Dor de tine...
Și îmi e dor de tine în fiecare clipă
De parcă zici că am fost blestemată
Îmi ești chemarea mea tăcută
Urletul meu, din inima-mi rănită.
Și îmi e dor de sufletul îmi spintec
Și nu mai știu cum să mă vindec
O-mbrățisare mi-ar prinde-atat de bine
Tăcerea însă te ține departe de mine
Mi-e dor de tine pentru totdeauna
Lipsa ta știu... mă va măcina întruna
Lipsă aducătoare de neputință si durere
Ce-mi fac sufletul și gândul să sufere...
Și iar mi-e dor și azi, dor imi va fi și mâine
Si-s toată un amestec de emoții
Teamă, zâmbete, tristețe, uimire...
Și mă sufoc... din cauza intensității...
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 6 февраля
Views: 235
Poems in the same category
Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Cautand fericirea...
Caut fericirea in bratele straine
Cand sufletul si inima te vor doar pe tine
Completarea sufletului meu in alt trup dat de Dumnezeu
Datorita tie notiunea timpului nu mai conteaza
Si as traii fiecare clipa ca si cand ar fi ultima
Doar sa te vad si sa te ating..
Te-am iubit si te iubesc..
Dincolo de adanci batraneti..
PRUT-hotar între cele două surori
Apa-i curge liniștită,
Valurile sunt domoale,
Doruri,gânduri curg la vale,
Mii de drumuri ies în cale.
El e tânăr și frumos,
Apele îi curg în jos
Apele duc cu ele
Doruri multe , multă jele.
Dar dorința lui cea mare:
La hotar el vrea ...cărare
Și cărarea din hotare,
Să fie plină de soare.
Ascultând povestea lui,
E povestea fratelui
Care ține despărțite
Două surorii vitregite.
Ascultându-le cum plânge
Și cum cată -n depărtare ,
Se privesc în ochi și spun,
Vreau cu sora să m-adun;
Sunt surori de-aceiași mamă,
Au acelaș grai frumos,
Poartă ie și năframă,
Doina o cântă duios;
Au aceiași rugăminte
Și același dor le poartă:
Vor în brațe să se strângă
Așa cum era odată.
Un ceas de veșnicie
Lasa ma sa ti strig numele
Sau macar sa l insemnez
Pe o foaie inlacrimata
Pe care inca sangerez
Lasa ma sa vin candva
Sa te prind de a ta mana
Sau macar s apar in vis
Pe capul meu cu o cununa
Imbracata in cristale
Si n ai mei ochi albe petale
Sa cad usor pe al tau brat
Sa zabovesc macar un ceas
,,Ne cunoaștem din vedere" în daneză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi kender hinanden af synet
hvor mange flygtige øjeblikke
aldrig på deres måde
de stoppede ikke
sikker og hurtig gang
Vi kender hinanden af synet
kun øjnene i stilhed
sagde de så mange gange
alt, hvad de ønskede
da de mødte deres lys...
Ikke engang ved et uheld
Jeg sagde ikke et ord
I så mange møder,
dette stirrende spil
det morede os begge.
Vi kender hinanden af synet
men det er altid en fornøjelse
hukommelsen at beholde
og anmeldelse
øjnene du har kendt i en menneskealder
mødes om morgenen
og når det sner, og når det regner
i bil 179.
Vi kender hinanden af synet...
Også!
Vi kender hinanden af synet
hvor mange flygtige øjeblikke
vi stoppede aldrig på deres vej
sikker og hurtig gang
Vi kender hinanden af synet
kun øjnene i stilhed
sagde de så mange gange
alt, hvad de ønskede
da de mødte deres lys...
Ikke engang ved et uheld
Jeg sagde ikke et ord
I så mange møder,
dette stirrende spil
det morede os begge.
Vi kender hinanden af synet
men det er altid en fornøjelse
hukommelsen at beholde
og anmeldelse
øjnene du har kendt i en mennesk
ealder
mødes om morgenen
og når det sner, og når det regner
i bil 179.
