Мам,прости...
Мам,прости что срываюсь,
Просто больно в душе пойми,
Я наверное совсем заигралась,
и не помню что значит люби.
Не хочу нагружать проблемами,
Ведь тебе и без этого больно,
Все равняется этими ценами,
Знаешь,мне тоже томно.
извини,просто опять одиноко,
Опять понимаю,нужна лишь тебе,
Он поступил очень жестоко,
Вдребезги сердце разбил мне.
Ты всегда дашь совет,
Сделаешь чай или кофе,
Можешь встретить рассвет,
Наверно закончу на этой строфе.
Елизавета Попова.
Category: Poems dedicated to Mothers
All author's poems: vredina894
Date of posting: 2 июля 2014
Views: 2803
Poems in the same category
O poveste de Crăciun
N-am fost mințit de mic cu moși
Eram mic copil,m-am prins
Că mama ascundea cadouri
Lânga pomul nostru aprins
Fără moș doar crăciunița
Lânga pomul cu ghirlande
Unde ascundea când dulciuri
Fie un fruct sau câte-o carte
Nu purta cu ea desagi
Nu venea la noi cu sacul
Ne doream un singur lucru
Să fim unul lângă altul
N-a fost bătrânul ăla vesel
Care cică purta roșu'
Ne doream de mici copii
Crăciunița și cu moșu'
Era timp de sărbătoare
Roș-aprins,dar nu de sânge
Sângeram pe dinăuntru
Când vedeam ca mama plânge
Bătea drumuri lungi știu bine
Zăpezi mari și fără reni
Aducea crăciunu-n casă
Și zâmbeam în alea vremi
Nu voiam multe deloc
Nu voiam să umple coșul
Voiam doar să-și amintească
Și de noi odată moșul
Voiam să știe și el nenea
Noi micuți stăteam grămadă
I-am fi dat noi lui cadouri
Doar să vină să ne vada
N-a venit nici într-un an
Însă nu ne explicase
De copii am înteles
C-a rămas la alte case
Și de-atunci micuț mi-am zis
Mi-am promis-o ca nebunul
Când cresc o să-mi iau un ren
Să-i aduc în dar Crăciunul
Crăciunița fără moș
E povestea lor,nu drama
Pentru noi și fără reni
Tu ai fost Crăciunul,Mama
Mamă dragă…
La fel ca orice alt copil
Cu-o naivitate blândă,
Vreau să-mi fii un infinit
Făr' de griji și multă trudă.
Soarele, pe lângă tine
Este cea mai mică stea,
Tu, mămică preaiubită,
Luceafărul din viața mea!
Pentru tine, dragă mamă,
Ființă dulce, răbdătoare,
Astăzi este-o zi prea scumpă,
Ziua ta, e sărbătoare!
Lumina vieții mele
În suflet port mereu iubirea,
Căldura voastră, nemurirea,
Cu voi am crescut în mii de feluri,
Mi-ați fost stele și casteluri.
Mama, Tata, inima mi-e plină,
Cu voi alături, viața-i lumină,
Zile senine, nopți cu visare,
Voi sunteți a mea alinare.
În ochii voștri, am găsit speranță,
Prin drumul vieții, plin de ceață,
Cu sfaturi blânde și răbdare,
Ați fost mereu a mea cărare.
Când vântul bate și ploaia cade,
Voi sunteți soarele ce nu dispare.
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Sărut mâna..mamă, tată!
Din Piatra la Botoșani am pornit
Și-n satul Frumușica ne-am oprit,
Aici ne-așteaptă cumnatul Săvel
Cu pită caldă și poate-un păhărel.
Nu zăbovim la el și ne-ndreptăm
Către părinții noștri să-i vedem,
Pe care-i știm că stau pe-o bancă
După ce-au isprăvit a lor treabă.
Bucuria pe chipuri repede răsare
Când poarta scârție din balamale,
Iar tristețea dispare din ochii lor
Când în curte aud vocea copiilor.
