OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor

poezii.online OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor

Muzicianul Constantin Rusnac s-a născut la 6 februarie 1948, în s. Trebisăuți, r-nul Briceni. După șapte clase de școală medie, a decis să facă studii muzicale la actualul Liceu „Ciprian Porumbescu” din Chișinău. În 1956 a participat la primul festival republican al elevilor, unde a cântat la „xilofon” - opt sticle cu apă umplute până la diferite nivele -, și a ocupat locul întâi.

În 1965, a absolvit școala de muzică cu medalia de aur. Apoi și-a continuat studiile la Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu”, în prezent Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, la două specialități: muzicologie și contrabas. În anul 1969 a compus prima sa lucrare, „Sârba din Trebisăuți”, pentru orchestra de muzică populară. Iar în 1970 a absolvit Conservatorul, devenind profesor la Catedra de folclor.

Între anii 1970-1975, s-a ocupat de prelucrarea melodiilor populare. În perioada 1971-1979, a fost membru al Colegiului redacțional și de repertoriu pentru dramaturgie și creații muzicale al Ministerului Culturii al RSSM. În 1976 a primit Premiul de Stat pentru creația „Sărbătoreasca”. Peste un an a devenit membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova, iar în 1979 –Laureat al festivalului „Cântecul-79” din Moscova.


În anii 1979-1984 a fost redactor-șef al Colegiului pentru repertoriile colectivelor artistice în cadrul Ministerului Culturii al RSS Moldovenești, după care devine prim-viceministru al culturii și rector al Conservatorului de Stat „Gavriil Musicescu”.

Constantin Rusnac a cules mai mult de 2000 de creații muzicale folclorice, a compus „Suita” pentru nai, țambal, vioară și orchestră de cameră; „Lacrima” – meditație pentru voce, clavecin și orchestră; „Moldova” – tablou muzical; a publicat culegerea de folclor instrumental „Ca la noi în sat”; „Odă muncii” pentru cor mixt și orchestră; a scris muzică pentru spectacolul „Sânziana și Pepelea”; „Cantată de sărbătoare”; a publicat diferite culegeri de cântece pentru voce, pian și cor, poemul vocal-simfonic „Zorile”, piese pentru diferite instrumente; a alcătuit două volume de „Folclor din Moldova”; a compus multe cântece pentru copii: „Iepurașul”, „Anișoara”, „Pomul”, „Pisicul la școală” etc.; a scris romanțe și rugăciuni. Totodată, este autor de emisiuni radio şi de televiziune.

În 1986, i-a fost conferit titlul de conferențiar, iar în 1990 – de profesor universitar. Din 1993 este numit în funcția de Secretar general al Comisiei Naționale a R, Moldova pentru UNESCO.

Marți, Constantin Rusnac a atins onorabila vârstă de 70 de ani. Cu această ocazie, echipa ziarului TIMPUL vă dorește multă muzică, maestre, lângă toți cei care vă sunt dragi!

 


Preluat de la: Timpul.md
Posted 9 February 2018
All news

Random creations :)

Cuvinte neșoptite

De am să mor, te rog, să-mi stai la căpătâi,

Să-mi veghezi tăcut mormântul, când se lasă seara,

Căci știi bine, mie-mi e frică de întuneric,

Și noaptea-i rece fără tine, fără alinarea ta.

 

Imaginea mea, palidă, stinsă-n umbră se îneacă,

Și-n amintiri se pierde, ca un vis uitat în noapte.

Dar tu, rămâi aproape, să-mi aduci un "totul va fi bine",

Căci am nevoie de cuvinte, precum de aer, precum de apă.

 

În tăcerea dintre stele, să-mi şoptești că sunt în pace,

Că voi găsi odihna blândă, în brațele-ți de lumină.

Și chiar dacă-s umbrele adânci, iar frica mea te strânge,

Tu să-mi fii farul de speranță, în liniștea divină.



More ...

Ochii nu mint niciodată

Ochii, ferestre ce nu știu să mintă,

În ei, adevărul se ascunde și se simte.

Poți ascunde cuvinte, poți pune zâmbet fals,

Dar ochii trădează orice suflet ars.

 

În priviri se văd doruri și răni ce nu dor,

Cuvinte nespuse ce strigă în cor.

Poți să-ți ascunzi lacrima sub masca de fier,

Dar ochii nu mint, ei vorbesc fără cer.

 

În ei, se citesc povești nespuse,

Iubiri trecute și inimi distruse.

