Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Date of posting: 5 января
Added in favorites: 1
Views: 586
Poems in the same category
UN SINGUR PAS
Am râs și am plâns cu tine
În noaptea înstelată
Mai plâng și acum
Să râd nu pot
O rană în suflet încă port .
Iubirea care ne-a încălzit
Atât a ars
S-a preschimbat în scrum
Un singur pas mai e pe drum .
Șoapta unui suflet tânăr
In lumea dulce a dragostei pline,
Iubirea-nfloreste sub ceruri senine
In al inimii grădinar,
Iubirea înfloreste ca un dar.
Pe cărări de vis, doi pasi legati,
Doi oameni ce intr-o zi vor fi uitati
Doua maini ce se cauta in mulțime,
Doua suflete ce se simt in profunzime.
Inima mea bate ca un cântec nerostit,
In rime de tandrețe si pasiune
Melodia noastra, fara de sfarsit
Te cant pana si in rugăciune.
Sub cerul înstelat, jurământul meu răsuna
Te vad lucid chiar si in clar de luna,
Scriu povestea vesniciei intr o scurta clipa
De niciun strop de amor nu fac risipa.
Umbra din întuneric
Pierdută-n orașul luminilor,
O umbră rătăcită
Caută al ei stăpân, care strălucește în depărtare.
Și-n întuneric ea dispare,
Urmărind iubirea mult dorită
Care timidă vrea să apară,
Dar ea nu stă
Își părăsește lacrima pe asfalt
El cu gândul că e semnul ploii
O ignoră,
Dar e strigătul de durere ce se pierde
În pure sentimente de iubire,
Neglijate și ignorate,
Dar ce încă speră să fie împărtășite.
Buze arse
Știu, timpule,
Ai ars și tu în așteptare,
Ai scotocit în flăcări de mult aprinse.
Ai obosit și m-ai predat.
Pe el l-ai luat și mi l-ai dat.
Acum ce fac eu,
Căci buzele îmi plâng,
Iar rațiunea mi-e străpunsă.
Fior retras și neaprins
Se strânge-n vene,
Se duce-n noi.
Mi-ai mai trimis și soarele,
Buzele sa mi le-nmoaie,
Un pic de dor să simtă ele,
Când pașii lui mă lasă-n urmă.
E așteptarea cruntă-ntr-ale mele buze.
Tu vii și doar le privești.
Tu stai și doar le reții.
Buzele-mi ard,
Tu nu le stingi.
Ele încă ard,
Devin cenușă.
Din trecut
Prea multe sticle de vin sparte,
Și de oglinzi ce ne reflectă.
Trecutul tot ca într-o carte,
Iubirea noastră prea defectă.
Prea multe răni ce nu mai trec,
Și prea puține-mbrățisări.
Refugiați în vinul sec,
Și în tutunul din țigări.
Sunt mult prea multe gânduri triste,
Și tot mai multe cicatrici.
N-a existat, n-o să existe,
Iubirea noastră fără frici.
Prea multe-ncep iar cu ,,Promit",
Iar spre final sunt doar regrete.
Noi nu iubim și n-am iubit,
Printre minciuni, printre secrete.
Prea multe umbre din trecut,
Ce lasă-n urmă spații goale.
Nu ne avem, nu ne-am avut,
Nu am fost prin visele tale.
Prea mult deranj în casa noastră,
Unde ,,noi" nici n-am existat.
Arunc eu astăzi pe fereastră,
Tot ce-a durut și n-am uitat.
UN SINGUR PAS
Am râs și am plâns cu tine
În noaptea înstelată
Mai plâng și acum
Să râd nu pot
O rană în suflet încă port .
Iubirea care ne-a încălzit
Atât a ars
S-a preschimbat în scrum
Un singur pas mai e pe drum .
Șoapta unui suflet tânăr
In lumea dulce a dragostei pline,
Iubirea-nfloreste sub ceruri senine
In al inimii grădinar,
Iubirea înfloreste ca un dar.
