Un joc
Ai fost un joc ca altele o mie,
O stea atat de neatins.
Dar soarta-a ras de-a lui copilarie
Si-n propria capcana a fost prins.
Acum te vrea si-aproape si departe,
Te vrea cinstit si nepermis
Cand intreaga realitate va desparte
Te are doar in suflet si in vis.
Ii esti iubita si prietena si mama,
Esti lumina din privirile lui triste,
Esti chin, dorinta si-i esti teama,
Esti tot pentru ce-ar trebui sa riste...
Poems in the same category
Consolare
umbra mea dispăruse, vai, deodată
(se dizintegrase nevăzută ca un atom)
degeaba strigasem şi bătusem din poartă
în poartă
nimeni nu văzuse pe-acolo vreo umbră
umblând fără om
bătrânii spuneau că umbrele-şi însoţeau
trupurile în peregrinările lor
( încoresetate de-o voinţă supremă )
dar umbra mea fugise chiar înainte să mor!
şi-atunci, mă întreb, cum naiba să ies
din această stânjenitoare dilemă?
simplu, fără să priveşti înapoi
( îi auzii glasu-n urechi cum mă scurmă )
dacă am încăput, iubitule, într-o inimă
amândoi
de ce n-am încăpea tot așa… într-o umbră?
Igienă de George Bacovia în portugheză
Ea crede c-aş fi atacat...
Şi când o sărut se teme,
Dar sclava plăcerii, ea geme
Şi cere un lung sărutat.
Pe urmă, când spasmul a dispărut,
Îşi udă-n parfum o batistă -
O pune pe gură, şi tristă
Ea şterge un ftizic sărut.
Higiene
Ela acha que eu teria atacado...
E quando eu a beijo ela fica com medo,
Mas escrava do prazer, ela geme
E pede um longo beijo.
Então, quando o espasmo passou,
Ela molha um lenço em perfume -
Ela coloca na boca e fica triste
Ela dá um beijo físico.
Femeia unui singur vin
privesc cu noi fotografia
ma uit la ea in orele tarzii,
prezenta ta cu gesturi mici
imi lipseste.de ce nu ești aici?..
de ce tu oare? de ce ma doare?
ca ai ales sa-mi fii străin
si ieri cu vinul, îmi faceai cerul senin?
de-ai ști ca mi-a fost frica
ca ai sa pleci fără o vorba mica,
fara sa-mi lasi amintire
vinul născut din tine..
de -atunci te scriu.. .ca-mi pasă
si scriu...finalul încă ma apasa....
jur! as vrea sa nu imi fie asa,
dar sufletul e contra mea.
mi-ai rămas dorința arzătoare
un gând sublim ..uneori chin
fți scriu căci uneori mi-e alinare
eu..femeia unui singur vin..
Schimbul de noapte
Iubito ,schimbul trei
Sau schimbul de noapte
Îți aduce ale iubirii mele șoapte,
Nu ești singură,crede..
Ești cuprinsă în ale mele brațe
Când somnul te prinde,
Gândește o clipă
Sau două sau trei de vrei
Eu voi fi acolo ca o briză
Te voi ține de mână
Iubindu-te mereu...
Știi bine, noi nu facem promisiuni deșarte,
Dumnezeu ne cunoaște
Ne-ascultă,vezi și tu,văd și eu
Minunea iubirii noastre vorbește...
Mi-ai spus că mă iubești,ieri
Patru februarie,ce zi,ce vorbe frumoase..
Și tu acum ești în schimbul de noapte,
Pășind liberă frumoasă ca o sirenă ieșită din mare,
Eu ținându-te a mea prizonieră,
Mut,la mine în vise în gand,în brațe..
