Ai ales sa minți
Te-am pierdut, te-am pierdut și m-a durut
Dacă îmi ziceai, sigur as fi priceput
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și ma durut
Erai acel ceva, ce de sus eu am cerut
Dacă spuneai, orice as fi făcut
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și m-a durut
Am crezut ca vom fi bine, am crezut ca v-om fi doi
Insa drumul nu e pentru amândoi
Ai mințit, ai mințit nu ți-a păsat
Ai ales sa minți, când eu inima ți-am dat
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: Emmanuel
Data postării: 27 ianuarie
Vizualizări: 145
Poezii din aceiaşi categorie
Petale moarte-vii colorate
M-am săturat să fiu doar un ecou al durerii,
Un trup cariat în brațele tăcerii,
Între chinuri mă pierd,
Iar lumea, ca un val de gheață, mă înfășoară,
Rechinii nu văd—nu pot să vadă—
Cât de adâncă e tăcerea ce mă sfâșie.
Ei mă privesc cu ochii lor stinși,
Nici măcar nu înțeleg greutatea unui zâmbet subteran,
Cum mă rup de fiecare dată când vor să-mi înece speranța,
Fără să știe că sub fiecare lacrimă se nasc focuri,
Focuri care se aprind doar pentru a se stinge,
Într-o mare de vise moarte.
Ei mă doresc călcată în picioare,
Sunt un trofeu de suferință pentru mințile lor obosite,
Un copil pierdut în jungla lor de nefericire,
Cu o față pe care o citesc doar pentru a mă răni mai adânc.
Mă lupt pentru fiecare respirație,
În timp ce sufletul meu, ca un cimitir pustiu,
Se luptă cu umbrele ce-mi bântuie inima.
Am ajuns să uit cum e să râzi,
Cum e să îți găsești liniștea în mijlocul haosului.
Dar în adâncul meu, în colțurile prăfuite ale universului personal,
Unde totul e mort și totuși nu pot să mă opresc,
Eu sunt încă o flacără.
Chiar dacă nu mă vede nimeni.
Chiar dacă nu mă auziți,
Eu exist.
Timpul
Timpul e nemișcat
De atunci când ai plecat
Timpul ne-a uitat
Plouă, și e înnorat.
Curg șoaptele pe lângă mine,
La fel și dorul meu de tine
Curg lacrimi fără rost,
Căci nu te-ai mai întors...
Trec zile și nopți întregi
Nu mi-am dorit să pleci!
Nici să te întorci nu îmi doresc
Din amintiri o să trăiesc.
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Ultima Noapte
Te-am iubit și n-am știut să-ți spun,
Mi-era frică de noi și am rămas tăcută,
Iar acum, când ai plecat, mi-e lumea un pustiu,
Cu inima sângerândă și-un dor ce-l port viu.
Tu ai ales pentru noi și-ai plecat,
Fără să-mi spui că-n tăcerea ta te-ai frânt,
Ai vrut să mă salvezi, să-mi deschizi un drum,
Dar în urma ta, mi-ai lăsat doar scrum.
Îți reproșez că ai fugit fără să știu,
Că ai purtat singur povara unui chin prea viu,
Că n-ai vrut să împarți cu mine durerea ta,
Ai ales un rămas-bun, dar nu mi-ai dat inima.
Acum, eu îți cer iertare din depărtare,
Pentru tăcerile mele, pentru ezitarea mare,
Și-ți promit că voi păstra flacăra aprinsă,
Că voi trăi pentru amândoi, într-o viață neînvinsă.
Parfum
Parfumul tău de iasomie
împerecheat cu banalul miros viu
de suflet înduioșat,
îl spulber ușor ca-ntr-o magie
spre luna plină
a trupului meu vinovat.
Îmi scot inima afara
și o privesc cu lacrimi reci
formate într-un abis
dorind să se transforme-ntr-o boală
din care doar tu o poți salva,
ducând-o în paradis.
Aş dori ca inima mea acum spulberată
să se contopeasca în trupul tău
ușor delicat,
să devenim o singură culoare însuflețită
de neșters,
așa cum eram la un moment dat.
Aşa cum eram la un moment dat.
Parfumul tău e acum mort
asemenea unei flori veștejite
din care şi culorile au dispărut.
Simt că așa trebuie să mă comport
pentru a nu lăsa să piară
mirosul tău pierdut.
Dacă ai ști❤️
Dacă ai ști cât doare dorul ....
Daca ai ști cât dorul doare...
Ca pasarea ce nu-si ea zborul
Ca un cer ce n-are soare...
Daca ai ști cum noatea cum suna
Dacă ai ști cum e în bezna
Cand durerea-n piept răsună
Te prefaci actor în scenă...
.....
Dacă ai ști....
Aut. A.Turcanu
@reper
Petale moarte-vii colorate
M-am săturat să fiu doar un ecou al durerii,
Un trup cariat în brațele tăcerii,
Între chinuri mă pierd,
Iar lumea, ca un val de gheață, mă înfășoară,
Rechinii nu văd—nu pot să vadă—
Cât de adâncă e tăcerea ce mă sfâșie.