Mâna și obrazul trist le sărutăm
Simțim căldura și-i îmbrățișăm,
Și ochii umezi ușor se limpezesc
Ne bucurăm văzându-i că zâmbesc.
E greu când anii mulți s-au adunat
Și urme-adânci pe chip au brăzdat,
Vedem cum trupul mame-i aplecat
Iar tata are la mijloc un brâu legat.
Dar și așa ograda, le este plină
Și mama noastră pare o albină,
Trebăluiesc până seara târziu
Iar tata mai gustă și-un rachiu.
În curtea lor tot timpul ai să vezi
O ordine deplină și poți să crezi
Că-n acest loc trăiesc doi tinerei
Și nu părinții noștri cu boli pe ei.
Povestea lor trăită e una minunată
Și viața le-a fost într-una luminată,
În Domnul Iisus speranță au avut
Și El cu-a Lui iubire în viață i-a ținut.
Acum cu toții rugă înălțăm la cer
La Domnul și înspre a lor înger,
Să-i țină-n viață, să fie sănătoși
Chiar dacă suntem tare păcătoși.
La ei cu drag mereu vom reveni
Să alungăm singurătatea grea,
Iar să nu-i supărăm ne vom feri
Știind că-n ei ne este...nemurirea!
Oriunde ai fi....
Oriunde ai fi mamă...
Spune-mi că plecarea ta este o iluzie,nevrând am rămas doar cu amintiri.
Acum strălucești printre stele,dar as fi vrut măcar rămas bun să ne luăm.
Acolo unde ești,pentru mine e asa departe,dar măcar odată în brațe să te mai fi luat as fi vtrut.
O poveste de Crăciun
N-am fost mințit de mic cu moși
Eram mic copil,m-am prins
Că mama ascundea cadouri
Lânga pomul nostru aprins
Fără moș doar crăciunița
Lânga pomul cu ghirlande
Unde ascundea când dulciuri
Fie un fruct sau câte-o carte
Nu purta cu ea desagi
Nu venea la noi cu sacul
Ne doream un singur lucru
Să fim unul lângă altul
N-a fost bătrânul ăla vesel
Care cică purta roșu'
Ne doream de mici copii
Crăciunița și cu moșu'
Era timp de sărbătoare
Roș-aprins,dar nu de sânge
Sângeram pe dinăuntru
Când vedeam ca mama plânge
Bătea drumuri lungi știu bine
Zăpezi mari și fără reni
Aducea crăciunu-n casă
Și zâmbeam în alea vremi
Nu voiam multe deloc
Nu voiam să umple coșul
Voiam doar să-și amintească
Și de noi odată moșul
Voiam să știe și el nenea
Noi micuți stăteam grămadă
I-am fi dat noi lui cadouri
Doar să vină să ne vada
N-a venit nici într-un an
Însă nu ne explicase
De copii am înteles
C-a rămas la alte case
Și de-atunci micuț mi-am zis
Mi-am promis-o ca nebunul
Când cresc o să-mi iau un ren
Să-i aduc în dar Crăciunul
Crăciunița fără moș
E povestea lor,nu drama
Pentru noi și fără reni
Tu ai fost Crăciunul,Mama
Mamă dragă…
La fel ca orice alt copil
Cu-o naivitate blândă,
Vreau să-mi fii un infinit
Făr' de griji și multă trudă.
Soarele, pe lângă tine
Este cea mai mică stea,
Tu, mămică preaiubită,
Luceafărul din viața mea!
Pentru tine, dragă mamă,
Ființă dulce, răbdătoare,
Astăzi este-o zi prea scumpă,
Ziua ta, e sărbătoare!
Lumina vieții mele
În suflet port mereu iubirea,
Căldura voastră, nemurirea,
Cu voi am crescut în mii de feluri,
Mi-ați fost stele și casteluri.
Mama, Tata, inima mi-e plină,
Cu voi alături, viața-i lumină,
Zile senine, nopți cu visare,
Voi sunteți a mea alinare.