Într-un continuu sărut!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Pentru ea
Și m-aș îneca în umbra ta iubito
că știu că în lumină nu mă mai vrei
și m-aș îneca pentru tine și acum
doar spune-mi ca regreți amintirile
spune-mi că regreți că m-ai cunoscut
și că ai vrea să întorci și timpul
să-l oprești la final de noiembrie
înainte să ni se lege sufletele
și înainte ca inimile să fie sincronizate
și spune-mi să uit tot de tine
până o să-ți uit și privirea veche
și atunci eu mă scufund adânc
și las oxigenul afară din mine
până când moartea mă va săruta
și cu sărutul ei te simt pe tine
si inima mea pentru ultima dată
bate pentru tine, dorința mea, iubita mea
O ultimă privire (Din seria ,,În căutarea dragostei ")
1. Ochii tăi, două mărgele
Orice aș face în ei mă pierd mereu
Eu și tu, două stele
Distanțați de spațiul acesta gol și greu
2. Și când voi fi departe
Am să mi-amintesc privirea-ți caldă
Și ochii tăi frumoși, foarte
Ce-n dor cumplit dar și dulce, mă scaldă
3. Și te rog, încă nu pleca
Fără a mă lăsa să-ți privesc
O ultimă dată, fără a mă judeca
Ochii tăi curați căci mult te mai iubesc
4. N-am să stau mult, mă voi întoarce
Și tot în privirea ta mă voi pierde
Până atunci eu n-am pace
Decât un sentiment ce mă ucide
5. Înăuntrul meu, mort sunt
Și nu mă voi vindeca nicicând
Îmi va fi dor de orice moment
În care mă vedeam în ochiul tău plăpând
6. Și când voi merge spre mormânt
Voi avea o singură dorire
Să nu te aud plângând
Ci să-mi dai doar, o ultimă privire
Consolare
umbra mea dispăruse, vai, deodată
(se dizintegrase nevăzută ca un atom)
degeaba strigasem şi bătusem din poartă
în poartă
nimeni nu văzuse pe-acolo vreo umbră
umblând fără om
bătrânii spuneau că umbrele-şi însoţeau
trupurile în peregrinările lor
( încoresetate de-o voinţă supremă )
dar umbra mea fugise chiar înainte să mor!
şi-atunci, mă întreb, cum naiba să ies
din această stânjenitoare dilemă?
simplu, fără să priveşti înapoi
( îi auzii glasu-n urechi cum mă scurmă )
dacă am încăput, iubitule, într-o inimă
amândoi
de ce n-am încăpea tot așa… într-o umbră?
Igienă de George Bacovia în portugheză
Ea crede c-aş fi atacat...
Şi când o sărut se teme,
Dar sclava plăcerii, ea geme
Şi cere un lung sărutat.
Pe urmă, când spasmul a dispărut,
Îşi udă-n parfum o batistă -
O pune pe gură, şi tristă
Ea şterge un ftizic sărut.
Higiene
Ela acha que eu teria atacado...
E quando eu a beijo ela fica com medo,
Mas escrava do prazer, ela geme
E pede um longo beijo.
Então, quando o espasmo passou,
Ela molha um lenço em perfume -
Ela coloca na boca e fica triste
Ela dá um beijo físico.
Femeia unui singur vin
privesc cu noi fotografia
ma uit la ea in orele tarzii,
prezenta ta cu gesturi mici
imi lipseste.de ce nu ești aici?..
de ce tu oare? de ce ma doare?
ca ai ales sa-mi fii străin
si ieri cu vinul, îmi faceai cerul senin?
de-ai ști ca mi-a fost frica
ca ai sa pleci fără o vorba mica,
fara sa-mi lasi amintire
vinul născut din tine..
de -atunci te scriu.. .ca-mi pasă
si scriu...finalul încă ma apasa....
jur! as vrea sa nu imi fie asa,
dar sufletul e contra mea.
mi-ai rămas dorința arzătoare
un gând sublim ..uneori chin
fți scriu căci uneori mi-e alinare
eu..femeia unui singur vin..
Schimbul de noapte
Iubito ,schimbul trei
Sau schimbul de noapte
Îți aduce ale iubirii mele șoapte,
Nu ești singură,crede..
Ești cuprinsă în ale mele brațe
Când somnul te prinde,
Gândește o clipă
Sau două sau trei de vrei
Eu voi fi acolo ca o briză
Te voi ține de mână
Iubindu-te mereu...
Știi bine, noi nu facem promisiuni deșarte,
Dumnezeu ne cunoaște
Ne-ascultă,vezi și tu,văd și eu
Minunea iubirii noastre vorbește...
Mi-ai spus că mă iubești,ieri
Patru februarie,ce zi,ce vorbe frumoase..
