La mulți ani, Ana!
Nu-i doar un simplu La mulți ani..
Nu-i doar o zi în calendar
Ce o repeți în fiecare an
Ești mai presus de orice dar
Izvor de viață și femeie
Ești simplu - mamă cu mult har
Ești tu, aici, acum și pentru mâine
Copiilor ce i-ai născut și le-ai dat nume
Ești umbra lor, ești scut și pâine
Ești demnă de a fi părinte!
Fii pur și simplu fericită
Fii pur și simplu împlinită
Marius Ene, Polonia, 23.02.2025
Poems in the same category
Prea scumpii mei părinți
Scumpii mei,iubiți părinți:
Pentru tot vă mulțumesc,
Pentru că ades ,cuminți
Ma-ndreptați cînd eu greșesc.
Greutăți ați înfruntat
Ca eroii din povești.
Cu soarta voi cum ați luptat,
Nici dușmanului nu îi dorești..
Nopți la rînd cînd nu dormeați,
N-am uitat,iubiți părinți!
Somnul dulce ni-l vegheați:
Prea frumoși și prea cuminți!
Chear și noi,copii deja avem..
Pentru voi,micuți însă suntem.
Dulci,iubiți și scumpi părinți,
Prea frumoși și prea sfinți,
Prea scumpii mei părinți!
Cu mult drag pentru cei ce mi-au oferit astăzi
șansa să profit de clipele unice,
pentru voi iubiții mei Mihail și Natalia!
Eminescu
Poet român, poet cu suflet bun...
Au vrut să te rănească, să te facă scrum!
Şi suferința ce o îndurai
Doar tu, în sinea ta, o cunoşteai.
Poet român, poet cu har divin...
Te-au ponegrit şi, ca pe un străin,
Te-au alungat şi te-au tot chinuit,
Dar în final pe toți i-ai biruit.
Poet român, poet desăvârşit...
Talentul tău - talent nemărginit
Şi astăzi ne alină inima
Şi ne-aminteşte de penița ta!
Tu
Aș vrea să încep ,
Cu un simplu mulțumesc,
Ai fost de la început,
Un om întrăzneț.
Nu există cuvinte,
Să îți mărturisesc,
Cât de mult te apeciez,
Pentru ceea ce ești.
Mi-ai fost alături mereu,
Chiar și în momentul greu,
M-am putut baza mereu,
Pe sufletul tău.
Pe final vreau să-ți dovedesc ,
Cât de mult te iubesc,
Așa că îți spun,
Un sincer te iubesc.
Dor înăbușit
Scumpa şi frumoasa mea,
Te iubesc! Ştii bine...
Şi ţi-aş spune, de-aş putea,
Cã mi-e dor de tine!
Tu mi-ai fost, de la-nceput
Grijã şi speranţã
Şi-al meu gând n-a conţinut
"Ultima instanţã".
Mã ajunge-un dor cumplit,
De nici n-ai idee!
Însã, asta ţi-e sortit:
Eşti şi tu femeie.
Domnu-aduce, dacã vrea,
Vremea potrivitã;
Pân-atuncea, draga mea,
Sã fii fericitã!
~ Nepoatei noastre dragi. ~
Amicul meu
Smecher bun dar si glumet e amicul meu
Ajutorul reciproc e prezent mereu,
Munti si vai as depasi daca m-ar chema
Sper cu inima pripita ca si el ar face asa.
Nici o cearta n-ar putea sa ne stea in cale
Intotdeauna mai presus sfinta impacare,
Cu asa prieten bun poti sa te falesti,
Viata cu mult mai usor e sa o traiesti.
Univers
Oglinda oglinjoara,
prin timp călătorim!
Imi plac ochii tai prin care
împreuna privim.
Esti așa de blândă si o ascunzi
de lumea rea,
In aceasta lume tu vei fi
numai a mea!
Care stea tu o preferi,
de ce faci diferențe?
Geometria fetei tale îmi va da
si dependente.
Lasa-ma sa te aliniez simetric si
curând tu vei vedea,
Puritatea soarelui întotdeauna
te va veghea!
Buzele-ți par dulci ca mierea,
cât de mult as vrea sa gust!
Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca
si strugurilor must!
Zambetul ți-l voi ascunde ca sa
fiu la rând cu moda,
Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!
Din profil te văd bizara,
stilul tău îmi da fiori!
Nu m-am putut decide,pe care sa
ți le aduc dintre flori?
Trandafirii sângerii îți vor potolii
vreodată setea?
Sau lăsam lacramioarele sa ne
rămână mereu feblețea?
Vin rose si lumânări,
lasă-ma sa te scriu prin versuri!
Sa ma adâncesc in al tău suflet
si ale fanteziei matasuri,
M-am îndrăgostit ce-i drept,
romanța singuratatii.
In aceasta lume tu ești singura care
îmi va da sens vieții.
Aripile gandului vor fi comoara
mea cea draga.
Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!
Vom creea si vom oglindi o
altfel de realitate,
O viziune care niciodată nu
va cunoaște moarte.
Muzica voi pune sa îți văd
corpul dansând!
Ador sa-ți văd umbra
cu gratie mișcând.
Te parfumeaz la încheieturi
sa-ți descopăr delicatețea,
Stiu atâtea moduri prin care pot
s-alung tristetea.
Nu te dau si nu te voi lasă eu prada!
Doar propria-mi reflexie știe
sufletul sa-mi vadă!
Imi amintesc citeam cărți
despre romanță,
Tu si cu mine vom găsi oare
acea balanța?
Prea scumpii mei părinți
Scumpii mei,iubiți părinți:
Pentru tot vă mulțumesc,
Pentru că ades ,cuminți
Ma-ndreptați cînd eu greșesc.
Greutăți ați înfruntat
Ca eroii din povești.
Cu soarta voi cum ați luptat,
Nici dușmanului nu îi dorești..
Nopți la rînd cînd nu dormeați,
N-am uitat,iubiți părinți!
Somnul dulce ni-l vegheați:
Prea frumoși și prea cuminți!
Chear și noi,copii deja avem..
Pentru voi,micuți însă suntem.
Dulci,iubiți și scumpi părinți,
Prea frumoși și prea sfinți,
Prea scumpii mei părinți!
Cu mult drag pentru cei ce mi-au oferit astăzi
șansa să profit de clipele unice,
pentru voi iubiții mei Mihail și Natalia!
Eminescu
Poet român, poet cu suflet bun...
Au vrut să te rănească, să te facă scrum!
Şi suferința ce o îndurai
Doar tu, în sinea ta, o cunoşteai.
Poet român, poet cu har divin...
Te-au ponegrit şi, ca pe un străin,
Te-au alungat şi te-au tot chinuit,
Dar în final pe toți i-ai biruit.
Poet român, poet desăvârşit...
Talentul tău - talent nemărginit
Şi astăzi ne alină inima
Şi ne-aminteşte de penița ta!
Tu
Aș vrea să încep ,
Cu un simplu mulțumesc,
Ai fost de la început,
Un om întrăzneț.
Nu există cuvinte,
Să îți mărturisesc,
Cât de mult te apeciez,
Pentru ceea ce ești.
Mi-ai fost alături mereu,
Chiar și în momentul greu,
M-am putut baza mereu,
Pe sufletul tău.
Pe final vreau să-ți dovedesc ,
Cât de mult te iubesc,
Așa că îți spun,
Un sincer te iubesc.
Dor înăbușit
Scumpa şi frumoasa mea,
Te iubesc! Ştii bine...
Şi ţi-aş spune, de-aş putea,
Cã mi-e dor de tine!
Tu mi-ai fost, de la-nceput
Grijã şi speranţã
Şi-al meu gând n-a conţinut
"Ultima instanţã".
Mã ajunge-un dor cumplit,
De nici n-ai idee!
Însã, asta ţi-e sortit:
Eşti şi tu femeie.
Domnu-aduce, dacã vrea,
Vremea potrivitã;
Pân-atuncea, draga mea,
Sã fii fericitã!
~ Nepoatei noastre dragi. ~
Amicul meu
Smecher bun dar si glumet e amicul meu
Ajutorul reciproc e prezent mereu,
Munti si vai as depasi daca m-ar chema
Sper cu inima pripita ca si el ar face asa.
