daca nu ne cunoașteam,
Și așa poate nici nu te mai iubeam .
Să nu zici că nu te-am iubit
Să nu zici că nu te am iubit,
când privești la ceas de seara
Focul ce arde mocnit
privindu-l, amintiri presară
Să nu zici ca nu te am iubit
N- am știu să dovedesc,
nici prin privit,
nici în șoapte să șoptesc!
Să nu zici ca nu te am iubit
căci ai fost viața mea...
Am dovedit, n-am dovedit
Dar nu a fost altcineva.
Să nu zici că nu te-am iubit,
căci m-ai îndepărtat.
Așa de mult m-ai chinuit
și sufletul mi l-ai secat.
Să nu zici că nu te-am iubit,
când ne vom vedea peste ani,
dar poate nu mi-ai fost sortit..
noi doi, prieteni sau dușmani?
Nu te-am iubit...
Atât foc aprins
ca te-am iubit,
dar tu m-ai stins...
Dorul de el
E noapte iar si lacrimile
Imi curg pe fata
Secati de durerea
Pierderii tale din viata
Ochii tai verzi
Nici azi nu-i pot uita
Cum ma priveau cu dor
Ziua si noaptea
Acei ochi care ma priveau
Cu raceala
O privire patrunzatoare
Ajungand sa ma doara
Iubirea mea a fost
Sincera si rara
Dar tu ai confundat-o
Cu un tren in gara
Caci de aceasta data
Speram sa fie altfel
Dar ca intotdeauna
Am fost respinsa de el
In acesta creatie
Te idealizez pe tine
Visul meu perfect
Sa ramai cu mine
Alte poezii ale autorului
Oasele pe perete
oasele îmi zboară pe perete,
De dor si de plânsete amare,
Nu am puteri să mă ridic, cad iarăși
Sunt tristă mereu, oftez de dor mereu
Ascult singură în camera mea, muzică
Îi las pe toți prietenii,
Mi-i comod singură.
Nisipul din pustiul meu,
Se umple și pustiul devine lumea mea,
În care singură sunt.
Vinovată că sunt singură ?
Nu.
Pur și simplu,
toți s-au dat într-o parte de mine,
Am răspuns cu aceeași monedă.
sufăr e corect,
Dar minciunile ascunse sud adevăr,
Nu pot să le mai ascult,
M-am săturat de ele.
Singură pe mine,
Niciodată n-o să mă mint,
Adevărul meu este adevărat,
Dar a lor este doar o iluzie,
În care nu am timp,
Să cred.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 01.11.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Pour lui
tout le monde est en colère contre nous parce qu'on s'aime
une rose fanée, un soleil rouge et avec eux des poètes extraterrestres.
Le vin rouge est notre faiblesse
mon rêve, toi.
Je vous dis le mot « amour » dans toutes les langues.
l'hiver est fini.
Je l'aime toujours.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 23.10.2024.
Sub sabia mea de fier
Sub sabia mea de fier,
Dușmanii vor cădea.
De sabia mea de fier,
Toți se vor temea.
Autor: Alina Zamurca 🎀
donne-moi la permission
donne-moi un papier et un stylo
et je changerai le monde.
laisse-moi écrire
enfin le poème.
donne-moi la permission, brave homme !
pour vous surprendre avec mes poèmes !
et si je te donne le poème à lire,
lire jusqu'au bout.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Toate drumurile nu duc acasă
De abia adorm, dar deschid ochii
că-mi vine un gând
că eu sunt departe de casă,și sunt singură.
brusc trece prin mine un rece
mă scol din pat și-aprind lumina,
plec în bucătărie să beau apă
și mă-ntorc înapoi.
sunt singură, acest gând mă istovește,
aproape fiecare noapte la asta mă gândesc.
dar pot să spun că e bine să trăiești singură,
E liniște,tu ești singură în casa ta
nu ai pentru cine-ți face griji.
duci o viață frumoasă "fără probleme de familie".
parcă ceva îmi lipsește,
dar nu pot să cer ceva mai mult.
nu am timp ceva să schimb.
secundele,minutele,
nopțile și orele,
repede se duc,
zboară măiastră mea pasăre,
a tinereții mele.
De fapt de sunt la lucru or la mine acasă
des privesc la fereastră
și liniștea,gândul meu mai departe il ascult.
Autor: Alina Zamurca 🎀
Poezia am scris-o pe (07.10.2024).
Oasele pe perete
oasele îmi zboară pe perete,
De dor si de plânsete amare,
Nu am puteri să mă ridic, cad iarăși
Sunt tristă mereu, oftez de dor mereu
Ascult singură în camera mea, muzică
Îi las pe toți prietenii,
Mi-i comod singură.
Nisipul din pustiul meu,
Se umple și pustiul devine lumea mea,
În care singură sunt.
Vinovată că sunt singură ?
Nu.
Pur și simplu,
toți s-au dat într-o parte de mine,
Am răspuns cu aceeași monedă.
sufăr e corect,
Dar minciunile ascunse sud adevăr,
Nu pot să le mai ascult,
M-am săturat de ele.
Singură pe mine,
Niciodată n-o să mă mint,
Adevărul meu este adevărat,
Dar a lor este doar o iluzie,
În care nu am timp,
Să cred.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 01.11.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Pour lui
tout le monde est en colère contre nous parce qu'on s'aime
une rose fanée, un soleil rouge et avec eux des poètes extraterrestres.
Le vin rouge est notre faiblesse
mon rêve, toi.
Je vous dis le mot « amour » dans toutes les langues.
l'hiver est fini.
Je l'aime toujours.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 23.10.2024.
Sub sabia mea de fier
Sub sabia mea de fier,
Dușmanii vor cădea.
De sabia mea de fier,
Toți se vor temea.
Autor: Alina Zamurca 🎀
donne-moi la permission
donne-moi un papier et un stylo
et je changerai le monde.
laisse-moi écrire
enfin le poème.
donne-moi la permission, brave homme !
pour vous surprendre avec mes poèmes !
et si je te donne le poème à lire,
lire jusqu'au bout.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Toate drumurile nu duc acasă
De abia adorm, dar deschid ochii
că-mi vine un gând
că eu sunt departe de casă,și sunt singură.
brusc trece prin mine un rece
mă scol din pat și-aprind lumina,
plec în bucătărie să beau apă
și mă-ntorc înapoi.
sunt singură, acest gând mă istovește,
aproape fiecare noapte la asta mă gândesc.
dar pot să spun că e bine să trăiești singură,
E liniște,tu ești singură în casa ta
nu ai pentru cine-ți face griji.
duci o viață frumoasă "fără probleme de familie".
parcă ceva îmi lipsește,
dar nu pot să cer ceva mai mult.
nu am timp ceva să schimb.
secundele,minutele,
nopțile și orele,
repede se duc,
zboară măiastră mea pasăre,
a tinereții mele.
De fapt de sunt la lucru or la mine acasă
des privesc la fereastră
și liniștea,gândul meu mai departe il ascult.
Autor: Alina Zamurca 🎀
Poezia am scris-o pe (07.10.2024).