Poți râde, dar ochii spun alt adevăr,

Un suflet ce plânge sub zâmbet stingher.

 

Când privirile se-ntâlnesc fără cuvinte,

Acolo se vede tot ce sufletul simte.

Fără mască, fără teamă, fără vreun cuvânt,

Ochii spun povestea, curat și profund.

 

Adevărul, de-l cauți, nu-l găsești în glas,

Ci în ochii ce tac, dar spun totul de îndată.

Căci inimile pot să mintă, vorbele să-nșele,

Dar ochii... ochii nu mint niciodată.

 

MCG

More ...

Apus de soare scăldat în valurile mării

E-atât de liniștită azi, atât de... ademenitoare 

Albastra mare cu rochia-nspumată, vie 

Țesută cel mai fin, din fir de picături și raze, 

Ce blând și tainic îmi cânt-o melodie... 



E-o melodie de iubire pentru soare 

Ce-l scaldă la apus și răsărit necontenit, 

E melodia pentru păsări, ploaie, 

Si pentru peștii mari, și pentru peștii mici. 



M-apropii-ncet, cu reverență, 

S-ating, puțin măcar, din rochia-i fără de preț 

Să pot să iau cu mine din magică-i prezență, 

Să-mi amintesc de ea când n-oi mai auzi și nici vedea, 

Când voi îmbătrâni încet, încet, încet ...

More ...

Copilăria mea

S-ascude soarele sub nori ,

Mie , dor , mie dor ,şi iar mie dor.

Mie dor de locu-ndeam crescut ,

Mie dor de anii ce-au trecut .

 

Vreau să m-ăntorc din lume acasă ..

La casa mea cea părintească ,

Acolo unde m-am născut,

Unde primii pași i-am făcut . 

 

 

Mi-aduc aminte deseori 

Cum stăteam eu pe cumptor ,

Cum mâncam pâine deacasă ...

Cea mai bună , şi gustoasă. 

 

Pâinea mamei fermecată

Pe care o aşteptam 

Cu nerăbdare

 De fiecare dată.

 

Mi-am petrecut copilăria

Ş-acuma mă ia nostalgia.  

Când zburdam şi eu pe câmpuri, 

Strângeam flori cu toți dearândul.

 

Tot aş da ca să mă- întorc ,

Dar nu pot , deloc nu pot 

Sunt matur în lumea mare,

Nimic nu-mi este alinare.

 

Dar tot când îmi amintesc 

Încep mereu să zâmbesc .

Cât de dulce şi frumoasă ,

Era copilăria mea de- acasă .

More ...

Mama

Mama noastra-i chip de zana

Frumoasa, blanda, blajina

Inima-i izvor de dor 

Dragoste, speranta, amor

 

Iubirea-i nemarginita

Larga , multa, infinita

Sufletul -i e ca o mare

Cu comori si cu smeralde

 

Smerita si cu rabdare

Nu se plange,iertatoare

Pentru toate-i multumesc

E darul nostru ceresc 

More ...

Poate, intr-o oarecare zi...

Poate într-o oarecare zi, te vei uita înapoi 

Și vei realiza de câte ori am încercat să vorbesc cu tine 

De câte ori mi-a fost dor sa fim amândoi 

Chiar și de final... să rămânem cu bine.

 

Intr-o oarecare zi, poate îți vei aminti 

De câte ori ți-am spus c-al tău comportament mă doare

Si-n loc să încetezi, să-ncerci să mă-nțelegi,

Mi-ai lăsat tăcerea... încet și sigur, 

 sufletul să-l omoare.

 

Poate într-o oarecare zi, iti vor lipsi și ție 

Săruturile, îmbrățișările...lucrurile mărunte

Ce cu-atâta drag si emoții le făceam pentru tine

Părea să apreciezi...chiar de-o spuneai în puține cuvinte.

 

Într-o oarecare zi, poate îți vei aminti 

De ciudățeniile mele...ce le-ai numit "nebunie"

Și poate atunci cu alți ochi le vei privi

Înțelegând c-au fost, de prea mult drag de tine...

 

Până atunci, te las... să cunoști tăcerea și absența mea

Nu îți mai caut atenția... nu vreau să-ți mai vorbesc

Am renunțat... nu mai am pentru ce lupta

Într-o oarecare zi, sper doar, să nu mai simt că-mi lipsești...

 

 

More ...
#Interesting  Autor: Bianca
This site uses cookies. By continuing to browse, you agree to the use of cookies. Cookie Policy.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live