Ca o poveste-continuare
Irina iub ea foare mult florile.Din poarta mică, o alee lungă ,parcă intra în pridvor,
era străjuită de flori de toate culorile. Irina era încântată de ce reușise să facă, parfumul
lor intra în cssă, din primăvară ,până toamna târziu, încât nu sacrificam nici un fir să-l
pun în glastră.Eram fericit, când un prieten îmi spunea:
-Măi Pavele, dar eu nu știam că tu poți fi așa gospodar. Casa ta, grădina sunt
un rai. Am trecut pe acolo, m-am oprit locului, nu știam unde să mă uit, ai schimbat
tot. Foarte frumos...
-Să știi că de grădină se ocupă doar Irina și de flori . Așa am convenit de la început.
Eu, îmi doream să am niște animale, pe lâng casă, dar treaba-i mai complicată...dar am
mai multe păsări și am prins drag de ele, le-am pregătit un țarc , să nu strice grădina
Irinei, Pentru rațe am făcut un fel de -piscină-unde se bălăcesc toată ziua. Găinile-s de rasă
și le tratez ca pe niște doamne...sunt frumoase și blânde, îmi ciugulesc din palmă și le place
să vorbesc cu ele.Asta-i familia mea. Mă bucur că m-am intors în sat.Dar s-a întâmplat ceva
care m-a supărat tare. Am plecat dimineață cu treabă și când mă întorc văd ușa păsărilor
încă închiă, deși soarele era sus pe cer.Când deschid ușa, păsările s-au năpustit asupa mea
parcă întrebându-mă, de ce le pedepsesc. Mă uit în vasul de apă nimic, în troacă nimic .
Înfuriat , o înreb pe Irina:
-Cum ai putut fi așa de rea, să-mi lași păsările flămânde și însetate? ce suflet ai?
-Ce ai omule,ce ai pățit?
-Mai întrebi? de ce nu ai dat drumul la păsări și le-ai lăsat fără mâncare și apă?
-Fiindă nu mi-ai spus nimic și eu am uitat. Zău îmi pare nespus de rău, te rog iartă-mă.
-Nu mă pot calma,lasă-mă în pace. M-am întors la prietenii mei cu pene, am văzut că toți sunt
bine și i-am chemat pe nume:cocoșii, cântărețil, ora exactă, pintenatul, prințul...s-au așezat lângă
mine ciugulindu-mă,rațele, găinile erau vesele, supărare mi-a trecut .Eu mă bucur că am avut curajul
să mă întorc în sat, alături de strămoșii mei. Dar cine are curajul, recunoaște că natura și mirajul ei
te întâmpină la sat, unde-i cunoști pe toți și toți te cunosc ,găsești prieteni vechi, depeni amintiri...
Category: Prose
All author's poems: T.A.D. ![]()
Date of posting: 19 January
Timp de citire: ~5 min.
Views: 794
Other poems by the author
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
Lectura unui gol
Anaa Apetrei
13 August
M-a strâns de inimă... 🥹 „Am învățat să mă aleg pe mine, în sfârșit” – exact ce aveam nevoie să citesc azi! Superb!!!!
Sticla din colțul serii
Maddy94
13 August
Uneori chiar si durerea pare ca vrea sa stea un ceas - frumos scris!
Pahar turnat în vânt
Maddy94
13 August
Adorabil scris... într-adevăr păcat.
Blestemul meu
Maddy94
13 August
Superbă! Mi-a plăcut maxim!🤗
Pahar turnat în vânt
Femeia in litere
13 August
Frumos scris... păcat ca te-ai oprit...
Arta lutului
Femeia in litere
13 August
Îți mulțumesc frumos.
Lumina din noi
Dora●Dor
12 August
Frumos!❤️
Arta lutului
Dora●Dor
12 August
Frumoase gânduri!❤️
Umbra dorului
Dora●Dor
12 August
Superba!❤️
Pahar turnat în vânt
Dora●Dor
12 August
Poezia asta mi-a placut enorm! Scrii si simți tare frumos ❤️
Blestemul meu
Florin Dumitriu
12 August
Mulțumesc pentru apreciere 🤗
Oare de ce?
Silvian Costin
12 August
Multumesc Bogdan, multumesc Dora. Trecutul ne poate urmari mult timp, putem sa iesim din bucla infinita a intrebarilor fara raspuns cand un 'doi' lum...
Mi-ai fost drag... fără să-ți fiu
Dora●Dor
12 August
O poezie de o eleganță atât de tristă....
Sticla din colțul serii
Dora●Dor
12 August
Minunat scris!
Lectura unui gol
Dora●Dor
12 August
Profund, dureros dar atât de frumos scris!