Ei mă privesc cu ochii lor stinși,
Nici măcar nu înțeleg greutatea unui zâmbet subteran,
Cum mă rup de fiecare dată când vor să-mi înece speranța,
Fără să știe că sub fiecare lacrimă se nasc focuri,
Focuri care se aprind doar pentru a se stinge,
Într-o mare de vise moarte.
Ei mă doresc călcată în picioare,
Sunt un trofeu de suferință pentru mințile lor obosite,
Un copil pierdut în jungla lor de nefericire,
Cu o față pe care o citesc doar pentru a mă răni mai adânc.
Mă lupt pentru fiecare respirație,
În timp ce sufletul meu, ca un cimitir pustiu,
Se luptă cu umbrele ce-mi bântuie inima.
Am ajuns să uit cum e să râzi,
Cum e să îți găsești liniștea în mijlocul haosului.
Dar în adâncul meu, în colțurile prăfuite ale universului personal,
Unde totul e mort și totuși nu pot să mă opresc,
Eu sunt încă o flacără.
Chiar dacă nu mă vede nimeni.
Chiar dacă nu mă auziți,
Eu exist.
Timpul
Timpul e nemișcat
De atunci când ai plecat
Timpul ne-a uitat
Plouă, și e înnorat.
Curg șoaptele pe lângă mine,
La fel și dorul meu de tine
Curg lacrimi fără rost,
Căci nu te-ai mai întors...
Trec zile și nopți întregi
Nu mi-am dorit să pleci!
Nici să te întorci nu îmi doresc
Din amintiri o să trăiesc.
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Ultima Noapte
Te-am iubit și n-am știut să-ți spun,
Mi-era frică de noi și am rămas tăcută,
Iar acum, când ai plecat, mi-e lumea un pustiu,
Cu inima sângerândă și-un dor ce-l port viu.
Tu ai ales pentru noi și-ai plecat,
Fără să-mi spui că-n tăcerea ta te-ai frânt,
Ai vrut să mă salvezi, să-mi deschizi un drum,
Dar în urma ta, mi-ai lăsat doar scrum.
Îți reproșez că ai fugit fără să știu,
Că ai purtat singur povara unui chin prea viu,
Că n-ai vrut să împarți cu mine durerea ta,
Ai ales un rămas-bun, dar nu mi-ai dat inima.
Acum, eu îți cer iertare din depărtare,
Pentru tăcerile mele, pentru ezitarea mare,
Și-ți promit că voi păstra flacăra aprinsă,
Că voi trăi pentru amândoi, într-o viață neînvinsă.
Parfum
Parfumul tău de iasomie
împerecheat cu banalul miros viu
de suflet înduioșat,
îl spulber ușor ca-ntr-o magie
spre luna plină
a trupului meu vinovat.
Îmi scot inima afara
și o privesc cu lacrimi reci
formate într-un abis
dorind să se transforme-ntr-o boală
din care doar tu o poți salva,
ducând-o în paradis.
Aş dori ca inima mea acum spulberată
să se contopeasca în trupul tău
ușor delicat,
să devenim o singură culoare însuflețită
de neșters,
așa cum eram la un moment dat.
Aşa cum eram la un moment dat.
Parfumul tău e acum mort
asemenea unei flori veștejite
din care şi culorile au dispărut.
Simt că așa trebuie să mă comport
pentru a nu lăsa să piară
mirosul tău pierdut.
Dacă ai ști❤️
Dacă ai ști cât doare dorul ....
Daca ai ști cât dorul doare...
Ca pasarea ce nu-si ea zborul
Ca un cer ce n-are soare...
Daca ai ști cum noatea cum suna
Dacă ai ști cum e în bezna
Cand durerea-n piept răsună
Te prefaci actor în scenă...
.....
Dacă ai ști....
Aut. A.Turcanu
@reper
Alte poezii ale autorului
Prima fata
Privirea ei, ochii albaștri
Parca cerul îmi zâmbea
Si șopteau mereu într-una
Nu ma uita, nu ma uita
O zi trecea, alta venea
Focul, mai tare ardea
Și povesteau și își spuneau
Nu ma uita, nu ma uita
Ea perfectă, el nu prea
Avea vicii ce-l oprea
Insa focul nu înceta
Ea îl uita, el aștepta
Ani insa au trecut
N-a fost asa cum au vrut
Ea sa dus, el n-a stiut
Ca îl uita, dar aștepta
Vremea lor a și apus
Nimic nu-și mai aveau de spus
Ea fericită, el nu prea
Ea îl uitase, el murea
De ce?
De ce ma lași sa te aștept ?
Chiar dacă simții ca-mi pasă
De ce nu poți sa te gândești ?
Ca dorul ma apasă
De ce nu pot sa te mai uit ?
De ce îmi apari in minte ?
Și de ce îmi fac eu griji ?
Când vocea ta ma minte
Azi, privesc amurgul trist
Și mai am o întrebare
Eu de ce nu pot sa fiu iubit ?
