Erotism
Crezi tu că cei ce spun iubirii consumabil,
Cei care-n nebunia lor
Purtați de valul creat ca un tsunami în chip misterios
Fie ca recompensă sau mai degrabă aprigă pedeapsă
Ce-s încercați de propriile plăceri
Și duși in larg trezindu-se în disperata singurătate,
Cer umiliți salvarea unui Dumnezeu inexistent,absent sau surd sau cine știe cum arată....
Iar eu cel ce îți scrie sonete de amor și-ți pune întrebări ce-s din hârtie creponată,
Vrând să-ți sărute gingasele-ți degete de la picioare,
Ori coapsele,sânii și tot ce ai ca zestre
Și-s bine ferecate și păstrate sacru,
Nici tu neștiind cui să oferi atâtea nestemate,
Doar zeii olimpieni putând să-ți afle viitorul,
Sau poate niciodată nici aceștia,
Fie el Zeus ori Jupiter...
Doar le ascunzi ca un tezaur!
Atâta voluptate dar și frumusețe irosită;
De ce-ai ales singuratatea preafrumoaso...?
Cerșesc amorul tău precum un sclav umil din Roma veche,
Îți vreau parfumul trupului,
Și respirația să-ți gust..!
Ești tu o ființă omenească ce vrea să fie pururea iubită?
Ori ești o simplă stâncă rătăcită
Ce lasă valurile mării s-o sărute,
Să stea cuprinsă veșnic in tăcere,
Precum mormintele ce sunt lipsite de viață ori înviere ..
Nu ești tu pentru mine erotismul însuși,
Nu are dragostea așa ceva?
Nu suntem noi însăși iubirea ce trupurile le subjugă?
Nu-i dragostea chiar nebunia ce-și cere partea,
E tragedia amorul comediei,
De ce nu vrei sa-mi spui care e taina ta?
(29 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
