Hrană pentru suflet
Degetele-mi, rătăcite printre rândurile unei pagini,
Literele, în grămezi mai mici, mai mari sau câte două,
Alcătuiesc mai multe gânduri, relatări și chiar proiectează imagini,
Aranjate ca soldații, ca să aducă sens pe fiecare pagină nouă.
Un cuvânt, o emoție și poate o virgulă,
O cratimă, spațiu liber... Nu sunt sigură.
Ochelarii se lasă mai jos, ca într-un vals,
Cuvintele necitite în blur au rămas.
Miros de hârtie, un parfum fără de preț;
Nu îl întrece nici Kindle, chiar de-i isteț.
Sunet de răsfoit, ca un cânt, mă alină,
Cărțile pe raft, neatinse, suspină.
Ce magie cuvintele pot face!
Literele, în lanț, sunt ca niște brățări și mărgele;
Povești sunt ascunse sub cerneala ce toarce,
Semne de punctuație, zici că-s acadele.
Universul cărții are cerul pictat:
Din planete și stele el este format.
Fiecare stea aduce sensul cu sine,
Planetele-s propoziții și fraze depline.
Autorul stăpânește acest univers,
Îi dă culoare și viață după cum își dorește.
Ia trofeul atunci când este ales
În această lume, cuvântul hrănește.
Anna Dabija
Poems in the same category
Epigrame X
Comunicare interzisă
Un trib de indieni a decretat,
Comunicarea interzisă la femei,
Căci de atâta fum ce-au ridicat,
Funinginea ajunse pân' la zei.
Tortură
Au chinuit cu o ură crasă,
Un ţigan de la Ponton,
L-au închis singur în casă,
C-o tonă de fier beton.
Aniversarea preotului
A fost numit chiar de primar,
La zi festivă să-i dea tortul popii,
Dar când să ajungă la altar,
A dat … ortul popii.
Concluzie
Am fost la vorbitor, la puşcărie,
C-un deţinut atroce am discutat,
Dar o să spun, ca toţi să ştie,
Era foarte… încuiat.
Croială
Ieri m-a pălmuit un croitor,
Şi lucrătură bună a fost,
Că m-a lucrat la pas uşor,
Una pe faţă şi două pe dos.
Reglare de conturi
Doi contabili puşi pe harţă,
Au luptat pe două fronturi,
S-au lovit chiar peste faţă,
Şi-apoi s-au reglat din conturi.
Recunoaştere
Ce o fi cu acest mister?
Ieri un prost dădea prin gropi,
Mi-am dat seama că-i boxer,
Fiindcă prea bătea la ochi.
Mai-danez
În Danemarca iarăşi s-a iscat,
O nouă ceartă între patrupez’
Să dovedească prin lătrat,
Care dintre ei e mai-danez.
Unui Disc Jockey
Un DJ-ei vestit în ţară,
De loc din Sant Francisc,
L-au dus la Urgenţe aseară,
Şi i-au găsit: Hernie de Disc.
Unui proxenet
Un proxenet din închisoare,
La gardieni întruna le şopteşte,
Că va ieşi în Postul Mare,
Căci e Dezlegarea la Peşte.
Cursul vietii
Eram acasa,ma gandeam cum ar fii viata mea in viitor
O sa fiu in tari straine, o sa fiu un calator.
Trecut-au anii nu demult,vazui acum ce gandeam atunci.
Acum imi este clar ca noi suntem creatorii
Cum astazi te gandesti
Maine deja traiesti .
Gandeste omule bine
Bucura-te de tot
Asa a zis si Tatal
Cuvantul are un rost.
Cuvantul iti da viata
Cuvantul te mareste
Cuvantul te destrama
Cuvantul te sfinteste.
Toamnă
Pe șevaletul toamnei
un pictor nebun amestecă febril culorile calde ale merelor
cu cele reci ale strugurilor
galbenul auriu și pufos al gutuilor
cu indigoul distant al prunelor
adună la un loc bătrânele vrăjitoare ale nopții
care fac farmece
stolurile flămânde de grauri
cu ciocurile învinețite de albastrul vinețiu al cucuruzului
de cicoare
stolurile nehotărâte de rândunele
rătăcite de cârd
șoarecii neliniștiți
care strâng spicele
aplică o tușă de galben bolnav peste frunze
ascunzând ronțăitul enervant al iepurilor
urletul prelung al lupilor
zbaterile aripilor prin aerul ruginit al zilelor
e dificil să îngrămădești toamna într-o singură pânză
să găsești toate nuanțele de roșu
de portocaliu
de galben aprins
maro sau auriu
să le ferești din calea lacrămii ochiului
care subțiază culorile
făcând loc albului iernii
de la geamul meu privesc cum Marele Pictor
își strânge pensulele
cum își ia șevaletul în spate
și lasă în urmă acest dezmăț coloristic…
disensiuni/4
luate-s de vânt,
ca într- un dans de inițiere,
brândușe și frunze....
