"Te iubesc"
Te iubesc" nu, nu o faci
Căci poți sa te culci chiar daca-s suparata
"Încerc sa ma schimb" Dar când vorbim tu doar taci
Cum poți spune ca m ai iubit vreodată?
Nu-mi ști floarea preferata
Și nici măcar nu te strofoci sa mi-o aduci
Spui mereu " iar ești suparata"
Doar acuzații poți sa îmi arunci
"Te iubesc" Dar e totul numai despre tine
Și când aduc vorba de ce simt nu-s mulțumită
Nu te ai gândit măcar o data la mine
"E vina mea" ,chiar daca-am fost mereu ranita
Și pui ca te schimbi, iar eu naiva te am crezut
As vrea sa spun ca vreau sa fie totul ca la început
Însă niciodata n-a fost vorba de ce ai facut
Pentru ca niciodată sa faci ceva n-ai vrut
"Te iubesc" dar din partea ta aud doar scuze
Mereu ce faci trebuie iertat
Pe tine n are voie nimeni sa te-acuze
Chiar dacă tot ce pui sunt cuvinte fără rezultat.
Dar tine minte și baga la cap
Căci "Te iubesc" nu tine-o vesnicie
Și cand din bucla asta de a te iertat am sa scap
Am sa ma asigur sa nu mai auzi de mine.
Poems in the same category
sub felinar
La o cafea sub felinar
Te-am așteptat, dar în zadar.
Încă cred că îmi ești dar,
De ce s-a terminat, nu-i clar.
Ne-am îndepărtat tăcut,
Fără a ști ce am făcut.
Acum totul e pierdut?
Ca din stele ai căzut,
Și te-am prins fără a fi vrut.
Încă simt acel sărut,
Pare că nu pot să te uit.
Încă sunt sub felinar,
Tu nu dai niciun semnal.
Ce scriu acum pare banal,
Te iubesc obsesional.
Simt aerul autumnal,
Vara o țin într-un jurnal.
TE UITA
Înfrigurat de amurg, te aștept ca să vii,
Dintr-o clipă în alta, printre altele câteva mii,
Umbra să-ți frâng cu patimă-n brațe,
Te uită: cum vor cuvintele acestea să te-nalțe...
Pe nesfârșitele miriști învăluite în ceață,
Străluminatele flori gingașe, lin, se-nalță,
Să se-oglindească-n lac, la ceas de seară,
Te uită: din barca lunii, palide stele coboară...
Acum, în van oftezi și în zadar suspini,
În dorul mut, sublim, al tufelor de crini.
La nurii de magnolie abia înfloriți,
Te uită: cu zăpadă nouă sunt auriți...
"Ja, einmal ich träumte" în maghiară
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Az álom véget ér, a nap lesüllyedt a tengerbe
és amikor felébredtem, már nem találtalak.
Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Ce dacă!
Ce dacă ți-ai trimis amorul departe...
Întorcându-ți spatele,plecând
Zâmbind,tăcând!
Vai și ce liniște de mormânt lăsând...
Nemaiputând a-ți spune nimic...
O mulțime de clipe nenăscute
Ce doreau să-ți fie umile le-ai umilit,
Atâtea speranțe închipuite au dispărut înecate subit!
Ce poți face când soarta îți răpește totul necuvenit,ilicit?
Atâtea cuvinte am omorât în gând!
Ce să fac cu atâta iubire devenită otravă acum
Căci nimeni nu-ți poartă chipul
Nici ochii nici glasul nici pasul?
Vai ce blestem e iubirea!
Antidotul e nesimțirea,
Să poți omorî amorul când dezertează, lașul..
Neștiind că iubirea doare mult prea tare când moare,
Si nimeni și nimic nu are alinare de împrumut...
Fericire,
Unde-i dulcele tău sărut?
Efemere și mincinoase au fost promisiunile tale toate,
Visele ți le-am trimis
Sperând și crezând că vei reveni curând,
Și-atât!
(4 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Antagonista din poveste
Văd în ochii tăi
Ceva ce-mi dă bătăi
E adevărul crud și nemilos
De ce ești un ticălos?
Știu că nu sunt eu
E și a fost ea mereu
De ce te minți?
De ce mă minți?
Nu vreau să fiu scorpia
Care-ți încurcă relația
Antagonista din poveste
Pe care lume s-o deteste.