Vi kender hinanden af synet...
Også!
أندريه
Ești ca și o Floare,înțepătoare
Ca și un fir de trandafir
Prea frumoasă prea deșteaptă
Dar totodată ticăloasă🫶🏻
Ești ca și luna numa-i una
Vreau ca tu să-mi fi furtuna
Doar eu să te învelesc cu duna
Pentru totdeauna❤️
Ești o Zeiță pe pământ
Doar lângă tine am așezământ
Cu tine aș fi de neînfrânt
Cu tine aș face față la vânt🫵🏻
Ești focul care-n mine arde
Pentru tine aș da miliarde
Dar tu ai prea mari standarde
Așa că poate te voi pierde :((
Ești spinul care mă rănește
Dar poate de aici pornește
Ce-a ce ne unește
Poate asta-i ce-a ce ne strunește 👣
Îmi aduc aminte prima oară când ne-am văzut
A fost ceva neprevăzut
Dar în același timp ceva nemaivăzut
Și de atunci ne-am tot revăzut 👥
Când te vedeam inima îmi tresărea
Inima din piept îmi sărea
Și doar atunci soarele răsărea
Și dragostea mea pentru tine se mărea🫀
Tu așa timidă erai
Atunci poate să nu ne fi întâlnit preferai
Când nu îmi vorbeai inima mi-o secerai
Și mi-o încarcerai🗣️
Dar eu nu am vrut să mă las
Mereu voiam să aud doar al tău glas
Într-un final a trebuit să mă fi retras
Și atunci în urmă am rămas🖐🏻
Dar dragostea n-a încetat
Inima pentru tine bătea neîncetat
Contul mereu ți l-am cercetat
Și că de lângă tine am plecat am regretat 👐🏻
Dar într-o zi te-am reîntâlnit
Eu la tine am venit
Asta nu ți-a prea convenit
Poate așa ne-a fost menit 🤔
Eu atunci m-am îndepărtat
Presiunea n-am suportat
și ca și rezultat
Inima cu lacrimi mi-am consultat😥
Dar toate astea au trecut
Și într-o zi un cadou ți-am făcut
Și de acolo a început
Și chiar la o întâlnire ne-am văzut :))
La final de seară eu să te pup am vrut
Dar nu am putut
Dar măcar în brațe m-ai ținut
Și tare mult mi-a plăcut 🥰
De atunci mereu înapoi încerc să ajung Poate cândva buzele am să ți le sărut
Asta ar fi foarte plăcut
Dar momentan ăsta-i un lucru necunoscut😇
Într-o zi în brațele tale voi fi
Și nimic nu ne va m-ai despărți
Buzele tale voi simți
Și le voi prețui❤️❤️❤️
Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Cautand fericirea...
Caut fericirea in bratele straine
Cand sufletul si inima te vor doar pe tine
Completarea sufletului meu in alt trup dat de Dumnezeu
Datorita tie notiunea timpului nu mai conteaza
Si as traii fiecare clipa ca si cand ar fi ultima
Doar sa te vad si sa te ating..
Te-am iubit si te iubesc..
Dincolo de adanci batraneti..
PRUT-hotar între cele două surori
Apa-i curge liniștită,
Valurile sunt domoale,
Doruri,gânduri curg la vale,
Mii de drumuri ies în cale.
El e tânăr și frumos,
Apele îi curg în jos
Apele duc cu ele
Doruri multe , multă jele.
Dar dorința lui cea mare:
La hotar el vrea ...cărare
Și cărarea din hotare,
Să fie plină de soare.
Ascultând povestea lui,
E povestea fratelui
Care ține despărțite
Două surorii vitregite.