÷
dincolo de prag,
întotdeauna
vezi
că trădătorul e
lângă tine.
Gând
Prin ploaie mergând,
În amintiri privind,
Prin timpuri trecând,
Mă distruge un gând.
Un gând deprimat
În decepții estimat,
În nopți conturat,
Din păcate gravat.
Un gând ce mă strânge
Și sufletu-mi frânge,
În conștiință urlând,
Prin vene plutind.
Iertare-și cerșește,
Necurmat se căiește,
Între bine și rău
Oscilează mereu.
Prin ploaie mergând
Mă distruge un gând,
Am duh sugrumat
În bucăți sfărâmat…
Epigrame X
Comunicare interzisă
Un trib de indieni a decretat,
Comunicarea interzisă la femei,
Căci de atâta fum ce-au ridicat,
Funinginea ajunse pân' la zei.
Tortură
Au chinuit cu o ură crasă,
Un ţigan de la Ponton,
L-au închis singur în casă,
C-o tonă de fier beton.
Aniversarea preotului
A fost numit chiar de primar,
La zi festivă să-i dea tortul popii,
Dar când să ajungă la altar,
A dat … ortul popii.
Concluzie
Am fost la vorbitor, la puşcărie,
C-un deţinut atroce am discutat,
Dar o să spun, ca toţi să ştie,
Era foarte… încuiat.
Croială
Ieri m-a pălmuit un croitor,
Şi lucrătură bună a fost,
Că m-a lucrat la pas uşor,
Una pe faţă şi două pe dos.
Reglare de conturi
Doi contabili puşi pe harţă,
Au luptat pe două fronturi,
S-au lovit chiar peste faţă,
Şi-apoi s-au reglat din conturi.
Recunoaştere
Ce o fi cu acest mister?
Ieri un prost dădea prin gropi,
Mi-am dat seama că-i boxer,
Fiindcă prea bătea la ochi.
Mai-danez
În Danemarca iarăşi s-a iscat,
O nouă ceartă între patrupez’
Să dovedească prin lătrat,
Care dintre ei e mai-danez.
Unui Disc Jockey
Un DJ-ei vestit în ţară,
De loc din Sant Francisc,
L-au dus la Urgenţe aseară,
Şi i-au găsit: Hernie de Disc.
Unui proxenet
Un proxenet din închisoare,
La gardieni întruna le şopteşte,
Că va ieşi în Postul Mare,
Căci e Dezlegarea la Peşte.
Cursul vietii
Eram acasa,ma gandeam cum ar fii viata mea in viitor
O sa fiu in tari straine, o sa fiu un calator.
Trecut-au anii nu demult,vazui acum ce gandeam atunci.
Acum imi este clar ca noi suntem creatorii
Cum astazi te gandesti
Maine deja traiesti .
Gandeste omule bine
Bucura-te de tot
Asa a zis si Tatal
Cuvantul are un rost.
Cuvantul iti da viata
Cuvantul te mareste
Cuvantul te destrama
Cuvantul te sfinteste.
Toamnă
Pe șevaletul toamnei
un pictor nebun amestecă febril culorile calde ale merelor
cu cele reci ale strugurilor
galbenul auriu și pufos al gutuilor
cu indigoul distant al prunelor
adună la un loc bătrânele vrăjitoare ale nopții
care fac farmece
stolurile flămânde de grauri
cu ciocurile învinețite de albastrul vinețiu al cucuruzului
de cicoare
stolurile nehotărâte de rândunele
rătăcite de cârd
șoarecii neliniștiți
care strâng spicele
aplică o tușă de galben bolnav peste frunze
ascunzând ronțăitul enervant al iepurilor
urletul prelung al lupilor
zbaterile aripilor prin aerul ruginit al zilelor
e dificil să îngrămădești toamna într-o singură pânză
să găsești toate nuanțele de roșu
de portocaliu
de galben aprins
maro sau auriu
să le ferești din calea lacrămii ochiului
care subțiază culorile
făcând loc albului iernii
de la geamul meu privesc cum Marele Pictor
își strânge pensulele
cum își ia șevaletul în spate
și lasă în urmă acest dezmăț coloristic…
disensiuni/4
luate-s de vânt,
ca într- un dans de inițiere,
brândușe și frunze....
÷
dincolo de prag,
întotdeauna
vezi
că trădătorul e
lângă tine.