În ochii voștri, am găsit speranță,
Prin drumul vieții, plin de ceață,
Cu sfaturi blânde și răbdare,
Ați fost mereu a mea cărare.
Când vântul bate și ploaia cade,
Voi sunteți soarele ce nu dispare.
Mama
Cine o să te iubească mai mult pe acest pământ?
Cine o să îți ia apărarea cănd vii acasă plângând?
Cine o să te ajute și o să te înțeleagă?
Dacă nu mama ta cea dragă.
Când pe cineva aud rostind acest nume
Nu mă mai gândesc la altceva pe această lume,
Doar la faptul de câte ori s-a chinuit
Căt și-a dat sufletul,a luptat și-a muncit
Toată viața ei m-a răbdat
Toată viața ei ce mi-am dorit mi-a dat
Și oricâ ar fi suferit
Un zâmbet pe fața ei am tot găsit
Puterea ei supremă și mângâierea fină
E înger păzitor ce-n brațe o să te țină
Și o să te ajute și o să te călăuzească
Și cu ochi blânzi ea o să te privească
Și vorbe dulci ea o să-ți spună
Ce vin din suflet,din inima ei bună
Când îi spuneam ceva și ea se bucura,
Când îi spuneam ceva,ea mă ajuta
Odată că era s-o pierd mi-a fost teamă
Acel suflet care mă înțelege și la ea mă cheamă
De atunci am înțeles
Că mama,e un cuvânt ales
Acel zâmbet suav,acel râs haios
Acel suflet bun și melodios
Empatia,fericirea
Răbdarea și iubirea
Toate acestea de la tine mamă le-am învățat,
De la tine mamă sunt mândră că le-am luat.
Aș da orice să fi fericită
Și să nu te mai văd niciodată mâhnită
Sărut mâna..mamă, tată!
Din Piatra la Botoșani am pornit
Și-n satul Frumușica ne-am oprit,
Aici ne-așteaptă cumnatul Săvel
Cu pită caldă și poate-un păhărel.
Nu zăbovim la el și ne-ndreptăm
Către părinții noștri să-i vedem,
Pe care-i știm că stau pe-o bancă
După ce-au isprăvit a lor treabă.
Bucuria pe chipuri repede răsare
Când poarta scârție din balamale,
Iar tristețea dispare din ochii lor
Când în curte aud vocea copiilor.
Mâna și obrazul trist le sărutăm
Simțim căldura și-i îmbrățișăm,
Și ochii umezi ușor se limpezesc
Ne bucurăm văzându-i că zâmbesc.
E greu când anii mulți s-au adunat
Și urme-adânci pe chip au brăzdat,
Vedem cum trupul mame-i aplecat
Iar tata are la mijloc un brâu legat.
Dar și așa ograda, le este plină
Și mama noastră pare o albină,
Trebăluiesc până seara târziu
Iar tata mai gustă și-un rachiu.
În curtea lor tot timpul ai să vezi
O ordine deplină și poți să crezi
Că-n acest loc trăiesc doi tinerei
Și nu părinții noștri cu boli pe ei.
Povestea lor trăită e una minunată
Și viața le-a fost într-una luminată,
În Domnul Iisus speranță au avut
Și El cu-a Lui iubire în viață i-a ținut.
Acum cu toții rugă înălțăm la cer
La Domnul și înspre a lor înger,
Să-i țină-n viață, să fie sănătoși
Chiar dacă suntem tare păcătoși.
La ei cu drag mereu vom reveni
Să alungăm singurătatea grea,
Iar să nu-i supărăm ne vom feri
Știind că-n ei ne este...nemurirea!
Oriunde ai fi....
Oriunde ai fi mamă...
Spune-mi că plecarea ta este o iluzie,nevrând am rămas doar cu amintiri.
Acum strălucești printre stele,dar as fi vrut măcar rămas bun să ne luăm.
Acolo unde ești,pentru mine e asa departe,dar măcar odată în brațe să te mai fi luat as fi vtrut.