De ce-ți complici viața?
De ce-mi distrugi existența?
Mi-ai dat iluzii false și deșarte
Acum te vreau departe.
Nu pot sta cu cineva
Care iubește pe altcineva
Vreau totul sau nimic
Nu un robot mecanic
Te-am iubit și te iubesc
Sentimente ce mă zdrobesc
Te-am crezut cu determinare
Când mă mințeai cu nerușinare
Du-te la iubirea ta
Cu mine n-ai ce îndrepta
Nu te mai cred deloc
Am fost un simplu joc.
sub felinar
La o cafea sub felinar
Te-am așteptat, dar în zadar.
Încă cred că îmi ești dar,
De ce s-a terminat, nu-i clar.
Ne-am îndepărtat tăcut,
Fără a ști ce am făcut.
Acum totul e pierdut?
Ca din stele ai căzut,
Și te-am prins fără a fi vrut.
Încă simt acel sărut,
Pare că nu pot să te uit.
Încă sunt sub felinar,
Tu nu dai niciun semnal.
Ce scriu acum pare banal,
Te iubesc obsesional.
Simt aerul autumnal,
Vara o țin într-un jurnal.
TE UITA
Înfrigurat de amurg, te aștept ca să vii,
Dintr-o clipă în alta, printre altele câteva mii,
Umbra să-ți frâng cu patimă-n brațe,
Te uită: cum vor cuvintele acestea să te-nalțe...
Pe nesfârșitele miriști învăluite în ceață,
Străluminatele flori gingașe, lin, se-nalță,
Să se-oglindească-n lac, la ceas de seară,
Te uită: din barca lunii, palide stele coboară...
Acum, în van oftezi și în zadar suspini,
În dorul mut, sublim, al tufelor de crini.
La nurii de magnolie abia înfloriți,
Te uită: cu zăpadă nouă sunt auriți...
"Ja, einmal ich träumte" în maghiară
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Nem hiszek az álmokban, bármennyire is próbálkozom
De remélem, egyszer csak találkozunk
a bíbor napkeltekor, amikor újra találkozunk,
ugyanazt az utat fogják járni.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Soha életemben nem éreztem magam olyan szerencsésnek, mint még soha,
mert először mosolyogsz vissza.
Igen, egyszer egy napsugárról álmodtam,
ahol találkoztunk, valahol az űrben.
Az álom véget ér, a nap lesüllyedt a tengerbe
és amikor felébredtem, már nem találtalak.
Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Ce dacă!
Ce dacă ți-ai trimis amorul departe...
Întorcându-ți spatele,plecând
Zâmbind,tăcând!
Vai și ce liniște de mormânt lăsând...
Nemaiputând a-ți spune nimic...
O mulțime de clipe nenăscute
Ce doreau să-ți fie umile le-ai umilit,
Atâtea speranțe închipuite au dispărut înecate subit!
Ce poți face când soarta îți răpește totul necuvenit,ilicit?
Atâtea cuvinte am omorât în gând!
Ce să fac cu atâta iubire devenită otravă acum
Căci nimeni nu-ți poartă chipul
Nici ochii nici glasul nici pasul?
Vai ce blestem e iubirea!
Antidotul e nesimțirea,
Să poți omorî amorul când dezertează, lașul..
Neștiind că iubirea doare mult prea tare când moare,
Si nimeni și nimic nu are alinare de împrumut...
Fericire,
Unde-i dulcele tău sărut?
Efemere și mincinoase au fost promisiunile tale toate,
Visele ți le-am trimis
Sperând și crezând că vei reveni curând,
Și-atât!
(4 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Antagonista din poveste
Văd în ochii tăi
Ceva ce-mi dă bătăi
E adevărul crud și nemilos
De ce ești un ticălos?
Știu că nu sunt eu
E și a fost ea mereu
De ce te minți?
De ce mă minți?
Nu vreau să fiu scorpia
Care-ți încurcă relația
Antagonista din poveste
Pe care lume s-o deteste.
De ce-ți complici viața?
De ce-mi distrugi existența?
Mi-ai dat iluzii false și deșarte
Acum te vreau departe.
