Poate-n altă viață...
Pășesc noaptea pe cărări ascunse între stele,
Ziua rătăcesc pe drumurile ascunse la vedere,
Gândurile-mi sunt negre, bolnave pline de durere,
Va veni și ziua-n care o să-mi iau la revedere....
Voi pleca și nimeni n-o să știe,
În spate cărarea îmi va fi pustie,
În față sfârșitul inevitabil,
Să mă-ntorc puțin probabil........
Nu mai suport,
Nu mai rezist,
Deja sunt mort,
Doar că încă exist.......
Poate-n altă viață o să fiu mai optimist,
Poate-n altă viață o s-am tot ce mi-am dorit,
Poate-n astă viață mi-e interzis să fiu fericit,
Vreau să mor chiar dacă cu durerea m-am obișnuit.....
Category: Parting poems
All author's poems: Djl6m6dnn1r
Date of posting: 9 августа 2024
Added in favorites: 1
Views: 483
Poems in the same category
Doare
Doare;
Doare atât de tare ,
Ca o sabie înfrântă-n piept
Înjunghiat pe-atât de nedrept.
Doare;
Doare ,că nici grai nu am ,
Nici putere, niciun gram,
Mi-am pierdut și-a mea valoare.
Doare;
Doare, că nici data viitoare
Nu se va schimba nimic ,
În gândul tău, eu fiind un trecător pitic.
Doare;
Doare și speranța mă ucide
Căci pe răni îmi toarnă acide
Nu pot suporta a ta plecare.
Deci nu m-auzi că mă doare ?!
Sau nu mai am grai eu oare?
Sau în capul tău sunt un ecou
De plan doi dar totuși erou….
Nu o să mă opresc , căci doare !
Doare ! Doare! Doare! Doare!
Doare insuportabil de tare
Nu mai rezist această stare.
Și strig mai tare : Doare !
Tu poate din mirare
Mă vei simți , mă vei auzi
La mine poate te vei gândi.
Cad în genunchi, mă doare ,
E prea târziu , cu totul am slăbit.
Iar când vei primi a mea scrisoare
Să știi că te-am iubit.
Muza
Închid ochii și sper,
Că nu o să mai doară,
Ai fost și sare și piper,
Și mi te-am pus pe rană.
Și încă mă amuză,
Căci tot de tine scriu,
De ce îmi mai ești muză?
În sufletu-mi pustiu.
Căci tu mi-ai fost și rimă,
Ai fost și făr' de vers,
Te joci cu-a mea inimă,
Nimic nu are sens.
Ai fost întreaga artă,
Ce mi-am imaginat?
Și care a fost ținta?
Când oare te-am creat?
De ce îmi mai pierd timpul?
Chiar n-are niciun rost,
Căci tu mi-ai fost poemul,
Dar oare cu ce cost?
.................................
Rămâi doar plăsmuire,
A minții fulgerare,
O, dulce amintire,
Îmi pui pe rană sare.
Minte-mă
Minte-mă că nu-ți sunt dragă,
Că nu mai simți nimic,
Sentimentul de a fi întreagă
S-a dus... în dans mimic.
Ce să-ți spun?
Te-au îngropat propriile păcate,
Egoul te-a ucis,
Din inimă, bucăți uscate
Le-am strâns în cufăr, lacătu-i închis.
Ți-aș arăta,
Dar n-ai timp să-mi urmărești privirea,
Buze negre, palme reci,
Unde-ți este strălucirea?
Prin vise uiți să treci...
Așa că
Minte-mă că nu-ți sunt dragă,
Poate așa te voi uita,
Amintirile mi le dezleagă,
Să uiți și tu, c-am fost a ta...
Umbra ta în mine.
Te caut în tăceri ce dor,
În pași ce nu mai vin spre mine,
O lume-ntreagă ne-a fost contra,
Dar n-a știut ce-i rău sau bine.
Cu mâinile mi-ai scris pe piele
Povești ce nu s-au mai sfârșit,
Dar lumea nu ne-a vrut la soare,
Și ne-a-ncuiat în întuneric etern.
Ai plecat… și n-ai întors privirea,
Doar vântul ți-a păstrat mirosul,
Eu încă port în sân tăcerea,
În care ți-am rostit frumosul.
Și doare să iubesc atât,
Când tu n-o mai simți deloc.
Mă sting în tine zi de zi,
Dar tu te-ai dus, încet, pe loc.
Am ars ca două stele oprite
Pe cerul care nu ne-a vrut aprinse,
Dar n-am regret… doar răni deschise
Și scrisori către tine — nescrise.
Cândva, poate în altă viață,
Ne vom ține iar de mână,
Fără teamă, fără vină,
Fără condamnare.
Dar până-atunci, în fiecare gând,
În fiecare “de ce?” ce mă frânge,
Te port, iubirea mea din gheață,
Și doare să iubesc atât, când tu n-o mai simți deloc.
AI PLECAT...