Ascultându-le cum plânge
Și cum cată -n depărtare ,
Se privesc în ochi și spun,
Vreau cu sora să m-adun;
Sunt surori de-aceiași mamă,
Au acelaș grai frumos,
Poartă ie și năframă,
Doina o cântă duios;
Au aceiași rugăminte
Și același dor le poartă:
Vor în brațe să se strângă
Așa cum era odată.
Un ceas de veșnicie
Lasa ma sa ti strig numele
Sau macar sa l insemnez
Pe o foaie inlacrimata
Pe care inca sangerez
Lasa ma sa vin candva
Sa te prind de a ta mana
Sau macar s apar in vis
Pe capul meu cu o cununa
Imbracata in cristale
Si n ai mei ochi albe petale
Sa cad usor pe al tau brat
Sa zabovesc macar un ceas
,,Ne cunoaștem din vedere" în daneză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi kender hinanden af synet
hvor mange flygtige øjeblikke
aldrig på deres måde
de stoppede ikke
sikker og hurtig gang
Vi kender hinanden af synet
kun øjnene i stilhed
sagde de så mange gange
alt, hvad de ønskede
da de mødte deres lys...
Ikke engang ved et uheld
Jeg sagde ikke et ord
I så mange møder,
dette stirrende spil
det morede os begge.
Vi kender hinanden af synet
men det er altid en fornøjelse
hukommelsen at beholde
og anmeldelse
øjnene du har kendt i en menneskealder
mødes om morgenen
og når det sner, og når det regner
i bil 179.
Vi kender hinanden af synet...
Også!
Vi kender hinanden af synet
hvor mange flygtige øjeblikke
vi stoppede aldrig på deres vej
sikker og hurtig gang
Vi kender hinanden af synet
kun øjnene i stilhed
sagde de så mange gange
alt, hvad de ønskede
da de mødte deres lys...
Ikke engang ved et uheld
Jeg sagde ikke et ord
I så mange møder,
dette stirrende spil
det morede os begge.
Vi kender hinanden af synet
men det er altid en fornøjelse
hukommelsen at beholde
og anmeldelse
øjnene du har kendt i en mennesk
ealder
mødes om morgenen
og når det sner, og når det regner
i bil 179.
Vi kender hinanden af synet...
Også!
أندريه
Ești ca și o Floare,înțepătoare
Ca și un fir de trandafir
Prea frumoasă prea deșteaptă
Dar totodată ticăloasă🫶🏻
Ești ca și luna numa-i una
Vreau ca tu să-mi fi furtuna
Doar eu să te învelesc cu duna
Pentru totdeauna❤️
Ești o Zeiță pe pământ
Doar lângă tine am așezământ
Cu tine aș fi de neînfrânt
Cu tine aș face față la vânt🫵🏻
Ești focul care-n mine arde
Pentru tine aș da miliarde
Dar tu ai prea mari standarde
Așa că poate te voi pierde :((
Ești spinul care mă rănește
Dar poate de aici pornește
Ce-a ce ne unește
Poate asta-i ce-a ce ne strunește 👣
Îmi aduc aminte prima oară când ne-am văzut
A fost ceva neprevăzut
Dar în același timp ceva nemaivăzut
Și de atunci ne-am tot revăzut 👥
Când te vedeam inima îmi tresărea
Inima din piept îmi sărea
Și doar atunci soarele răsărea
Și dragostea mea pentru tine se mărea🫀
Tu așa timidă erai
Atunci poate să nu ne fi întâlnit preferai
Când nu îmi vorbeai inima mi-o secerai
Și mi-o încarcerai🗣️
Dar eu nu am vrut să mă las
Mereu voiam să aud doar al tău glas
Într-un final a trebuit să mă fi retras
Și atunci în urmă am rămas🖐🏻
Dar dragostea n-a încetat
Inima pentru tine bătea neîncetat
Contul mereu ți l-am cercetat
Și că de lângă tine am plecat am regretat 👐🏻
Dar într-o zi te-am reîntâlnit
Eu la tine am venit
Asta nu ți-a prea convenit
Poate așa ne-a fost menit 🤔
Eu atunci m-am îndepărtat
Presiunea n-am suportat
și ca și rezultat
Inima cu lacrimi mi-am consultat😥
Dar toate astea au trecut
Și într-o zi un cadou ți-am făcut
Și de acolo a început
Și chiar la o întâlnire ne-am văzut :))
La final de seară eu să te pup am vrut
Dar nu am putut
Dar măcar în brațe m-ai ținut
Și tare mult mi-a plăcut 🥰
De atunci mereu înapoi încerc să ajung Poate cândva buzele am să ți le sărut
Asta ar fi foarte plăcut
Dar momentan ăsta-i un lucru necunoscut😇
Într-o zi în brațele tale voi fi
Și nimic nu ne va m-ai despărți
Buzele tale voi simți
Și le voi prețui❤️❤️❤️
Other poems by the author
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Dor... mi-e dor...