Gând
Prin ploaie mergând,
În amintiri privind,
Prin timpuri trecând,
Mă distruge un gând.
Un gând deprimat
În decepții estimat,
În nopți conturat,
Din păcate gravat.
Un gând ce mă strânge
Și sufletu-mi frânge,
În conștiință urlând,
Prin vene plutind.
Iertare-și cerșește,
Necurmat se căiește,
Între bine și rău
Oscilează mereu.
Prin ploaie mergând
Mă distruge un gând,
Am duh sugrumat
În bucăți sfărâmat…
Other poems by the author
Utopie
Tu prin stele enigmatic,
Stai ca lupul singuratic.
Și nu te-am văzut demult,
Ești departe prin văzduh.
Ploaia îți atinge corpul
Și cămașa ți-o înmoaie.
Apa curge peste tine,
Ai nevoie. Ești o floare.
N-am umbrelă să te apăr,
Cum nici tu nu mai ai glas.
Ți-am călăuzit fiece pas.
Dar nu mai aveai astâmpăr.
Și tânjesc dup-al tău trup.
Să te văd, să te seduc,
Să mă pierd într-un sărut.
Și pozele să nu le rup.
Ai fost marea mea iubire,
Iar eu am crezut în tine!
Lasă-mă să nu-mi mai pese,
Vai! Deja e ora zece.
Brațele îmi sunt înfipte
Și eu nu mai am cuvinte.
Uită-mă și nu te-ntoarce,
Vreau doar să mă lași în pace!
Ochii caprui
Ochii căprui fura inima oricui,
Dar e ciudat, căci ai mei
Doar la tine ma atrag.
Ochii tai limpezi ca mare,
Mereu ma infunda,
Ca un ocean de vise,
Ce ma scufunda.
Realitatea e dura,
Dar visele ma innebunesc,
Ele ma fac sa gândesc profund,
Fără sa mi imaginez ce sunt.
E dur sa te visez mereu,
Căci mereu totul e în mintea mea,
Și când ma trezesc,
Ma ascund în realitatea mea.
Ma prefac sa sunt ok,
Dar mintea mea,
Doar la tine se gândește.
O mie de filme,
O mie de vise ce dor,
Iar mintea mea striga ajutor.
Toți îmi spun sa ma liniștesc,
Sa nu ma mai gândesc la tine,
Dar e foarte greu,
Căci mereu ești în capul meu.
Îmi fac rau pe zi ce trece,
Dar nimeni nu știe
Cât de greu îmi e
Sa nu ma mai gândesc la tine...
PURITATE
Gândindu-mă la tine eu
Te privesc tăcut-mirată;
Sărutându-ți fruntea ta
În noaptea mea uitată.
Tu ești cerul meu senin
Plin de stele luminoase,
În noaptea ce se perindă lin
Ce-mi scânteie în ochii mei raze.
Iubirea mea ești tu
Celule, senin-albastru;
Cel ce-nrourezi pământu
Umplându-l de verdeață.
A mai căzut o frunză...
A mai căzut o frunză...
Aici, am împărțit amintiri
Și o dragoste senină.
De ce te miri?
Eu floare și tu albină.
Un copac odată falnic și bogat
Zace fără frunze,
De natură parcă uitat.
A mai căzut o frunză...
Tablouri, picturi, jucării,
Fotografii...
Odată atârnau minunate omagii,
Pentru dragostea noastră.
A mai căzut o frunză...
Eram tineri și vedeam un viitor.
Acum, nu mai este nimic.
Nici măcar iubire, un pic.
"Lasă-mă să mor!"
A mai căzut o frunză...
Îmi striga sufletul după tine,
Micuța mea bucurie.
Ceea ce odată ma împlineai
Și pace îmi aduceai.
N-am motiv să mă înfurii
Căci de vină nu sunt mugurii,
Cei ce-au răsărit când vara s-a terminat,
Ca toamna a-nceput și s-a înnoptat.
A mai căzut o frunză...
E toamnă între noi.
Natura ucide să renască.
Așa cum și pe noi,
Sper să ne reunească.
Copaci uscați și frunze moarte.
Odată vii și strălucitoare
Pe ale cerului bolte.
Renasc într-ale codrului balade
Noi veștminte pentru noi,
Să ne fie calde,
Când vom intra iar în noroi.
Frunzele au căzut...
Uitare...
Mi-e dor de Tine și nu pot
Să Te ascund în taină,
Sufletul mă doare uneori
Când nu ești cu mine.
Ți-am văzut lacrima ce curgea mereu
Din ochii Tăi care plângeau întruna;
Când eu mai uit de Tine uneori
Iar suferința greu m-apasă.