Și tu acum ești în schimbul de noapte,
Pășind liberă frumoasă ca o sirenă ieșită din mare,
Eu ținându-te a mea prizonieră,
Mut,la mine în vise în gand,în brațe..
Într-un continuu sărut!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Pentru ea
Și m-aș îneca în umbra ta iubito
că știu că în lumină nu mă mai vrei
și m-aș îneca pentru tine și acum
doar spune-mi ca regreți amintirile
spune-mi că regreți că m-ai cunoscut
și că ai vrea să întorci și timpul
să-l oprești la final de noiembrie
înainte să ni se lege sufletele
și înainte ca inimile să fie sincronizate
și spune-mi să uit tot de tine
până o să-ți uit și privirea veche
și atunci eu mă scufund adânc
și las oxigenul afară din mine
până când moartea mă va săruta
și cu sărutul ei te simt pe tine
si inima mea pentru ultima dată
bate pentru tine, dorința mea, iubita mea
O ultimă privire (Din seria ,,În căutarea dragostei ")
1. Ochii tăi, două mărgele
Orice aș face în ei mă pierd mereu
Eu și tu, două stele
Distanțați de spațiul acesta gol și greu
2. Și când voi fi departe
Am să mi-amintesc privirea-ți caldă
Și ochii tăi frumoși, foarte
Ce-n dor cumplit dar și dulce, mă scaldă
3. Și te rog, încă nu pleca
Fără a mă lăsa să-ți privesc
O ultimă dată, fără a mă judeca
Ochii tăi curați căci mult te mai iubesc
4. N-am să stau mult, mă voi întoarce
Și tot în privirea ta mă voi pierde
Până atunci eu n-am pace
Decât un sentiment ce mă ucide
5. Înăuntrul meu, mort sunt
Și nu mă voi vindeca nicicând
Îmi va fi dor de orice moment
În care mă vedeam în ochiul tău plăpând
6. Și când voi merge spre mormânt
Voi avea o singură dorire
Să nu te aud plângând
Ci să-mi dai doar, o ultimă privire
Other poems by the author
Pandemie
Un an de restrictii sufletesti aproape a trecut,
Supusi am privit doar in gand si pe fereastra
Ne e dor de noi, de tot ce am avut,
Ne e dor de insasi viata noastra
S-au terminat si clipele putine din universul nostru inventat
Dar beti de dor si-n propria trufie
Credeam ca timpul ramane inghetat
Si noi le-am fi trait o vesnicie
Nu plange, nimic nu s-a pierdut
Chiar de nu mai avem nimic, nici locurile, nici timpul
Orice final e doar un inceput
Am devenit iubire pur si simplu
Desi pe veci straini, vom fi impreuna
Desi se ineca iubirea in ranchiuna
Te iubesc de la distanta, poate chiar din trupul tau
Te iubesc in ciuda tuturor parerilor de rau
De azi sa nu te mai gandesti la mine
De tot ce ti-am adus rau sa te scuturi
Ai doua vieti, ai doua inceputuri
A ta si cea ce creste-n tine.
Sa-ti fie toata viata luminoasa
Sa fii iubita cum alta n-o sa fie
Sa ai cea mai frumoasa fata
Sa-ti umple lunga viata de mandrie
N-am sa-ti cer sa ma dai uitarii
Nici eu nimic nu am uitat
In ciuda amaraciunii si durerii
Te prefer asa cum s-a-ntamplat
Cand imi va fi greu tu-mi vei fi alaturi
E simplu, doar ma voi gandi la tine
Pentru moment durerea sa-mi inlaturi…
Adio scumpa mea, ramai cu bine!
Noaptea
Cand viata perfecta nu-i ceea ce pare
Si simpla existenta e pusa la grea incercare,
Regretele zilei noaptea asteapta,
Intunericul sa acopere o existenta nedreapta.
Caci noaptea era plina de vise-nghetate,
Menite sa umple adanca pustietate.
Acum se-aud in soapta rugaciuni disperate,
Sa treaca iubirea, sa se vindece toate!
Sa treaca iubirea si durerea din glas,
Caci fara iubire nimic n-a ramas.
Ramane speranta ca si durerea dispare,
Ca-l doare si-n vise, ca nu te mai are.