De-ai ști... de-ai sti cât mi-e de dor...
Mi-e dor de al tău vin dulceag
De parfumul lui, după care aș putea să mor...
Sa imi dispară fumul de țigară din al nopții prag.
Mi-e dor... de cum "mă îmbatai"
Când îmi turnai muza ta în pahar...
Cum sărutându-mă gustam o parte din rai
Și mă îmbrățișai de dragă ce-ți eram....
Mi-e dor... și nu pot decât să imi revin, să mă complac
Cu ideea că sufletu-mi va rămâne de dor prăfuit
Mult timp de-acum încolo... până peste timp
Ca sticla ce-am savurat-o în doi... de vin învechit...
Mi-e dor și pot doar să te scriu... mâna mi-e rece
Oare n-ai putea să-mi treci... în trecere?....
Cu o îmbrățișare toată să mă încălzești
Cu-n vin bun din crama ta, sufletul de dor să-l vindeci....?
Am stiut...
Cică atunci când va fi să îți apară,
Vei ști dintr-o dată, ca-n dimineți de primăvară.
Un fior adânc, un răspuns fără glas,
O clipă ce pare că e... fără de ceas...
Și eu am știut, nu demult...odinioară
Cu inima plină, pe-acorduri de chitară.
Alăturea-i simțeai cum se oprește timpul,
De nici nu știai că trece anotimpul.
Dar timpul s-a stins între zile și nopți.
Și prezența lui, azi, n-o mai aștept
Rămasă cu gândul, cu visul înfrânt,
Scriu amintiri... cu dor în cuvânt.
Când va fi să-ți apară, vei ști dintr-o dată
Și am știut... mi-era privirea de el fermecată
Nu-i vina nimănui că nu a înflorit...
Unele flori se usucă de atâta privit.
Poate că știi... doar atunci când e scris,
Sau poate că știi.. dar rămâne un vis.
Dar nu-mi pare rău c-am simțit atât de profund
E mare lucru să simți chiar de-n tăcere, de dor, mă scufund.
Freamătul din mine
In freamatul liniștii mele
Imi ascund sufletul rătăcitor
Aici răul imi e bine,
Si binele-i nimicitor.
Mi-s ochii de aramă
Privirea, senină ca un cer
Mi-e inima în ramă
Nutrind simțiri de înger.
Timpu-mi tremură-n secunde,
Tot cuprinsul arde ca un gând
Ce-n adâncuri i se tot ascunde
Un infinit plin de cuvânt.
Si-aici ma pierd cel mai frumos
Caci din durerea-mi nesfârșită
Se strânge tot Universul
Între vis si-naltul cerul.
Și de mă voi pierde in cuvinte
Lasă-mă să te găsesc
Aievea să-ți aduci aminte
Ca tot te-am scris...din ce iubesc.
De-as putea, aș da reset...
De-as putea aș da "reset " inimii.
Ca unui telefon prea încărcat...
Un simplu buton...ștergere totală.