Aș vrea să plâng alăturea de Tine
Să simt și eu povara Ta cea grea;
Să-ți sorb amarul ce pe Tine
Greu te-apasă.
Te rog să nu mă lași Doamne nicicând
Când eu mai uit de Tine,
Trezește-mă din somnul morții
Să nu mă ia vrăjmașul.
Utopie
Tu prin stele enigmatic,
Stai ca lupul singuratic.
Și nu te-am văzut demult,
Ești departe prin văzduh.
Ploaia îți atinge corpul
Și cămașa ți-o înmoaie.
Apa curge peste tine,
Ai nevoie. Ești o floare.
N-am umbrelă să te apăr,
Cum nici tu nu mai ai glas.
Ți-am călăuzit fiece pas.
Dar nu mai aveai astâmpăr.
Și tânjesc dup-al tău trup.
Să te văd, să te seduc,
Să mă pierd într-un sărut.
Și pozele să nu le rup.
Ai fost marea mea iubire,
Iar eu am crezut în tine!
Lasă-mă să nu-mi mai pese,
Vai! Deja e ora zece.
Brațele îmi sunt înfipte
Și eu nu mai am cuvinte.
Uită-mă și nu te-ntoarce,
Vreau doar să mă lași în pace!
Ochii caprui
Ochii căprui fura inima oricui,
Dar e ciudat, căci ai mei
Doar la tine ma atrag.
Ochii tai limpezi ca mare,
Mereu ma infunda,
Ca un ocean de vise,
Ce ma scufunda.
Realitatea e dura,
Dar visele ma innebunesc,
Ele ma fac sa gândesc profund,
Fără sa mi imaginez ce sunt.
E dur sa te visez mereu,
Căci mereu totul e în mintea mea,
Și când ma trezesc,
Ma ascund în realitatea mea.
Ma prefac sa sunt ok,
Dar mintea mea,
Doar la tine se gândește.
O mie de filme,
O mie de vise ce dor,
Iar mintea mea striga ajutor.
Toți îmi spun sa ma liniștesc,
Sa nu ma mai gândesc la tine,
Dar e foarte greu,
Căci mereu ești în capul meu.
Îmi fac rau pe zi ce trece,
Dar nimeni nu știe
Cât de greu îmi e
Sa nu ma mai gândesc la tine...
PURITATE
Gândindu-mă la tine eu
Te privesc tăcut-mirată;
Sărutându-ți fruntea ta
În noaptea mea uitată.
Tu ești cerul meu senin
Plin de stele luminoase,
În noaptea ce se perindă lin
Ce-mi scânteie în ochii mei raze.
Iubirea mea ești tu
Celule, senin-albastru;
Cel ce-nrourezi pământu
Umplându-l de verdeață.
A mai căzut o frunză...
A mai căzut o frunză...
Aici, am împărțit amintiri
Și o dragoste senină.
De ce te miri?
Eu floare și tu albină.
Un copac odată falnic și bogat
Zace fără frunze,
De natură parcă uitat.
A mai căzut o frunză...
Tablouri, picturi, jucării,
Fotografii...
Odată atârnau minunate omagii,
Pentru dragostea noastră.
A mai căzut o frunză...
Eram tineri și vedeam un viitor.
Acum, nu mai este nimic.
Nici măcar iubire, un pic.
"Lasă-mă să mor!"
A mai căzut o frunză...
Îmi striga sufletul după tine,
Micuța mea bucurie.
Ceea ce odată ma împlineai
Și pace îmi aduceai.
N-am motiv să mă înfurii
Căci de vină nu sunt mugurii,
Cei ce-au răsărit când vara s-a terminat,
Ca toamna a-nceput și s-a înnoptat.
A mai căzut o frunză...
E toamnă între noi.
Natura ucide să renască.
Așa cum și pe noi,
Sper să ne reunească.
Copaci uscați și frunze moarte.
Odată vii și strălucitoare
Pe ale cerului bolte.
Renasc într-ale codrului balade
Noi veștminte pentru noi,
Să ne fie calde,
Când vom intra iar în noroi.
Frunzele au căzut...
Uitare...
Mi-e dor de Tine și nu pot
Să Te ascund în taină,
Sufletul mă doare uneori
Când nu ești cu mine.
Ți-am văzut lacrima ce curgea mereu
Din ochii Tăi care plângeau întruna;
Când eu mai uit de Tine uneori
Iar suferința greu m-apasă.
Aș vrea să plâng alăturea de Tine
Să simt și eu povara Ta cea grea;
Să-ți sorb amarul ce pe Tine
Greu te-apasă.
Te rog să nu mă lași Doamne nicicând
Când eu mai uit de Tine,
Trezește-mă din somnul morții
Să nu mă ia vrăjmașul.