Eternitate
Erai speranță, ca o floare înflorită,
Si ne iubeam cum nici n-aș fi visat,
Dar tu, încet, de lupte istovită,
Te-ai schimbat, iubito, și-ai plecat.
Erai luminǎ-n visul meu din noapte,
Cu râsul tău, cu ochii tǎi senini,
Acum eşti umbrǎ-n ale mele șoapte,
Strǎinǎ mie, printre alți strǎini.
Încet, ai devenit altcineva,
Aceeași, insǎ de nerecunoscut,
Dar înăuntrul meu ești incǎ ea,
Fata pe care o iubesc de la-nceput.
În amintiri trǎieşti, înveşnicitǎ,
Acolo eşti mereu așa cum te-am iubit,
Nu am regrete, nici imaginea ștribitǎ,
Cǎci tu, cea veche, tu nu ai murit.
Sǎ ai drum lin, cale bǎtutǎ,
Ai plecat fǎrǎ sǎ priveşti-napoi,
Ce-a mai rǎmas acum chiar te ajutǎ,
Cǎci viața noastrǎ s-a împǎrțit la doi.
Iar eu rǎmân, la fel ca altǎ datǎ,
Singur, în întuneric şi-n declin,
Dar nu demult eu am iubit o fatǎ,
Şi gândul ei mǎ-ncarcǎ de senin.
Cand ar trebui sa plece
Cand ochii mari, odata luminosi ajung in lacrimi sa se-nece
Si-n loc de bine-i face rau,
Ar trebui sa plece!
Cand zambetul frumos si cald devine trist si rece,
Cand totu-i gri si-ntunecat,
Ar trebui sa plece!
Cand discutii simple de-alta data acum stau sa disece
Si-n vorbele lui nu mai crede,
Ar trebui sa plece!
Cand sufletul ei indoit vrea timp sa se vindece
Si el n-o lasa, egoist,
Ar trebui sa plece!
Cand dragostea ce tu i-o porti doar frica ti-o intrece,
N-o distruge, salveaz-o!, inca poti!
Ce gest mai nobil poti sa faci decat s-o lasi sa plece?
Pandemie
Un an de restrictii sufletesti aproape a trecut,
Supusi am privit doar in gand si pe fereastra
Ne e dor de noi, de tot ce am avut,
Ne e dor de insasi viata noastra
S-au terminat si clipele putine din universul nostru inventat
Dar beti de dor si-n propria trufie
Credeam ca timpul ramane inghetat
Si noi le-am fi trait o vesnicie
Nu plange, nimic nu s-a pierdut
Chiar de nu mai avem nimic, nici locurile, nici timpul
Orice final e doar un inceput
Am devenit iubire pur si simplu
Desi pe veci straini, vom fi impreuna
Desi se ineca iubirea in ranchiuna
Te iubesc de la distanta, poate chiar din trupul tau
Te iubesc in ciuda tuturor parerilor de rau
De azi sa nu te mai gandesti la mine
De tot ce ti-am adus rau sa te scuturi
Ai doua vieti, ai doua inceputuri
A ta si cea ce creste-n tine.
Sa-ti fie toata viata luminoasa
Sa fii iubita cum alta n-o sa fie
Sa ai cea mai frumoasa fata
Sa-ti umple lunga viata de mandrie
N-am sa-ti cer sa ma dai uitarii
Nici eu nimic nu am uitat
In ciuda amaraciunii si durerii
Te prefer asa cum s-a-ntamplat
Cand imi va fi greu tu-mi vei fi alaturi
E simplu, doar ma voi gandi la tine
Pentru moment durerea sa-mi inlaturi…
Adio scumpa mea, ramai cu bine!
Noaptea
Cand viata perfecta nu-i ceea ce pare
Si simpla existenta e pusa la grea incercare,
Regretele zilei noaptea asteapta,
Intunericul sa acopere o existenta nedreapta.
Caci noaptea era plina de vise-nghetate,
Menite sa umple adanca pustietate.
Acum se-aud in soapta rugaciuni disperate,
Sa treaca iubirea, sa se vindece toate!
Sa treaca iubirea si durerea din glas,
Caci fara iubire nimic n-a ramas.
Ramane speranta ca si durerea dispare,
Ca-l doare si-n vise, ca nu te mai are.