Nu pot sta cu cineva
Care iubește pe altcineva
Vreau totul sau nimic
Nu un robot mecanic
Te-am iubit și te iubesc
Sentimente ce mă zdrobesc
Te-am crezut cu determinare
Când mă mințeai cu nerușinare
Du-te la iubirea ta
Cu mine n-ai ce îndrepta
Nu te mai cred deloc
Am fost un simplu joc.
Other poems by the author
Stii?
S a făcut un an,
Un an de când țin atat de mult la tine,
Un an de când te iubesc,
De când îți doresc doar bine.
Am trecut azi pe lângă tine,
M am uitat la tine,
Am vazut același băiat,
Același băiat bun și drăguț
Pe care l știam de mult.
Un baiat brunet,
Cu ochii căprui,
Plin de pistrui.
Știi?
Eu încă te iubesc
Și aștept o zi, o zi,
În care toate se vor limpezi.
Aștept sa ma iubesti și tu,
Asa cum eu o fac, sau...
Măcar parțial,
Dar sa simt ca o faci, cât de puțin.
Ma hrănesc din fericirea ta,
Ma rog pentru tine,
A fi bine,
Și a ma iubi și pe mine..
N-oi fi eu frumoasa,
Nu arat ca alte fete,
Dar măcar te iubesc
Cum nimeni nu crede.
Pintea Denisa
Aici sunt pentru tine, copil trist și pustiu,
Chiar de sunt in eternitate, rămâne ce îți scriu,
Cuvintele nu ne limitează sufletul cald și iubitor
Rămân in umbra ta, ca un pașnic privitor.
Cantă des, dansează prin curtea ta de-acasă,
Bucură-te că azi, ca și ieri, e o zi luminoasă!
Păsările îți cântă doar ție, căci ei nu le ascultă
Culege-ți păpădiile dintre iarba crescută multă
Privește norii ce călătoresc tăcuți spre mine
Nu fi cazut la pamant, căci această zi are să se termine,
Urmează întunericul poetic, constelatiile să le aprindă,
Îți arunc de aici câteva stele, în brațe să te cuprindă,
Nu plânge, nimic nu e de jelit in a vorbii cu luna
Crede in tine si când seceta nu mai salvează fauna.
Singuratatea ta nu există, o simți doar in gând,
Apogeul durerii in zadar il aud neclar urlând.
Mulți m-au constrans, mi-au legat aripile si au vrut sa ma ucidă,
Nu stiau ca venirea luminii să trăiesc mă inspiră,
Credeau ca suntem la fel, lipsiți de a creației aură,
Viața lor ca frunza, a mea simplă ramură.
Simplitatea e cheia, deci nu o schimba în lacăt,
Nu arunca ce ai, pe ceva nou și proaspăt.
Vin-o aici, la cenușa mea care va ramane vie,
Când te simți prins în a minții falsă colivie,
Nimic nu e limitat, doar noi le complicăm degeaba
Nu-ti deschide ochii obosiți ca să-ți începi treaba,
Rămâi si asculta-mă în balade ale răsăritului,
Nu te speria, căci mereu vine începutul sfârșitului.
Trupul meu e mort, dar tot ce contează e prezent,
Gandurile vindecă mintea, nu al muritorilor medicament,
Cand ai nevoie, cauta-mă unde sunt mereu,
Ia-mi voința din cuvinte, din al poeziei veșnic muzeu.
Îți mulțumesc Doamne
Îți mulțumesc Doamne Sfinte pentru toate binecuvântările primite căci de când am venit pe lume ,m-ai ținut de mana și mi-ai dat tot ce am avut nevoie,nu m-ai lăsat sa cad,sa plâng,sa spun nu pot!ai fost acolo lângă mine și m-ai încurajat sa merg tot înainte cu capul sus și cu încredere în Tine ca tot ce azi nu merge bine mâine va fi asa cum trebuie sa fie! Eu am greșit înaintea Ta,nu am simtit iubirea pt Tine și te-am părăsit fără sa ma uit la ce am avut și am pierdut! Tu însă ai continuat să ma iubești venind la ușa casei mele și luminându-mi mintea și inima mi-ai aratat drumul spre lumina și o viata mai buna! Îți mulțumesc pentru tot ce primesc și te rog nu ma lasă să te părăsesc.
