Stiu...
Știu femeie... că de el ți-e dor
Știu că nu-i deloc ușor
Să ți-l scoți din a ta minte
Doar scriind pe foi, cuvinte...
Știu femeie... te-ai obișnuit cu el
Și cu vinul lui la fel
Dezvoltând un sentiment
De dor... permanent.
Știu femeie...
L-ai visat și zi și noapte
Așteptând să te gândească,
Ți-a fost rugă printre șoapte
Așteptând să te găsească...
Știu femeie...
Vrei să-l ții la piept cu dor
Să te simtă cum respiri
Trupul să-ți îmbrace ușor
În parfumul lui de vin...
Dar spune-mi, tu femeie,
Tu flacără ce arzi etern!
Cum as putea să mi te sting?
El, nu mai este cel de ieri!
...Nu vreau durerea să-ți încing...
Azi femeie...
Ți-e taina ce-o porți in suflet
Și-l simți în orice răsuflet,
Femeie...
Tot ce-ai visat cândva să-ți fie
Ți-e azi... un pahar de poezie!
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 13 января
Views: 240
Poems in the same category
Dulce iubire!
Calc pe stratul gros de frunze
Ce acoperă cărarea noastră,
Este drumul scurt ce duce
Pân' la tine sub fereastră.
Nu vreau să auzi vreun foșnet
Și să vezi că vin spre tine,
Mi-am propus să te surprind
Cu-n buchet de flori alpine.
Să le-adun am fost pe munte
Și-am trecut o vale-adâncă,
Că doar știu ce mult îți plac
Florile ce cresc pe stâncă.
Greu mi-a fost la cățărat
Tot la fel să merg la vale,
Frica gândul mi-a cuprins
Să nu-mi iasă ursu-n cale.
Acum pasul mi-l iuțesc
Să ajung la geamul tău,
Să-ți arăt ce am cules
De pe muntele Ceahlău.
Bat ușor în sticla groasă
Și-o aștept s-apară-n cadru,
Pe aleasa mea frumoasă
Și flori să-i ofer ei...tandru.
Mult nu a durat pân' a deschis
Și să văd cât este de surprinsă,
Când buchetul i l-am înmânat
Și mi-a zis...da...asta surpriză.
N-am mai stat în așteptare
Și-am sărit direct pe geam,
Am simțit a ei dulce iubire
Când în brațe..o strângeam!
Fericiți am fost și-a doua zi
Plecând în doi la o plimbare,
Și-am înălțat rugă la mănăstire
Mulțumind..de..binecuvântare!
Gelozia
Gelozia mea mă doare
Când pe bancă o zăresc
Vreau să strig cât mai tare
Cât de mult o urăsc.
Dar să fie ea de vină
Să fie doar vina ei
Ea e doar o victimă
Precum am fost și eu.
Recunosc iubire
Încă mie dor
Încă mă mai doare
Gândul la voi doi.
Atâtea emoții, Doamne
Risipesc în vânt
Cât o să mai poată
Inima mea, cât?
Sufletul meu strigă
În tăcere, strig
O dezamăgire
Mia mai rămas, atât!
Amintirea doare
Aș vrea să pot s-o uit
Dar fără amintire
Nu te-aș fi cunoscut
Vreau eliberare
Inima mea cere
Să trec peste toate
Să uit de durere.
Vreau să plec departe
În singurătate
Să nu-ți mai simt lipsa
Să nu te mai văd aproape.
Iubire de stea
Curând, iubitule, am să te uit
Imaginea ta, sufletul..
Clipele mi-au fost mărgele..
Iar luna o martoră pentru ele..
Stelele ne-au vegheat mereu,
Tu zâmbeai cu zâmbet "greu"
Speranța mi-e pusă în tine
Soarele mi-a șoptit de bine..
Nu uita de steaua ta,
Care cândva te plângea
Trăiește și spune-i lunii,
Că totul a fost din cauza minciunii..