Pe cărări de vis, doi pasi legati,
Doi oameni ce intr-o zi vor fi uitati
Doua maini ce se cauta in mulțime,
Doua suflete ce se simt in profunzime.
Inima mea bate ca un cântec nerostit,
In rime de tandrețe si pasiune
Melodia noastra, fara de sfarsit
Te cant pana si in rugăciune.
Sub cerul înstelat, jurământul meu răsuna
Te vad lucid chiar si in clar de luna,
Scriu povestea vesniciei intr o scurta clipa
De niciun strop de amor nu fac risipa.
Umbra din întuneric
Pierdută-n orașul luminilor,
O umbră rătăcită
Caută al ei stăpân, care strălucește în depărtare.
Și-n întuneric ea dispare,
Urmărind iubirea mult dorită
Care timidă vrea să apară,
Dar ea nu stă
Își părăsește lacrima pe asfalt
El cu gândul că e semnul ploii
O ignoră,
Dar e strigătul de durere ce se pierde
În pure sentimente de iubire,
Neglijate și ignorate,
Dar ce încă speră să fie împărtășite.
Buze arse
Știu, timpule,
Ai ars și tu în așteptare,
Ai scotocit în flăcări de mult aprinse.
Ai obosit și m-ai predat.
Pe el l-ai luat și mi l-ai dat.
Acum ce fac eu,
Căci buzele îmi plâng,
Iar rațiunea mi-e străpunsă.
Fior retras și neaprins
Se strânge-n vene,
Se duce-n noi.
Mi-ai mai trimis și soarele,
Buzele sa mi le-nmoaie,
Un pic de dor să simtă ele,
Când pașii lui mă lasă-n urmă.
E așteptarea cruntă-ntr-ale mele buze.
Tu vii și doar le privești.
Tu stai și doar le reții.
Buzele-mi ard,
Tu nu le stingi.
Ele încă ard,
Devin cenușă.
Din trecut
Prea multe sticle de vin sparte,
Și de oglinzi ce ne reflectă.
Trecutul tot ca într-o carte,
Iubirea noastră prea defectă.
Prea multe răni ce nu mai trec,
Și prea puține-mbrățisări.
Refugiați în vinul sec,
Și în tutunul din țigări.
Sunt mult prea multe gânduri triste,
Și tot mai multe cicatrici.
N-a existat, n-o să existe,
Iubirea noastră fără frici.
Prea multe-ncep iar cu ,,Promit",
Iar spre final sunt doar regrete.
Noi nu iubim și n-am iubit,
Printre minciuni, printre secrete.
Prea multe umbre din trecut,
Ce lasă-n urmă spații goale.
Nu ne avem, nu ne-am avut,
Nu am fost prin visele tale.
Prea mult deranj în casa noastră,
Unde ,,noi" nici n-am existat.
Arunc eu astăzi pe fereastră,
Tot ce-a durut și n-am uitat.
Other poems by the author
Iluzia unei despărțiri
Mi-ai șoptit să las în amintire ce împreună am trăit,
Mă-mbrățișai atât de cald, de lung...
M-ai sărutat pe frunte încă o dată,
Știind că n-o să o mai faci vreodată.
Mi-ai spus că e ultima noapte
Când voi mai fi de tine îmbrățișată...
Și m-ai rugat să nu mai privesc înapoi
Nici măcar când aș simți dor de noi.
M-ai rugat să nu vărs lacrimi pentru tine
Că ochii mi s-ar întrista... și ar fi păcat de mine.
Că-mi vei lăsa cea mai frumoasă amintire
Când îmi e dor...să mă alin cu vinul de la tine.
Mi-ai spus în șoaptă să nu te mai aștept
Să rămânem o poveste... nu o rană în piept,
Că viața ta nu poate continua așa lângă a mea
Și nu ai vrea să știi, că m-ar rupe lipsa ta.