Chiar dacă mâine-i soare
Manifest
ALCOOL ȘI TUTUN
Momente de pierzare
Poți sa fi tu cel mai bun
Te pierzi pe drum frățioare
De la joaca ajunge viuciu
Plătești cu anii un sacrificiu
Pe care poți să-l lași deoparte
N-ai nevoie stai departe
De familie te îndepărtezi
Pe prietenii tu îi crezi
Ca vor fi mereu cu tine
Si la rău dar și la bine
Sună foarte bine oferta
Insa stai să-mi iau agenda
Sa ma uit cine-i in spate
După 12 ani jumate
De petrecerii, veselii
De prostii și măgarii
Chiar ei, prietenii-s departe
Au fugit cu lașitate
Când probleme au apărut
Și lângă mine i-aș fi vrut
Azi îmi port singurătatea
Insa poate vine partea
Când sa fiu poate mai bine
Dar fără "prieteniii" că-s ruine
Pe cine ?
Pe cine să mai așteptăm
Să scriem iar o poveste?
Pe cine să mai împăcăm
Când nu ne mai dă de veste?
Timpul parcă se oprește
Când în gânduri iar pășește,
Inima încet mai bate –
Vrei s-o vezi, dar e departe.
Vrei să știi de ce nu-i bine,
C-ai dat tot… dar prea puține.
Vrei să știi ce-a fost lumină,
Și ce-a ars, rămânând vină.
Prima fata
Privirea ei, ochii albaștri
Parca cerul îmi zâmbea
Si șopteau mereu într-una
Nu ma uita, nu ma uita
O zi trecea, alta venea
Focul, mai tare ardea
Și povesteau și își spuneau
Nu ma uita, nu ma uita
Ea perfectă, el nu prea
Avea vicii ce-l oprea
Insa focul nu înceta
Ea îl uita, el aștepta
Ani insa au trecut
N-a fost asa cum au vrut
Ea sa dus, el n-a stiut
Ca îl uita, dar aștepta
Vremea lor a și apus
Nimic nu-și mai aveau de spus
Ea fericită, el nu prea
Ea îl uitase, el murea
De ce?
De ce ma lași sa te aștept ?
Chiar dacă simții ca-mi pasă
De ce nu poți sa te gândești ?
Ca dorul ma apasă
De ce nu pot sa te mai uit ?
De ce îmi apari in minte ?
Și de ce îmi fac eu griji ?
Când vocea ta ma minte
Azi, privesc amurgul trist
Și mai am o întrebare
Eu de ce nu pot sa fiu iubit ?
Chiar dacă mâine-i soare
Manifest
ALCOOL ȘI TUTUN
Momente de pierzare
Poți sa fi tu cel mai bun
Te pierzi pe drum frățioare
De la joaca ajunge viuciu
Plătești cu anii un sacrificiu
Pe care poți să-l lași deoparte
N-ai nevoie stai departe
De familie te îndepărtezi
Pe prietenii tu îi crezi
Ca vor fi mereu cu tine
Si la rău dar și la bine
Sună foarte bine oferta
Insa stai să-mi iau agenda
Sa ma uit cine-i in spate
După 12 ani jumate
De petrecerii, veselii
De prostii și măgarii
Chiar ei, prietenii-s departe
Au fugit cu lașitate
Când probleme au apărut
Și lângă mine i-aș fi vrut
Azi îmi port singurătatea
Insa poate vine partea
Când sa fiu poate mai bine
Dar fără "prieteniii" că-s ruine
Pe cine ?
Pe cine să mai așteptăm
Să scriem iar o poveste?
Pe cine să mai împăcăm
Când nu ne mai dă de veste?
Timpul parcă se oprește
Când în gânduri iar pășește,
Inima încet mai bate –
Vrei s-o vezi, dar e departe.
Vrei să știi de ce nu-i bine,
C-ai dat tot… dar prea puține.
Vrei să știi ce-a fost lumină,
Și ce-a ars, rămânând vină.
Prima fata
Privirea ei, ochii albaștri
Parca cerul îmi zâmbea
Si șopteau mereu într-una
Nu ma uita, nu ma uita
O zi trecea, alta venea
Focul, mai tare ardea
Și povesteau și își spuneau
Nu ma uita, nu ma uita
Ea perfectă, el nu prea
Avea vicii ce-l oprea
Insa focul nu înceta
Ea îl uita, el aștepta
Ani insa au trecut
N-a fost asa cum au vrut
Ea sa dus, el n-a stiut
Ca îl uita, dar aștepta
Vremea lor a și apus
Nimic nu-și mai aveau de spus
Ea fericită, el nu prea
Ea îl uitase, el murea
De ce?
De ce ma lași sa te aștept ?
Chiar dacă simții ca-mi pasă
De ce nu poți sa te gândești ?
Ca dorul ma apasă
De ce nu pot sa te mai uit ?
De ce îmi apari in minte ?
Și de ce îmi fac eu griji ?
Când vocea ta ma minte
Azi, privesc amurgul trist
Și mai am o întrebare
Eu de ce nu pot sa fiu iubit ?
Chiar dacă mâine-i soare