Altă viață
Poate nu știu să iubesc sau să ofer
Iubirea ca o molimă, de care m-am lipsit
Cum să ofer o întreagă iubire , când eu
Nu sunt decât pe jumate
Ce caut aici ? când toți sunt în același timp
Dar eu nu simt că aparțin lumii
Diferit de creațiile naturii
Care știu să iubească și sunt iubiți
Iubirea ce-o simt e rece ca un foc stins
Căldura de care vorbesc ei, ca un val ce te îmbată
Dar pe mine nu, doar mă sufocă
Vreau liniștea ce-mi răsună în extremitate
Să-mi înec toate aspirațiile, ceva ce n-ar fi trebuit
Să-ndrăznec să visez, e greșit să îți dorești
Mai mult decât ai, e prea târziu să mă mai trezesc
Somnul din care nu mă voi mai trezii
Sunt salvat de ce numesc viețile iubire….
Pe-un singur sens
Spun Te Iubesc, inima grea abia de bate
A obosit, de-atâta liniște se zbate
Nu simt nici veri, nici primăveri, zile uitate
Strivit de cer sufletul strigă, foc îl arde
Spun Te Iubesc, prin uşa-nchisă nu răzbate
Chiar şi pereţii se topesc s-asculte-aproape
Acoperişul a zburat, ploaie se-abate
Trimisă-n ceruri către nori pleacă departe
Plimbaţi de dor stropii se-arată la ferestre
Pământul florilor din geam udând de sete
Când tu răsari în dimineţi privind prin gene
Dintr-e petale-un Te Iubesc va face semne
Şi Te Iubesc pe-un singur sens fără scăpare
Chiar de e-nchisă către tine orice cale
Ne-am împărţit în două lumi clădind hotare
Ce e stupid, un Te Iubesc sau pagini goale?
Spun Te Iubesc seara când somnul nu mai vine
Adorm cu greu, visul frumos iarăşi revine
Tu mă săruţi până topit dispar în tine
Cu două inimi vei trăi şi pentru mine
Dulce iubire!
Calc pe stratul gros de frunze
Ce acoperă cărarea noastră,
Este drumul scurt ce duce
Pân' la tine sub fereastră.
Nu vreau să auzi vreun foșnet
Și să vezi că vin spre tine,
Mi-am propus să te surprind
Cu-n buchet de flori alpine.
Să le-adun am fost pe munte
Și-am trecut o vale-adâncă,
Că doar știu ce mult îți plac
Florile ce cresc pe stâncă.
Greu mi-a fost la cățărat
Tot la fel să merg la vale,
Frica gândul mi-a cuprins
Să nu-mi iasă ursu-n cale.
Acum pasul mi-l iuțesc
Să ajung la geamul tău,
Să-ți arăt ce am cules
De pe muntele Ceahlău.
Bat ușor în sticla groasă
Și-o aștept s-apară-n cadru,
Pe aleasa mea frumoasă
Și flori să-i ofer ei...tandru.
Mult nu a durat pân' a deschis
Și să văd cât este de surprinsă,
Când buchetul i l-am înmânat
Și mi-a zis...da...asta surpriză.
N-am mai stat în așteptare
Și-am sărit direct pe geam,
Am simțit a ei dulce iubire
Când în brațe..o strângeam!
Fericiți am fost și-a doua zi
Plecând în doi la o plimbare,
Și-am înălțat rugă la mănăstire
Mulțumind..de..binecuvântare!
Gelozia
Gelozia mea mă doare
Când pe bancă o zăresc
Vreau să strig cât mai tare
Cât de mult o urăsc.
Dar să fie ea de vină
Să fie doar vina ei
Ea e doar o victimă
Precum am fost și eu.
Recunosc iubire
Încă mie dor
Încă mă mai doare
Gândul la voi doi.
Atâtea emoții, Doamne
Risipesc în vânt
Cât o să mai poată
Inima mea, cât?
Sufletul meu strigă
În tăcere, strig
O dezamăgire
Mia mai rămas, atât!
Amintirea doare
Aș vrea să pot s-o uit
Dar fără amintire
Nu te-aș fi cunoscut
Vreau eliberare
Inima mea cere
Să trec peste toate
Să uit de durere.
Vreau să plec departe
În singurătate
Să nu-ți mai simt lipsa
Să nu te mai văd aproape.
Iubire de stea
Curând, iubitule, am să te uit
Imaginea ta, sufletul..
Clipele mi-au fost mărgele..
Iar luna o martoră pentru ele..
