Nebunii
Stau si ma holbez la tavan
Parca nu mai sunt uman
Tot ce vad,ce aud, nu i acolo
Oameni si voci care misuna de colo colo
Nimeni nu vrea sa ma creada
Imi spun ca vor dovada
Eu ma jur ca i acolo,incerc sa le descriu ce aud
Tot nu ma cred,imi soun ca sunt absurd
Presupun ca voi muri in nebunia mea
Nimanui nu i va pasa
Si cand chiar voi muri
Nimeni corpul nu mi l va gasi
Va fi luat de acele asa numite "nebunii"
Si dus in locuri pline de fantezii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Eu şi lumea
Poem: Târziu...
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.
Poem: Odiseea iubirii
Poem: In urma
Top 22 de cărți apărute în 2022
Poem: "N" momente
Poem: Oare ce ar putea fi? în daneză
NOBELUL PENTRU LITERATURĂ. Academia Suedeză va anunţa doi câştigători ai premiului