Nebunii
Stau si ma holbez la tavan
Parca nu mai sunt uman
Tot ce vad,ce aud, nu i acolo
Oameni si voci care misuna de colo colo
Nimeni nu vrea sa ma creada
Imi spun ca vor dovada
Eu ma jur ca i acolo,incerc sa le descriu ce aud
Tot nu ma cred,imi soun ca sunt absurd
Presupun ca voi muri in nebunia mea
Nimanui nu i va pasa
Si cand chiar voi muri
Nimeni corpul nu mi l va gasi
Va fi luat de acele asa numite "nebunii"
Si dus in locuri pline de fantezii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: o adiere de simfonii albastre/4
Poem: In așteptarea morții
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?
Poem: Timpul și noi
Poem: Atâta timp cât mă iubești de Andra în islandeză
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești
Poem: Pic
Poem: Tăcerea iubirii
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”