Stelele ne-au vegheat mereu,
Tu zâmbeai cu zâmbet "greu"
Speranța mi-e pusă în tine
Soarele mi-a șoptit de bine..
Nu uita de steaua ta,
Care cândva te plângea
Trăiește și spune-i lunii,
Că totul a fost din cauza minciunii..
Altă viață
Poate nu știu să iubesc sau să ofer
Iubirea ca o molimă, de care m-am lipsit
Cum să ofer o întreagă iubire , când eu
Nu sunt decât pe jumate
Ce caut aici ? când toți sunt în același timp
Dar eu nu simt că aparțin lumii
Diferit de creațiile naturii
Care știu să iubească și sunt iubiți
Iubirea ce-o simt e rece ca un foc stins
Căldura de care vorbesc ei, ca un val ce te îmbată
Dar pe mine nu, doar mă sufocă
Vreau liniștea ce-mi răsună în extremitate
Să-mi înec toate aspirațiile, ceva ce n-ar fi trebuit
Să-ndrăznec să visez, e greșit să îți dorești
Mai mult decât ai, e prea târziu să mă mai trezesc
Somnul din care nu mă voi mai trezii
Sunt salvat de ce numesc viețile iubire….
Pe-un singur sens
Spun Te Iubesc, inima grea abia de bate
A obosit, de-atâta liniște se zbate
Nu simt nici veri, nici primăveri, zile uitate
Strivit de cer sufletul strigă, foc îl arde
Spun Te Iubesc, prin uşa-nchisă nu răzbate
Chiar şi pereţii se topesc s-asculte-aproape
Acoperişul a zburat, ploaie se-abate
Trimisă-n ceruri către nori pleacă departe
Plimbaţi de dor stropii se-arată la ferestre
Pământul florilor din geam udând de sete
Când tu răsari în dimineţi privind prin gene
Dintr-e petale-un Te Iubesc va face semne
Şi Te Iubesc pe-un singur sens fără scăpare
Chiar de e-nchisă către tine orice cale
Ne-am împărţit în două lumi clădind hotare
Ce e stupid, un Te Iubesc sau pagini goale?
Spun Te Iubesc seara când somnul nu mai vine
Adorm cu greu, visul frumos iarăşi revine
Tu mă săruţi până topit dispar în tine
Cu două inimi vei trăi şi pentru mine
Other poems by the author
Si plouă...
Și plouă... și plouă... și plouă
De mi se rupe poezia în două,
Dorul de noi în gând se afundă
Cerneala curge și foaia inundă.
Și plouă... plouă mărunt și des,
Din picături vise plăpânde îmi țes
Le strâng pe toate în același pahar,
Plin cândva cu al strugurilor nectar.
Și plouă... și plouă cu vânt
Și gândurile își iau avânt
În inimă imi bat ecouri mute
De dorul, ce nu vrea să te uite...
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
NOAPTEA CE A TRECUT...
Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor
În vis... într-un aglomerat decor
Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare
Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...
Și nu mă săturam parcă să te privesc
Când deodată ți-ai ridicat privirea
Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc
Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.
Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat
Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar
Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...
Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...
Cu drag, mereu
Mereu îmi voi aminti de tine... ai fost în viața mea
Deși soarta te-a dus departe de mine
De-atunci nicicând nu te-am putut uita
Trăiești în suflet și-n inima din mine...
Păstrez o parte din tine adânc în suflet
Și când mi-e greu îi scriu și vorbesc cu ea
Nimeni nu știe cui zilnic îmi plâng rănile
Doar eu și acea parte ce o adoram...
Deși o dată cu a ta plecare prematură
Au ars din temelii până și umbrele de speranță
Te-am păstrat mereu în suflet cu căldură
Și știu c-așa... te voi avea o viață!
Ca mi-ai fost drag in toate anotimpurile
Și drag mi-ai fost și când te-ai depărtat
Și chiar de dorul azi imi e o ploaie de cuvinte
E pentru că îmi amintesc c-am fost a ta cândva.
Mereu îmi voi aminti de tine ca de un dor ce stă ascuns
Un dor ce arde tăcut cu fiecare apus
Și nu știu de vreodată îmi va trece
Cu timpul să te uit... să-mi fii o amintire rece...
O ultimă îmbratișare
Tu pentru mine.. c-o inima de gheață
Eu pentru tine... cu sufletul fierbinte
Si-asa vom înainta în viață
Doar aducându-ne aminte!