Nici o cearta n-ar putea sa ne stea in cale
Intotdeauna mai presus sfinta impacare,
Cu asa prieten bun poti sa te falesti,
Viata cu mult mai usor e sa o traiesti.
Univers
Oglinda oglinjoara,
prin timp călătorim!
Imi plac ochii tai prin care
împreuna privim.
Esti așa de blândă si o ascunzi
de lumea rea,
In aceasta lume tu vei fi
numai a mea!
Care stea tu o preferi,
de ce faci diferențe?
Geometria fetei tale îmi va da
si dependente.
Lasa-ma sa te aliniez simetric si
curând tu vei vedea,
Puritatea soarelui întotdeauna
te va veghea!
Buzele-ți par dulci ca mierea,
cât de mult as vrea sa gust!
Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca
si strugurilor must!
Zambetul ți-l voi ascunde ca sa
fiu la rând cu moda,
Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!
Din profil te văd bizara,
stilul tău îmi da fiori!
Nu m-am putut decide,pe care sa
ți le aduc dintre flori?
Trandafirii sângerii îți vor potolii
vreodată setea?
Sau lăsam lacramioarele sa ne
rămână mereu feblețea?
Vin rose si lumânări,
lasă-ma sa te scriu prin versuri!
Sa ma adâncesc in al tău suflet
si ale fanteziei matasuri,
M-am îndrăgostit ce-i drept,
romanța singuratatii.
In aceasta lume tu ești singura care
îmi va da sens vieții.
Aripile gandului vor fi comoara
mea cea draga.
Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!
Vom creea si vom oglindi o
altfel de realitate,
O viziune care niciodată nu
va cunoaște moarte.
Muzica voi pune sa îți văd
corpul dansând!
Ador sa-ți văd umbra
cu gratie mișcând.
Te parfumeaz la încheieturi
sa-ți descopăr delicatețea,
Stiu atâtea moduri prin care pot
s-alung tristetea.
Nu te dau si nu te voi lasă eu prada!
Doar propria-mi reflexie știe
sufletul sa-mi vadă!
Imi amintesc citeam cărți
despre romanță,
Tu si cu mine vom găsi oare
acea balanța?
Other poems by the author
1 Iunie
Ne e mut sufletul de zâmbete
Zâmbete celeste, suflate de copii
Pe-ale noastre frunți bătătorite
De paradigme tot mai încâlcite
Uităm că suntem toți copii!
Ei sunt speranță, ei sunt rouă
Ei sunt astrele-aurii
Ce dau nouă, norilor, răgaz
Să scuturăm atâta ploaie
Povarnic suntem încărcați
Dar ei, cu simplitatea lor zeiască
Sunt dar divin, ce reușesc
De fiecare dată să ne spună:
- Priviți în sus, ai mei părinți
- Astăzi cerul e senin!
Marius Ene, Polonia, 01.06.2024
Reîntoarcere
Aş merge desculț, pe-un deal
Într-un sat de-odinioară
Unde păsări, cântă la vioară
De Enescu..rapsodie
Râd copaci din neam în neam
Câtă fericire vie!
Vuietul văratec al crengilor de pomi
Ce-mi tot trezeau adesea, atât de mulți fiori
Acum am înțeles, aievea
Dar nu-i încă târziu cât încă mai e dor
De veri toride, de dimineți pripite
De munca pe ogor,
De Azorei, de iezi, de iepuri şi de flori
Erau furtuni de dimineți de vară,
Ce-mi tot trezeau adesea, atât de mulți fiori
Pe ulițe înnoroite
Adeseori păşeam desculț, căci n-avem cizme
Dar fără teamă c-am să mor
muşcat de viețăți închipuite
Acum am înțeles, era o primitivă terapie
Marius Ene, Elbląg, Poland, 01.10.2023, 18⁰⁰
Cearta mare
Doamne, de ii certi pe unii,
Fa-i sa simta ca-s copii
Sa-si revina-a doua zi,
C-au gresit, si-or s-o mai faca
Pana ce or sa Te vada.