Mi-ai spus de toate, numai astea...NU
Mi le-am închipuit doar eu în nopțile târzii
Când paharul cu durere mi s-a umplut
Așteptând să-ți amintești.... să revii...
Te-am lăsat
Te-am lăsat în urmă, dar nu și din suflet,
Oricât aş vrea să mă mint că-i mai bine,
Te simt în tăcere, în vânt, în amurguri,
În toate ce încă mai poartă parfum de tine.
Mi-e dor de privirea ce-mi ardea cerul,
De brațele ce cândva mă țineau strâns,
Dar mi-e dor și de tine, cel care-ai fost,
Nicidecum de cel ce m-a lăsat în plâns.
Te-am ales să-mi pleci, dar nu să dispari,
Te port cu dor chiar de nu mai pot,
...într-o altă lume, într-un alt timp,
Poate n-am fi fost doar un vis mort...
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Dor ascuns
Mi-e dorul de tine, dor ce mă arde
Foc ascuns sub inima dărâmată
Te chem cu gândul în tăcere
Deși îmi ești uitare în toate cele...
Mi-e dor de privirea ta, senină și clară
Știu că nu-ți pasă... a mea începe să doară
As vrea să te mai văd pentru o clipă
Poate simți cum sufletul te strigă...
Te văd și te chem din imensa tăcere
Te caut în vise rămase efemere
În nopțile pline de acută durere
Dar ești doar o umbră, ce în zori piere...
Mi-e dor ca și când nu ai plecat nicicând
Fără o-mbrățisare...fără "un vin"
Un dor ce speră la o umbră de noi
Ca și când intr-o zi te-ai mai uita inapoi...
Iluzii... sufletul simte în al său adânc
Că brațele tale azi sunt rece mormânt...
Si-n dorul ce arde mocnit în piept
Te caut, te găsesc si-apoi, te pierd...
Mă doare și nu-mi rămâne decât să te uit
Să fac din durere, pentru inimă, scut,
Chiar de dorul nu-i stins și stă așezat
Într-un colț de suflet, ce l-ai refuzat...
Amalgam de Doruri
Dorul de-acea îmbrățișare neîntâmplată
Nu cred să stiu cum sa-mi treacă vreodată...
Am sperat-o în versuri... printre rânduri
Noaptea în vise, ziua în stomac cu fluturi.
Dorul de al tău vin .... rămas promis
Oricât l-am scris, a rămas nestins...
I-am simțit parfumul în rânduri, printre ele
În orice pahar ce-a-ncercat să-mi atingă buzele.
Dorul de tine.... un amalgam de doruri
Îl plâng în nopți fierbinți de poezie,
Când vântul visele-mi trimite-n zboruri
Și versul nu-mi descrie decât o... fantezie.
Sufletul cere...
O îmbrățișare de la tine
Sufletul mereu îmi cere
Nu știe că nu are cine
Tu ești doar dor și o tăcere...
Zâmbetul ce m-a fermecat
Ochii ar vrea să îl vadă
Dar ei nu stiu că ai plecat
Și-ai tăi nu vor să îi revadă...
Un vin născut din tine
Sufletul mereu îmi cere
Nu știe că nu are cine
Tu ești doar gânduri și durere...
Sufletul, ochii și brațele te cer
Într-o clipă de sublimă plăcere
Nu știu că ai fost trecător
Și că te întorci...e o părere
Iluzia unei despărțiri
Mi-ai șoptit să las în amintire ce împreună am trăit,
Mă-mbrățișai atât de cald, de lung...
M-ai sărutat pe frunte încă o dată,
Știind că n-o să o mai faci vreodată.
Mi-ai spus că e ultima noapte
Când voi mai fi de tine îmbrățișată...
Și m-ai rugat să nu mai privesc înapoi
Nici măcar când aș simți dor de noi.