Fără întrebări... fără nimic de regretat.
Să dispară mesajele care o dor...
Toți acei fluturi scriși cu degete tremurânde...
Toate amintirile salvate în memorie...
Cele urâte...prea grele...prea multe...
Să revină la starea sa din fabrică
Când nu știa ce înseamnă să doară că iubești.
Prea mult... și să primeşti "nu-mi pasă"...
Dar, inima nu are buton și-atunci, cu lacrimi o clătesc.
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Dor... mi-e dor...
De-ai ști... de-ai sti cât mi-e de dor...
Mi-e dor de al tău vin dulceag
De parfumul lui, după care aș putea să mor...
Sa imi dispară fumul de țigară din al nopții prag.
Mi-e dor... de cum "mă îmbatai"
Când îmi turnai muza ta în pahar...
Cum sărutându-mă gustam o parte din rai
Și mă îmbrățișai de dragă ce-ți eram....
Mi-e dor... și nu pot decât să imi revin, să mă complac
Cu ideea că sufletu-mi va rămâne de dor prăfuit
Mult timp de-acum încolo... până peste timp
Ca sticla ce-am savurat-o în doi... de vin învechit...
Mi-e dor și pot doar să te scriu... mâna mi-e rece
Oare n-ai putea să-mi treci... în trecere?....
Cu o îmbrățișare toată să mă încălzești
Cu-n vin bun din crama ta, sufletul de dor să-l vindeci....?
Am stiut...
Cică atunci când va fi să îți apară,
Vei ști dintr-o dată, ca-n dimineți de primăvară.
Un fior adânc, un răspuns fără glas,
O clipă ce pare că e... fără de ceas...
Și eu am știut, nu demult...odinioară
Cu inima plină, pe-acorduri de chitară.
Alăturea-i simțeai cum se oprește timpul,
De nici nu știai că trece anotimpul.
Dar timpul s-a stins între zile și nopți.
Și prezența lui, azi, n-o mai aștept
Rămasă cu gândul, cu visul înfrânt,
Scriu amintiri... cu dor în cuvânt.
Când va fi să-ți apară, vei ști dintr-o dată
Și am știut... mi-era privirea de el fermecată
Nu-i vina nimănui că nu a înflorit...
Unele flori se usucă de atâta privit.
Poate că știi... doar atunci când e scris,
Sau poate că știi.. dar rămâne un vis.
Dar nu-mi pare rău c-am simțit atât de profund
E mare lucru să simți chiar de-n tăcere, de dor, mă scufund.
Freamătul din mine
In freamatul liniștii mele
Imi ascund sufletul rătăcitor
Aici răul imi e bine,
Si binele-i nimicitor.
Mi-s ochii de aramă
Privirea, senină ca un cer
Mi-e inima în ramă
Nutrind simțiri de înger.
Timpu-mi tremură-n secunde,
Tot cuprinsul arde ca un gând
Ce-n adâncuri i se tot ascunde
Un infinit plin de cuvânt.
Si-aici ma pierd cel mai frumos
Caci din durerea-mi nesfârșită
Se strânge tot Universul
Între vis si-naltul cerul.
Și de mă voi pierde in cuvinte
Lasă-mă să te găsesc
Aievea să-ți aduci aminte
Ca tot te-am scris...din ce iubesc.
De-as putea, aș da reset...
De-as putea aș da "reset " inimii.
Ca unui telefon prea încărcat...
Un simplu buton...ștergere totală.
Fără întrebări... fără nimic de regretat.
Să dispară mesajele care o dor...
Toți acei fluturi scriși cu degete tremurânde...
Toate amintirile salvate în memorie...
Cele urâte...prea grele...prea multe...
Să revină la starea sa din fabrică
Când nu știa ce înseamnă să doară că iubești.
Prea mult... și să primeşti "nu-mi pasă"...
Dar, inima nu are buton și-atunci, cu lacrimi o clătesc.