Ai plecat…
Ai plecat ca o boare de vânt,
Ca un șopot de gând,
Ai plecat ca și când
Nici n-ai fost pe Pământ!
Ai plecat și din gând
Și din fapt, din cuvânt…
Ai plecat și-ai lăsat
Numai doruri…
Și dureri și izvoruri
De nori și de vânt!
De ți-am greșit,
Rogu-te, mă iartă!
Nimic cu voie n-am făcut
Ca să te supăr,
Sau să te înfrunt!
De mi-ai greșit,
Te iert!
Nu am venit să judec
Și nici să schimb prea multe…
Atâta pot să-ți spun:
Din tot ce s-a-ntâmplat
Am tras învățăminte!
Doare
Doare;
Doare atât de tare ,
Ca o sabie înfrântă-n piept
Înjunghiat pe-atât de nedrept.
Doare;
Doare ,că nici grai nu am ,
Nici putere, niciun gram,
Mi-am pierdut și-a mea valoare.
Doare;
Doare, că nici data viitoare
Nu se va schimba nimic ,
În gândul tău, eu fiind un trecător pitic.
Doare;
Doare și speranța mă ucide
Căci pe răni îmi toarnă acide
Nu pot suporta a ta plecare.
Deci nu m-auzi că mă doare ?!
Sau nu mai am grai eu oare?
Sau în capul tău sunt un ecou
De plan doi dar totuși erou….
Nu o să mă opresc , căci doare !
Doare ! Doare! Doare! Doare!
Doare insuportabil de tare
Nu mai rezist această stare.
Și strig mai tare : Doare !
Tu poate din mirare
Mă vei simți , mă vei auzi
La mine poate te vei gândi.
Cad în genunchi, mă doare ,
E prea târziu , cu totul am slăbit.
Iar când vei primi a mea scrisoare
Să știi că te-am iubit.
Muza
Închid ochii și sper,
Că nu o să mai doară,
Ai fost și sare și piper,
Și mi te-am pus pe rană.
Și încă mă amuză,
Căci tot de tine scriu,
De ce îmi mai ești muză?
În sufletu-mi pustiu.
Căci tu mi-ai fost și rimă,
Ai fost și făr' de vers,
Te joci cu-a mea inimă,
Nimic nu are sens.
Ai fost întreaga artă,
Ce mi-am imaginat?
Și care a fost ținta?
Când oare te-am creat?
De ce îmi mai pierd timpul?
Chiar n-are niciun rost,
Căci tu mi-ai fost poemul,
Dar oare cu ce cost?
.................................
Rămâi doar plăsmuire,
A minții fulgerare,
O, dulce amintire,
Îmi pui pe rană sare.
Minte-mă
Minte-mă că nu-ți sunt dragă,
Că nu mai simți nimic,
Sentimentul de a fi întreagă
S-a dus... în dans mimic.
Ce să-ți spun?
Te-au îngropat propriile păcate,
Egoul te-a ucis,
Din inimă, bucăți uscate
Le-am strâns în cufăr, lacătu-i închis.
Ți-aș arăta,
Dar n-ai timp să-mi urmărești privirea,
Buze negre, palme reci,
Unde-ți este strălucirea?
Prin vise uiți să treci...
Așa că
Minte-mă că nu-ți sunt dragă,
Poate așa te voi uita,
Amintirile mi le dezleagă,
Să uiți și tu, c-am fost a ta...
Umbra ta în mine.
Te caut în tăceri ce dor,
În pași ce nu mai vin spre mine,
O lume-ntreagă ne-a fost contra,
Dar n-a știut ce-i rău sau bine.
Cu mâinile mi-ai scris pe piele
Povești ce nu s-au mai sfârșit,
Dar lumea nu ne-a vrut la soare,
Și ne-a-ncuiat în întuneric etern.
Ai plecat… și n-ai întors privirea,
Doar vântul ți-a păstrat mirosul,
Eu încă port în sân tăcerea,
În care ți-am rostit frumosul.
Și doare să iubesc atât,
Când tu n-o mai simți deloc.
Mă sting în tine zi de zi,
Dar tu te-ai dus, încet, pe loc.
Am ars ca două stele oprite
Pe cerul care nu ne-a vrut aprinse,
Dar n-am regret… doar răni deschise
Și scrisori către tine — nescrise.
Cândva, poate în altă viață,
Ne vom ține iar de mână,
Fără teamă, fără vină,
Fără condamnare.
Dar până-atunci, în fiecare gând,
În fiecare “de ce?” ce mă frânge,
Te port, iubirea mea din gheață,
Și doare să iubesc atât, când tu n-o mai simți deloc.
AI PLECAT...
Ai plecat…
Ai plecat ca o boare de vânt,
Ca un șopot de gând,
Ai plecat ca și când
Nici n-ai fost pe Pământ!
Ai plecat și din gând
Și din fapt, din cuvânt…
Ai plecat și-ai lăsat
Numai doruri…
Și dureri și izvoruri
De nori și de vânt!
De ți-am greșit,
Rogu-te, mă iartă!