Noi vechi
Vreau să mă visezi la noapte
Vreau să ne visezi pe noi
pe noi platonici cu iubiri noi
cu noi speranțe cu noi împreună
cu noi pe o terasă cu aer nou
cu vibrații noi cu ochi noi
cu noi priviri aruncate strategic
cu noi gloanțe aruncate-n noi
ce ne aruncă pe noi în noi lumi
noi abisuri cu prăpăstii noi
si rămânem acolo noi
niște cadavre noi
și noi sunt doar visele noastre
cu noi vechi, prăbușiți...
T
Astazi si maine
1.ASTĂZI CINE ȚI-E APROAPE,
MÂINE TE HULEȘTE, FRATE.
AZI PE UMĂRUL TĂU PLÂNGE,
MÂINE SUFLETUL ȚI-L FRÂNGE.
2.AZI ÎI EȘTI PRIETEN BUN,
MÂINE UN DUȘMAN, CREDUL.
ASTĂZI ÎMPĂRȚIȚI NIMIC,
MÂINE ȚI-A DAT ÎNZECIT.
3.ASTĂZI ÎȚI PUPĂ OBRAZUL,
MÂINE ÎȚI SPUNE NECAZUL.
ASTĂZI ȚI-AR DA VIAȚA SA,
MÂINE, POATE ALTCUIVA.
4. PE PĂMÂNT CÂT MAI TRĂIEȘTI
PRIETENI SĂ NU-ȚI DOREȘTI.
FII TU OM CU FRUNTEA SUS,
NU FI IUDA CU IISUS.
Utopie
Tu prin stele enigmatic,
Stai ca lupul singuratic.
Și nu te-am văzut demult,
Ești departe prin văzduh.
Ploaia îți atinge corpul
Și cămașa ți-o înmoaie.
Apa curge peste tine,
Ai nevoie. Ești o floare.
N-am umbrelă să te apăr,
Cum nici tu nu mai ai glas.
Ți-am călăuzit fiece pas.
Dar nu mai aveai astâmpăr.
Și tânjesc dup-al tău trup.
Să te văd, să te seduc,
Să mă pierd într-un sărut.
Și pozele să nu le rup.
Ai fost marea mea iubire,
Iar eu am crezut în tine!
Lasă-mă să nu-mi mai pese,
Vai! Deja e ora zece.
Brațele îmi sunt înfipte
Și eu nu mai am cuvinte.
Uită-mă și nu te-ntoarce,
Vreau doar să mă lași în pace!
Stii?
S a făcut un an,
Un an de când țin atat de mult la tine,
Un an de când te iubesc,
De când îți doresc doar bine.
Am trecut azi pe lângă tine,
M am uitat la tine,
Am vazut același băiat,
Același băiat bun și drăguț
Pe care l știam de mult.
Un baiat brunet,
Cu ochii căprui,
Plin de pistrui.
Știi?
Eu încă te iubesc
Și aștept o zi, o zi,
În care toate se vor limpezi.
Aștept sa ma iubesti și tu,
Asa cum eu o fac, sau...
Măcar parțial,
Dar sa simt ca o faci, cât de puțin.
Ma hrănesc din fericirea ta,
Ma rog pentru tine,
A fi bine,
Și a ma iubi și pe mine..
N-oi fi eu frumoasa,
Nu arat ca alte fete,
Dar măcar te iubesc
Cum nimeni nu crede.
Pintea Denisa
Aici sunt pentru tine, copil trist și pustiu,
Chiar de sunt in eternitate, rămâne ce îți scriu,
Cuvintele nu ne limitează sufletul cald și iubitor
Rămân in umbra ta, ca un pașnic privitor.
Cantă des, dansează prin curtea ta de-acasă,
Bucură-te că azi, ca și ieri, e o zi luminoasă!
Păsările îți cântă doar ție, căci ei nu le ascultă
Culege-ți păpădiile dintre iarba crescută multă
Privește norii ce călătoresc tăcuți spre mine
Nu fi cazut la pamant, căci această zi are să se termine,
Urmează întunericul poetic, constelatiile să le aprindă,
Îți arunc de aici câteva stele, în brațe să te cuprindă,
Nu plânge, nimic nu e de jelit in a vorbii cu luna
Crede in tine si când seceta nu mai salvează fauna.
Singuratatea ta nu există, o simți doar in gând,
Apogeul durerii in zadar il aud neclar urlând.