Nu le lua speranta toata,
Nu ii pierde, nu le lua
Tot ce ii mai tine-asa
O zi, doua, poate trei
Poate cativa ani, de vrei
Sa se bucure de ei
De ei insisi si de cei
Far' de care nu sunt ei
Ca s-or duce in desarta,
Si-i pacat de viata, toata
Viata celor ce le-ai dat'
Sa se simta impacati,
Impliniti si bucurati
Ca-s iertati, si ca-i mai ierti
Sa se curete de ele,
De pacatele mai grele
26.11.2021 10:08 Vineri, Polonia
Antiteza
Oamenii,
stiu ei totul
Si totusi stiind nimic
Intr-o mare de "info"
Intr-o mare de nimic.
Parand ca niste zei
Lucrand ca niste lei
Dar tremurand in ei
De frica, de teama de ei
Insisi.
Cautand raspunsuri
In nesfarsite incercari
Cautand comori
Dar rareori cautand,
nestimate valori.
De-a dreptul patetici*
Oamenii,
fie atletici,
domni directori
mari actori,
si alti temerari,
In slujbe decente,
care par marete
Dar mici, putini iubitori
De sens, de valori.
Suntem toti intr-un tot
Plin cu de toate
Dar gol
Dar goi
de vise, idei, valori,
Adevarate comori!
Suntem nimic
Si de-a dreptul,
mici iubitori.
05.02.2023, 20 ¹², Elblag, Poland
Cocorii
Mai ieri erau cocori
Intre cer si nori
Azi mai sunt doar frati
Cerul si cu norii
Unde au plecat ei oare
Fratii lor, cocorii?!
Campuri aurii,
Ape stravezii,
Paduri colorate,
Triste sunt
Caci toate au ramas stinghere
In zile tot mai efemere
Isi plang aievea, in zadar
Pe fratii lor, frumosi hoinari
Cocorii
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
Suntem noi
Nepasatori, chiar goi
Si plini de egoiste nevoi?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu noi!?
Suntem noi niste pigmei?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu ei!?
Unde sunt oare si ce-am facut cu ei,
Cocorii?!
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
"Astăzi România se numără printre ţările cu efectiv „0” de perechi clocitoare. Populaţia mondială este estimată la 220.000- 250.000 de perechi, iar cea europeană la 74.000 – 110.000 perechi. Cocorul a dispărut ca pasăre clocitoare de pe importante întinderi ale vechiului său areal, din sudul, vestul şi estul Europei. Astfel, ultima relatare a cuibăririi sale în Anglia a fost în jurul anului 1600, în Italia – 1880, Austria – 1885, Ungaria – 1952, Grecia – 1965. Ţările care deţin cele mai însemnate efective de păsări cuibăritoare sunt: Rusia, Suedia, Finlanda, Germania, Polonia, Norvegia, Letonia şi Lituania. În ţările în care aceştia mai cuibăresc, numărul lor s-a redus drastic în ultimii 50 de ani, datorită asanării mlaştinilor şi extinderii agriculturii intensive, din această cauză şi păsările care treceau peste ţara noastră aproape au dispărut. Astăzi, doar grupuri mici de cocori (2-5 indivizi) mai sunt observate rar, fantomatic, pe cerul de deasupra noastră."
Sursa: revistasinteza.ro
1 Iunie
Ne e mut sufletul de zâmbete
Zâmbete celeste, suflate de copii
Pe-ale noastre frunți bătătorite
De paradigme tot mai încâlcite
Uităm că suntem toți copii!
Ei sunt speranță, ei sunt rouă
Ei sunt astrele-aurii
Ce dau nouă, norilor, răgaz
Să scuturăm atâta ploaie
Povarnic suntem încărcați
Dar ei, cu simplitatea lor zeiască
Sunt dar divin, ce reușesc
De fiecare dată să ne spună:
- Priviți în sus, ai mei părinți
- Astăzi cerul e senin!
Marius Ene, Polonia, 01.06.2024
Reîntoarcere
Aş merge desculț, pe-un deal
Într-un sat de-odinioară
Unde păsări, cântă la vioară
De Enescu..rapsodie
Râd copaci din neam în neam
Câtă fericire vie!