M-ai rugat să nu vărs lacrimi pentru tine
Că ochii mi s-ar întrista... și ar fi păcat de mine.
Că-mi vei lăsa cea mai frumoasă amintire
Când îmi e dor...să mă alin cu vinul de la tine.
Mi-ai spus în șoaptă să nu te mai aștept
Să rămânem o poveste... nu o rană în piept,
Că viața ta nu poate continua așa lângă a mea
Și nu ai vrea să știi, că m-ar rupe lipsa ta.
Mi-ai spus de toate, numai astea...NU
Mi le-am închipuit doar eu în nopțile târzii
Când paharul cu durere mi s-a umplut
Așteptând să-ți amintești.... să revii...
Te-am lăsat
Te-am lăsat în urmă, dar nu și din suflet,
Oricât aş vrea să mă mint că-i mai bine,
Te simt în tăcere, în vânt, în amurguri,
În toate ce încă mai poartă parfum de tine.
Mi-e dor de privirea ce-mi ardea cerul,
De brațele ce cândva mă țineau strâns,
Dar mi-e dor și de tine, cel care-ai fost,
Nicidecum de cel ce m-a lăsat în plâns.
Te-am ales să-mi pleci, dar nu să dispari,
Te port cu dor chiar de nu mai pot,
...într-o altă lume, într-un alt timp,
Poate n-am fi fost doar un vis mort...
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
Dor ascuns
Mi-e dorul de tine, dor ce mă arde
Foc ascuns sub inima dărâmată
Te chem cu gândul în tăcere
Deși îmi ești uitare în toate cele...
Mi-e dor de privirea ta, senină și clară
Știu că nu-ți pasă... a mea începe să doară
As vrea să te mai văd pentru o clipă
Poate simți cum sufletul te strigă...
Te văd și te chem din imensa tăcere
Te caut în vise rămase efemere
În nopțile pline de acută durere
Dar ești doar o umbră, ce în zori piere...
Mi-e dor ca și când nu ai plecat nicicând
Fără o-mbrățisare...fără "un vin"
Un dor ce speră la o umbră de noi
Ca și când intr-o zi te-ai mai uita inapoi...
Iluzii... sufletul simte în al său adânc
Că brațele tale azi sunt rece mormânt...
Si-n dorul ce arde mocnit în piept
Te caut, te găsesc si-apoi, te pierd...
Mă doare și nu-mi rămâne decât să te uit
Să fac din durere, pentru inimă, scut,
Chiar de dorul nu-i stins și stă așezat
Într-un colț de suflet, ce l-ai refuzat...
Amalgam de Doruri
Dorul de-acea îmbrățișare neîntâmplată
Nu cred să stiu cum sa-mi treacă vreodată...
Am sperat-o în versuri... printre rânduri
Noaptea în vise, ziua în stomac cu fluturi.
Dorul de al tău vin .... rămas promis
Oricât l-am scris, a rămas nestins...
I-am simțit parfumul în rânduri, printre ele
În orice pahar ce-a-ncercat să-mi atingă buzele.
Dorul de tine.... un amalgam de doruri
Îl plâng în nopți fierbinți de poezie,
Când vântul visele-mi trimite-n zboruri
Și versul nu-mi descrie decât o... fantezie.
Sufletul cere...
O îmbrățișare de la tine
Sufletul mereu îmi cere
Nu știe că nu are cine
Tu ești doar dor și o tăcere...
Zâmbetul ce m-a fermecat
Ochii ar vrea să îl vadă
Dar ei nu stiu că ai plecat
Și-ai tăi nu vor să îi revadă...
Un vin născut din tine
Sufletul mereu îmi cere
Nu știe că nu are cine
Tu ești doar gânduri și durere...
Sufletul, ochii și brațele te cer
Într-o clipă de sublimă plăcere
Nu știu că ai fost trecător
Și că te întorci...e o părere