Poems in the same category
Unde e...
Te văd în sclipiri de smarald luminând,
Lumina ce-alungă întuneric și noapte,
Iar noaptea din gândul ce plânge flamând
Alungă și foamea și plânsul departe.
M-arunc peste scări ce urcă-cobor
Cu trepte abrupte - le număr pe toate.
Mă uit către zare, te văd, îmi e dor,
Mă-ndrept către tine târâș și pe coate.
Departe-i balconul la care priveam
Din propriul balcon, zâmbind cu știință,
Că văd al tău chip frumos și gândeam:
”Nu pot să te pierd, e cu neputință!”
Îmi trec prin priviri imagini cu mii:
E marea, un munte și locuri de vis,
E viață în toate, și moarte, să știi,
Un ochi mai clipește și altu-i închis.
Mă mișc, deci trăiesc, cu frică privesc.
Mă-ndrept către casă - e drumul ce-l știu,
Dar unde e casa? Căci vreau să zidesc,
Zidesc și dărâm, căci locu-i pustiu.
Sărutul tău...
Sărută-mi mâna tremurând spre tine,
Să simt că-n palma ta mi-e rostul scris,
Că drumurile-ți toate duc spre mine,
Și-n ochii tăi iubirea s-a deschis.
Sărutul tău să-mi spele-n mângâiere,
Povara nopților fără răspuns,
Să-mi fie alinare și putere,
Un început din dorul nepătruns.
Sărută-mi sufletul de ceară,
Să mi-l topești, să curgă foc divin,
Și-apoi să strălucească iară,
Ca un luceafăr în ochiul tău senin.
Sărută-mi pleoapa arsă de suspine,
Să-mi scuturi visul prins în nerostire,
Să-mi spui că-n clipa asta, doar cu tine,
Durerea îmi va fi o simplă amintire.
Sărută-mi tâmpla, vremea să-și oprească,
Și-n umbra vârstei, tot focul să rămână,
Să-mi fie inima din nou cerească,
Și nu o pasăre cu aripa-n țărână.
Îl simt...
Închid ochii si îl simt
Îl simt adânc în mine
Papilele nu se dezmint
Simt gust de fericire...
Un dor de vin imi vine
Năvalnic mă-mpresoară
Nu l-aș pierde vreodată
E dulcea mea povară.
Închid ochii și îl simt
Sa plâng imi vine de-al său dor
Un dor ce nu piere nicicând
Doar zace intr-un pahar gol.
Ii simt mirosul...o dulce adiere
Se pitește în sufletul ce îl dorește
Îmi umple paharul de poezie
De-un an visul mi-l hrănește...
Dincolo de noi
Privesc înfrigurat sub geamul tău
cum țurțuri dau să cadă,
ca stele înghițind din hău
lumina s-o revadă.
Amorf, când luna licărea sfios,
trupul stâncos l-ai dezvelit o clipă.
Când raza ei, zâmbea pios,
mi-ai devenit iubită!
Furtuni de dor
De ce iubirea doare fără rost,
În loc să-ți fie soare-n adăpost?
Ea-ți aduce doar ploi și furtuni,
Iar visurile-s acum tăciuni.
De ce trebuie să fie așa mereu,
Să nu te pot vedea, drag vis al meu?
Să-mi plângă sufletul, de dor îndurerat,
Începând să doară când de liniște-i sfâșiat.
De ce mereu îmi lipsește alinarea,
Al tău sărut cu gust de cireșe-n vară?
Acum sufletu-mi e tot mai adânc sfâșiat,
De dor măcinat și-n agonie tot zac.
Și chiar de dorul mi-e alinare,
În amintire sunt în brațele tale.
Căci, și când totu-i greu,
Ești lumină-n gândul meu
Aducându-mi mereu un zâmbet,
Pe-al meu chip tot mai supărat,
Făcând acei nori grei de furtună,
Să se transforme într-o semilună,
Luminând al meu cer tulburat,
Și-alinându-mi sufletul de dor sfâșiat.
Căci chiar și-n clipele de mare agonie,
Dragostea ta rămâne veșnică alinare.
Unde e...
Te văd în sclipiri de smarald luminând,
Lumina ce-alungă întuneric și noapte,
Iar noaptea din gândul ce plânge flamând
Alungă și foamea și plânsul departe.
M-arunc peste scări ce urcă-cobor
Cu trepte abrupte - le număr pe toate.
Mă uit către zare, te văd, îmi e dor,
Mă-ndrept către tine târâș și pe coate.
Departe-i balconul la care priveam
Din propriul balcon, zâmbind cu știință,
Că văd al tău chip frumos și gândeam:
”Nu pot să te pierd, e cu neputință!”