Vuietul văratec al crengilor de pomi
Ce-mi tot trezeau adesea, atât de mulți fiori
Acum am înțeles, aievea
Dar nu-i încă târziu cât încă mai e dor
De veri toride, de dimineți pripite
De munca pe ogor,
De Azorei, de iezi, de iepuri şi de flori
Erau furtuni de dimineți de vară,
Ce-mi tot trezeau adesea, atât de mulți fiori
Pe ulițe înnoroite
Adeseori păşeam desculț, căci n-avem cizme
Dar fără teamă c-am să mor
muşcat de viețăți închipuite
Acum am înțeles, era o primitivă terapie
Marius Ene, Elbląg, Poland, 01.10.2023, 18⁰⁰
Cearta mare
Doamne, de ii certi pe unii,
Fa-i sa simta ca-s copii
Sa-si revina-a doua zi,
C-au gresit, si-or s-o mai faca
Pana ce or sa Te vada.
Nu le lua speranta toata,
Nu ii pierde, nu le lua
Tot ce ii mai tine-asa
O zi, doua, poate trei
Poate cativa ani, de vrei
Sa se bucure de ei
De ei insisi si de cei
Far' de care nu sunt ei
Ca s-or duce in desarta,
Si-i pacat de viata, toata
Viata celor ce le-ai dat'
Sa se simta impacati,
Impliniti si bucurati
Ca-s iertati, si ca-i mai ierti
Sa se curete de ele,
De pacatele mai grele
26.11.2021 10:08 Vineri, Polonia
Antiteza
Oamenii,
stiu ei totul
Si totusi stiind nimic
Intr-o mare de "info"
Intr-o mare de nimic.
Parand ca niste zei
Lucrand ca niste lei
Dar tremurand in ei
De frica, de teama de ei
Insisi.
Cautand raspunsuri
In nesfarsite incercari
Cautand comori
Dar rareori cautand,
nestimate valori.
De-a dreptul patetici*
Oamenii,
fie atletici,
domni directori
mari actori,
si alti temerari,
In slujbe decente,
care par marete
Dar mici, putini iubitori
De sens, de valori.
Suntem toti intr-un tot
Plin cu de toate
Dar gol
Dar goi
de vise, idei, valori,
Adevarate comori!
Suntem nimic
Si de-a dreptul,
mici iubitori.
05.02.2023, 20 ¹², Elblag, Poland
Cocorii
Mai ieri erau cocori
Intre cer si nori
Azi mai sunt doar frati
Cerul si cu norii
Unde au plecat ei oare
Fratii lor, cocorii?!
Campuri aurii,
Ape stravezii,
Paduri colorate,
Triste sunt
Caci toate au ramas stinghere
In zile tot mai efemere
Isi plang aievea, in zadar
Pe fratii lor, frumosi hoinari
Cocorii
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
Suntem noi
Nepasatori, chiar goi
Si plini de egoiste nevoi?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu noi!?
Suntem noi niste pigmei?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu ei!?
Unde sunt oare si ce-am facut cu ei,
Cocorii?!
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
"Astăzi România se numără printre ţările cu efectiv „0” de perechi clocitoare. Populaţia mondială este estimată la 220.000- 250.000 de perechi, iar cea europeană la 74.000 – 110.000 perechi. Cocorul a dispărut ca pasăre clocitoare de pe importante întinderi ale vechiului său areal, din sudul, vestul şi estul Europei. Astfel, ultima relatare a cuibăririi sale în Anglia a fost în jurul anului 1600, în Italia – 1880, Austria – 1885, Ungaria – 1952, Grecia – 1965. Ţările care deţin cele mai însemnate efective de păsări cuibăritoare sunt: Rusia, Suedia, Finlanda, Germania, Polonia, Norvegia, Letonia şi Lituania. În ţările în care aceştia mai cuibăresc, numărul lor s-a redus drastic în ultimii 50 de ani, datorită asanării mlaştinilor şi extinderii agriculturii intensive, din această cauză şi păsările care treceau peste ţara noastră aproape au dispărut. Astăzi, doar grupuri mici de cocori (2-5 indivizi) mai sunt observate rar, fantomatic, pe cerul de deasupra noastră."
Sursa: revistasinteza.ro