Nimic cu voie n-am făcut
Ca să te supăr,
Sau să te înfrunt!
De mi-ai greșit,
Te iert!
Nu am venit să judec
Și nici să schimb prea multe…
Atâta pot să-ți spun:
Din tot ce s-a-ntâmplat
Am tras învățăminte!
Other poems by the author
Stop
Nu-mi mai cere să-ți spun tot ce simt
Dacă atunci când îți spun crezi că mint
Acum ști destul de bine că nu m-ai simt nimic
Mai bine mă opresc n-are sens să mă complic
Nare sens să ud o floare ce de mult s-a ofilit
Eram dispus să-ți ofer tot și să rămân cu nimic
Mă bucur c-am deschis ochi și m-am oprit
De ce să-ți ofer tot când tu n-ai nimic de oferit
Îmi doresc de la viață tot ce lângă tine nu găsesc
Așa că nare sens să mă întrebi de ce mă opresc
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Fără titlu
Încă te păstrez în amintiri,
Nu te încadrezi la fostele iubiri,
Pentru că încă te iubesc,
Pentru că încă te doresc.
Ți-am jurat c-am să te-aștept o viață
Pași mei către tine-s precum fuga pe gheață,
Mă risc la fiecare pas, risc să mă pierd ,
Dar n-am să renunț niciodată la cea ce cred.
Eu cred și sper să am dreptate,
Pentru tine renunț la propria-mi moarte
Pentru tine aș suferi o eternitate,
Numai să te am măcar o clipă aproape.
Fara titlu
Demoni plâng de durere
Când citesc tot ce scriu,
Îngeri plâng de durere
Când îmi fac loc în sicriu,
Cerul îmi cade când se lasă seara,
Din dragoste mi-a rămas doar povara,
Iubirea dulce mi-e amară precum țigara.
Trebuie s-o fac.
Sunt într-un război ne-ncetat
Lupt pentr-un vis, total demoralizat,
Vis ce mă ține-n viață
Și mereu îmi dă speranță.....
Îmi dă speranța că poate într-o zi....
Așa rănit cum sunt lângă tine voi putea fi....
Nu știu de ce,
Dar parcă-s blestemat
Pe front aerul e rece
Iar eu de regrete-s înconjurat....
Nu știu cât mai rezist
Dar știu că trebuie s-o fac,
Sunt din ce în ce mai trist
Cu moralul la pământ stau și zac....
Mă simt ca-n iad
Doar că-n flăcari de gheață ard
Vin-o lângă mine
Ajută-mă să-nving
Am nevoie de tine
Focul rece să-l sting
Nu mă lăsa să ard singur în întuneric
Vin-o lângă mine prințesă....
Stop
Nu-mi mai cere să-ți spun tot ce simt
Dacă atunci când îți spun crezi că mint
Acum ști destul de bine că nu m-ai simt nimic
Mai bine mă opresc n-are sens să mă complic
Nare sens să ud o floare ce de mult s-a ofilit
Eram dispus să-ți ofer tot și să rămân cu nimic
Mă bucur c-am deschis ochi și m-am oprit
De ce să-ți ofer tot când tu n-ai nimic de oferit
Îmi doresc de la viață tot ce lângă tine nu găsesc
Așa că nare sens să mă întrebi de ce mă opresc
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Fără titlu
Încă te păstrez în amintiri,
Nu te încadrezi la fostele iubiri,
Pentru că încă te iubesc,
Pentru că încă te doresc.
Ți-am jurat c-am să te-aștept o viață
Pași mei către tine-s precum fuga pe gheață,
Mă risc la fiecare pas, risc să mă pierd ,
Dar n-am să renunț niciodată la cea ce cred.
Eu cred și sper să am dreptate,
Pentru tine renunț la propria-mi moarte
Pentru tine aș suferi o eternitate,
Numai să te am măcar o clipă aproape.
Fara titlu
Demoni plâng de durere
Când citesc tot ce scriu,
Îngeri plâng de durere
Când îmi fac loc în sicriu,
Cerul îmi cade când se lasă seara,
Din dragoste mi-a rămas doar povara,
Iubirea dulce mi-e amară precum țigara.
Trebuie s-o fac.
Sunt într-un război ne-ncetat
Lupt pentr-un vis, total demoralizat,
Vis ce mă ține-n viață
Și mereu îmi dă speranță.....
Îmi dă speranța că poate într-o zi....
Așa rănit cum sunt lângă tine voi putea fi....
Nu știu de ce,
Dar parcă-s blestemat
Pe front aerul e rece
Iar eu de regrete-s înconjurat....
Nu știu cât mai rezist
Dar știu că trebuie s-o fac,
Sunt din ce în ce mai trist
Cu moralul la pământ stau și zac....
Mă simt ca-n iad
Doar că-n flăcari de gheață ard
Vin-o lângă mine
Ajută-mă să-nving
Am nevoie de tine
Focul rece să-l sting
Nu mă lăsa să ard singur în întuneric
Vin-o lângă mine prințesă....