Îmi trec prin priviri imagini cu mii:
E marea, un munte și locuri de vis,
E viață în toate, și moarte, să știi,
Un ochi mai clipește și altu-i închis.
Mă mișc, deci trăiesc, cu frică privesc.
Mă-ndrept către casă - e drumul ce-l știu,
Dar unde e casa? Căci vreau să zidesc,
Zidesc și dărâm, căci locu-i pustiu.
Sărutul tău...
Sărută-mi mâna tremurând spre tine,
Să simt că-n palma ta mi-e rostul scris,
Că drumurile-ți toate duc spre mine,
Și-n ochii tăi iubirea s-a deschis.
Sărutul tău să-mi spele-n mângâiere,
Povara nopților fără răspuns,
Să-mi fie alinare și putere,
Un început din dorul nepătruns.
Sărută-mi sufletul de ceară,
Să mi-l topești, să curgă foc divin,
Și-apoi să strălucească iară,
Ca un luceafăr în ochiul tău senin.
Sărută-mi pleoapa arsă de suspine,
Să-mi scuturi visul prins în nerostire,
Să-mi spui că-n clipa asta, doar cu tine,
Durerea îmi va fi o simplă amintire.
Sărută-mi tâmpla, vremea să-și oprească,
Și-n umbra vârstei, tot focul să rămână,
Să-mi fie inima din nou cerească,
Și nu o pasăre cu aripa-n țărână.
Îl simt...
Închid ochii si îl simt
Îl simt adânc în mine
Papilele nu se dezmint
Simt gust de fericire...
Un dor de vin imi vine
Năvalnic mă-mpresoară
Nu l-aș pierde vreodată
E dulcea mea povară.
Închid ochii și îl simt
Sa plâng imi vine de-al său dor
Un dor ce nu piere nicicând
Doar zace intr-un pahar gol.
Ii simt mirosul...o dulce adiere
Se pitește în sufletul ce îl dorește
Îmi umple paharul de poezie
De-un an visul mi-l hrănește...
Dincolo de noi
Privesc înfrigurat sub geamul tău
cum țurțuri dau să cadă,
ca stele înghițind din hău
lumina s-o revadă.
Amorf, când luna licărea sfios,
trupul stâncos l-ai dezvelit o clipă.
Când raza ei, zâmbea pios,
mi-ai devenit iubită!
Furtuni de dor
De ce iubirea doare fără rost,
În loc să-ți fie soare-n adăpost?
Ea-ți aduce doar ploi și furtuni,
Iar visurile-s acum tăciuni.
De ce trebuie să fie așa mereu,
Să nu te pot vedea, drag vis al meu?
Să-mi plângă sufletul, de dor îndurerat,
Începând să doară când de liniște-i sfâșiat.
De ce mereu îmi lipsește alinarea,
Al tău sărut cu gust de cireșe-n vară?
Acum sufletu-mi e tot mai adânc sfâșiat,
De dor măcinat și-n agonie tot zac.
Și chiar de dorul mi-e alinare,
În amintire sunt în brațele tale.
Căci, și când totu-i greu,
Ești lumină-n gândul meu
Aducându-mi mereu un zâmbet,
Pe-al meu chip tot mai supărat,
Făcând acei nori grei de furtună,
Să se transforme într-o semilună,
Luminând al meu cer tulburat,
Și-alinându-mi sufletul de dor sfâșiat.
Căci chiar și-n clipele de mare agonie,
Dragostea ta rămâne veșnică alinare.
Other poems by the author
O stea căzătoare
Mi-am dorit o revedere,
Dar nu-i doar o simplă plăcere,
Dorința mea a prins amploare,
Ca o stea căzătoare,
Glasul tău a prins culoare,
Peste cer și peste mare,
Peste râuri și câmpii,
Peste norii cei mai gri.
O stea căzătoare
Mi-am dorit o revedere,
Dar nu-i doar o simplă plăcere,
Dorința mea a prins amploare,
Ca o stea căzătoare,
Glasul tău a prins culoare,
Peste cer și peste mare,
Peste râuri și câmpii,
Peste norii cei mai gri.
O stea căzătoare
Mi-am dorit o revedere,
Dar nu-i doar o simplă plăcere,
Dorința mea a prins amploare,
Ca o stea căzătoare,
Glasul tău a prins culoare,
Peste cer și peste mare,
Peste râuri și câmpii,
Peste norii cei mai gri.
O stea căzătoare
Mi-am dorit o revedere,
Dar nu-i doar o simplă plăcere,
Dorința mea a prins amploare,
Ca o stea căzătoare,
Glasul tău a prins culoare,
Peste cer și peste mare,
Peste râuri și câmpii,
Peste norii cei mai gri.