Mulți m-au constrans, mi-au legat aripile si au vrut sa ma ucidă,
Nu stiau ca venirea luminii să trăiesc mă inspiră,
Credeau ca suntem la fel, lipsiți de a creației aură,
Viața lor ca frunza, a mea simplă ramură.
Simplitatea e cheia, deci nu o schimba în lacăt,
Nu arunca ce ai, pe ceva nou și proaspăt.
Vin-o aici, la cenușa mea care va ramane vie,
Când te simți prins în a minții falsă colivie,
Nimic nu e limitat, doar noi le complicăm degeaba
Nu-ti deschide ochii obosiți ca să-ți începi treaba,
Rămâi si asculta-mă în balade ale răsăritului,
Nu te speria, căci mereu vine începutul sfârșitului.
Trupul meu e mort, dar tot ce contează e prezent,
Gandurile vindecă mintea, nu al muritorilor medicament,
Cand ai nevoie, cauta-mă unde sunt mereu,
Ia-mi voința din cuvinte, din al poeziei veșnic muzeu.
Îți mulțumesc Doamne
Îți mulțumesc Doamne Sfinte pentru toate binecuvântările primite căci de când am venit pe lume ,m-ai ținut de mana și mi-ai dat tot ce am avut nevoie,nu m-ai lăsat sa cad,sa plâng,sa spun nu pot!ai fost acolo lângă mine și m-ai încurajat sa merg tot înainte cu capul sus și cu încredere în Tine ca tot ce azi nu merge bine mâine va fi asa cum trebuie sa fie! Eu am greșit înaintea Ta,nu am simtit iubirea pt Tine și te-am părăsit fără sa ma uit la ce am avut și am pierdut! Tu însă ai continuat să ma iubești venind la ușa casei mele și luminându-mi mintea și inima mi-ai aratat drumul spre lumina și o viata mai buna! Îți mulțumesc pentru tot ce primesc și te rog nu ma lasă să te părăsesc.
Noi vechi
Vreau să mă visezi la noapte
Vreau să ne visezi pe noi
pe noi platonici cu iubiri noi
cu noi speranțe cu noi împreună
cu noi pe o terasă cu aer nou
cu vibrații noi cu ochi noi
cu noi priviri aruncate strategic
cu noi gloanțe aruncate-n noi
ce ne aruncă pe noi în noi lumi
noi abisuri cu prăpăstii noi
si rămânem acolo noi
niște cadavre noi
și noi sunt doar visele noastre
cu noi vechi, prăbușiți...
T
Astazi si maine
1.ASTĂZI CINE ȚI-E APROAPE,
MÂINE TE HULEȘTE, FRATE.
AZI PE UMĂRUL TĂU PLÂNGE,
MÂINE SUFLETUL ȚI-L FRÂNGE.
2.AZI ÎI EȘTI PRIETEN BUN,
MÂINE UN DUȘMAN, CREDUL.
ASTĂZI ÎMPĂRȚIȚI NIMIC,
MÂINE ȚI-A DAT ÎNZECIT.
3.ASTĂZI ÎȚI PUPĂ OBRAZUL,
MÂINE ÎȚI SPUNE NECAZUL.
ASTĂZI ȚI-AR DA VIAȚA SA,
MÂINE, POATE ALTCUIVA.
4. PE PĂMÂNT CÂT MAI TRĂIEȘTI
PRIETENI SĂ NU-ȚI DOREȘTI.
FII TU OM CU FRUNTEA SUS,
NU FI IUDA CU IISUS.
Utopie
Tu prin stele enigmatic,
Stai ca lupul singuratic.
Și nu te-am văzut demult,
Ești departe prin văzduh.
Ploaia îți atinge corpul
Și cămașa ți-o înmoaie.
Apa curge peste tine,
Ai nevoie. Ești o floare.
N-am umbrelă să te apăr,
Cum nici tu nu mai ai glas.
Ți-am călăuzit fiece pas.
Dar nu mai aveai astâmpăr.
Și tânjesc dup-al tău trup.
Să te văd, să te seduc,
Să mă pierd într-un sărut.
Și pozele să nu le rup.
Ai fost marea mea iubire,
Iar eu am crezut în tine!
Lasă-mă să nu-mi mai pese,
Vai! Deja e ora zece.
Brațele îmi sunt înfipte
Și eu nu mai am cuvinte.
Uită-mă și nu te-ntoarce,
Vreau doar să mă lași în pace!