Eternitate
Erai speranță, ca o floare înflorită,
Si ne iubeam cum nici n-aș fi visat,
Dar tu, încet, de lupte istovită,
Te-ai schimbat, iubito, și-ai plecat.
Erai luminǎ-n visul meu din noapte,
Cu râsul tău, cu ochii tǎi senini,
Acum eşti umbrǎ-n ale mele șoapte,
Strǎinǎ mie, printre alți strǎini.
Încet, ai devenit altcineva,
Aceeași, insǎ de nerecunoscut,
Dar înăuntrul meu ești incǎ ea,
Fata pe care o iubesc de la-nceput.
În amintiri trǎieşti, înveşnicitǎ,
Acolo eşti mereu așa cum te-am iubit,
Nu am regrete, nici imaginea ștribitǎ,
Cǎci tu, cea veche, tu nu ai murit.
Sǎ ai drum lin, cale bǎtutǎ,
Ai plecat fǎrǎ sǎ priveşti-napoi,
Ce-a mai rǎmas acum chiar te ajutǎ,
Cǎci viața noastrǎ s-a împǎrțit la doi.
Iar eu rǎmân, la fel ca altǎ datǎ,
Singur, în întuneric şi-n declin,
Dar nu demult eu am iubit o fatǎ,
Şi gândul ei mǎ-ncarcǎ de senin.
Cand ar trebui sa plece
Cand ochii mari, odata luminosi ajung in lacrimi sa se-nece
Si-n loc de bine-i face rau,
Ar trebui sa plece!
Cand zambetul frumos si cald devine trist si rece,
Cand totu-i gri si-ntunecat,
Ar trebui sa plece!
Cand discutii simple de-alta data acum stau sa disece
Si-n vorbele lui nu mai crede,
Ar trebui sa plece!
Cand sufletul ei indoit vrea timp sa se vindece
Si el n-o lasa, egoist,
Ar trebui sa plece!
Cand dragostea ce tu i-o porti doar frica ti-o intrece,
N-o distruge, salveaz-o!, inca poti!
Ce gest mai nobil poti sa faci decat s-o lasi sa plece?
Pandemie
Un an de restrictii sufletesti aproape a trecut,
Supusi am privit doar in gand si pe fereastra
Ne e dor de noi, de tot ce am avut,
Ne e dor de insasi viata noastra
S-au terminat si clipele putine din universul nostru inventat
Dar beti de dor si-n propria trufie
Credeam ca timpul ramane inghetat
Si noi le-am fi trait o vesnicie
Nu plange, nimic nu s-a pierdut
Chiar de nu mai avem nimic, nici locurile, nici timpul
Orice final e doar un inceput
Am devenit iubire pur si simplu
Desi pe veci straini, vom fi impreuna
Desi se ineca iubirea in ranchiuna
Te iubesc de la distanta, poate chiar din trupul tau
Te iubesc in ciuda tuturor parerilor de rau
De azi sa nu te mai gandesti la mine
De tot ce ti-am adus rau sa te scuturi
Ai doua vieti, ai doua inceputuri
A ta si cea ce creste-n tine.
Sa-ti fie toata viata luminoasa
Sa fii iubita cum alta n-o sa fie
Sa ai cea mai frumoasa fata
Sa-ti umple lunga viata de mandrie
N-am sa-ti cer sa ma dai uitarii
Nici eu nimic nu am uitat
In ciuda amaraciunii si durerii
Te prefer asa cum s-a-ntamplat
Cand imi va fi greu tu-mi vei fi alaturi
E simplu, doar ma voi gandi la tine
Pentru moment durerea sa-mi inlaturi…
Adio scumpa mea, ramai cu bine!
Noaptea
Cand viata perfecta nu-i ceea ce pare
Si simpla existenta e pusa la grea incercare,
Regretele zilei noaptea asteapta,
Intunericul sa acopere o existenta nedreapta.
Caci noaptea era plina de vise-nghetate,
Menite sa umple adanca pustietate.
Acum se-aud in soapta rugaciuni disperate,
Sa treaca iubirea, sa se vindece toate!
Sa treaca iubirea si durerea din glas,
Caci fara iubire nimic n-a ramas.
Ramane speranta ca si durerea dispare,
Ca-l doare si-n vise, ca nu te mai are.