Tu doar cu gandul rece
Eu cu un vis ca o văpaie,
Viața-ntreagă ne-om petrece
Când în soare, când în ploaie.
Tu tăios cu vorbe seci
Eu cu vorbe iubitoare...
Într-o zi ai sa-ntelegi,
Cât mi-am dorit o ultimă imbratișare....
Mi-e dor și... doare
Clipa revederii a făcut dorul să doară
Preț de câteva secunde am rămas fără aer,
Mă doare încet, intens...mă face să simt.
...s-a declanșat atât de parșiv, de crud...de subit.
Închid ochii și-ți adulmec parfumul
Vinului îi simt dulcea aromă
Toate se-nvârt ca-ntr-un carusel...
...Și scot dintr-o carte, a noastră poză...
Simt cum mi se dă peste cap clipa
Amintirile curg și se-amestecă nebun
Mă îneacă, mă sufocă... mă vlăguiesc
Le-aș îneca pe toate într-un pahar de vin
Poate te-aud șoptind... "vin să te îmbrățişez!"
Si plouă...
Și plouă... și plouă... și plouă
De mi se rupe poezia în două,
Dorul de noi în gând se afundă
Cerneala curge și foaia inundă.
Și plouă... plouă mărunt și des,
Din picături vise plăpânde îmi țes
Le strâng pe toate în același pahar,
Plin cândva cu al strugurilor nectar.
Și plouă... și plouă cu vânt
Și gândurile își iau avânt
În inimă imi bat ecouri mute
De dorul, ce nu vrea să te uite...
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
NOAPTEA CE A TRECUT...
Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor
În vis... într-un aglomerat decor
Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare
Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...
Și nu mă săturam parcă să te privesc
Când deodată ți-ai ridicat privirea
Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc
Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.
Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat
Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar
Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...
Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...
Cu drag, mereu
Mereu îmi voi aminti de tine... ai fost în viața mea
Deși soarta te-a dus departe de mine
De-atunci nicicând nu te-am putut uita
Trăiești în suflet și-n inima din mine...
Păstrez o parte din tine adânc în suflet
Și când mi-e greu îi scriu și vorbesc cu ea
Nimeni nu știe cui zilnic îmi plâng rănile
Doar eu și acea parte ce o adoram...
Deși o dată cu a ta plecare prematură
Au ars din temelii până și umbrele de speranță
Te-am păstrat mereu în suflet cu căldură
Și știu c-așa... te voi avea o viață!
Ca mi-ai fost drag in toate anotimpurile
Și drag mi-ai fost și când te-ai depărtat
Și chiar de dorul azi imi e o ploaie de cuvinte
E pentru că îmi amintesc c-am fost a ta cândva.
Mereu îmi voi aminti de tine ca de un dor ce stă ascuns
Un dor ce arde tăcut cu fiecare apus
Și nu știu de vreodată îmi va trece
Cu timpul să te uit... să-mi fii o amintire rece...
O ultimă îmbratișare
Tu pentru mine.. c-o inima de gheață
Eu pentru tine... cu sufletul fierbinte
Si-asa vom înainta în viață
Doar aducându-ne aminte!
Tu doar cu gandul rece
Eu cu un vis ca o văpaie,
Viața-ntreagă ne-om petrece
Când în soare, când în ploaie.
Tu tăios cu vorbe seci
Eu cu vorbe iubitoare...
Într-o zi ai sa-ntelegi,
Cât mi-am dorit o ultimă imbratișare....
Mi-e dor și... doare
Clipa revederii a făcut dorul să doară
Preț de câteva secunde am rămas fără aer,
Mă doare încet, intens...mă face să simt.
...s-a declanșat atât de parșiv, de crud...de subit.
Închid ochii și-ți adulmec parfumul
Vinului îi simt dulcea aromă
Toate se-nvârt ca-ntr-un carusel...
...Și scot dintr-o carte, a noastră poză...
Simt cum mi se dă peste cap clipa
Amintirile curg și se-amestecă nebun
Mă îneacă, mă sufocă... mă vlăguiesc
Le-aș îneca pe toate într-un pahar de vin
Poate te-aud șoptind... "vin să te îmbrățişez!"