Ți-am scris... emoții
Ți-am vorbit cu dor în suflet, strălucitor,
Mânată de-al dragostei fior
Încercam să-ți arăt ce port in inima mea
Azi il mai scriu... de mână cu umbra ta...
Ți-am scris plângând și nu să mă plâng
Nu căutam milă și nici slabă să mă arăt
Încercam să-ți explic ce port în gând
Dar cuvintele n-au mai ajuns și lacrimi s-au frânt.
Tot ce nu ți-am zis... e în tot ce am scris
Gânduri, dorințe, vise, iluzii și deziluzii,
Dragoste, durere, disperare, resemnare...
Am scris in taina nopții... ale sufletului adânci emoții.
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #emoții #onewinewoman
Date of posting: 25 мая
Views: 168
Poems in the same category
Noaptea...
Am ajuns acasă,
M am pus în pat
Și sufletul mi era rece,
De ce? Nu prea știam.
M am învelit bine
Și am dat play la melodie.
Irina Rimes a intrat
Și sufletul mi a înghețat.
Nu știu cum sa scriu ce simt în adânc,
Doar ca doare tare,
Sufletul mi e stang.
E o durere interioara,
Ce doar oamenii zâmbitori o știu,
Când se termina ziua,
Plansetele revin.
Revin mii de gânduri,
Mii de amintiri,
Ce nu mulți le știu.
Amintirile ma dor
Și ma striga sa vin,
Dar umbrele lor nu mi dau nici un vis.
E greu sa fiu mereu cu zâmbetul pe buze,
Noaptea plang,
Iar ziua rad.
Nimic nu e ușor,
Spune glasul meu
Cerând ajutor.
Sunt un copil,
Dar am un suflet de adult.
E greu sa îmi revin
Chiar de am zâmbit puțin.
Noaptea trece,
Ziua vine,
Zâmbetul iese la lumina.
Ziua trece,
Vine seara,
Și ma innec in toata marea.
Marea mea de plansete,
Ce niciodată nu va trece,
Dar sper ca ea se va evapora,
Odată cu inima mea...
Nu mă întrebaţi, vă rog!
Nu mă întrebaţi, vă rog, ce face el,
De unde aş putea să ştiu,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
De-atunci s-a tot scurs nisip...
Fie-vă milă de inima mea,
Ea când aude de el încă vibrează,
Întrebaţi-mă mai bine de altceva,
De orice, dar nu de durerea mea.
Întrebaţi-mă de timpul de afară
De cum mă simt, de orice,
Despre mama să vorbim niţel
Numai nu mă întrebaţi de el.
Despre fleacuri întrebaţi-mă vă rog,
Recunoscătoare am să vă fiu!
Sau mai bine nu mă întrebaţi nimic
Lăsaţi-mă să mă ridic.
Să îmi revin, e încă greu...
Nu mă întrebaţi ce face el
Întrebaţi-mă despre orice
Dar despre el, vă rog, nu îndrăzniţi!
Trecute vieți
Monotonia frunzelor trecute,
Si galbene, și prea tăcute.
Lipsește foșnetul,
Lipsesc.
Trecute vieți și bucurii,
Iubiri târzii,
Timpuri trecute peste noi,
Fire de-argint ce se-mpletesc
din fiecare fir de păr...
Mai iubim ce a mai rămas.
Cam tot.
Iacrimi de iubire
si-mi curg lacrimi pe fata
si nu le pot opri
am inima ranita
ranita foarte rau
iubirea doare tare
dar doare si mai rau
cand stii ca nu o poti opri
durerea o vei intelege
doar cand o vei trai
impotriva iubiri gloantele nau rost
iubirea doare mai tare ca orice glot
Ce simt?
Oare ce simt acum,
E doar în astă seară?
Dar nu știu ce e,
căci mintea e scrum,
Să fie explozie solară?
Ce simt acum?
Mă întreb, dar iată,
Că nu am răspuns.
Amintiri cu iz de parfum,
Abundă în mintea-mi inundată.
Să fie dor, să fie doar gând,
Nu știu ce ar putea să fie…
Aș vrea să găsesc,
Doar un răspuns blând,
În noaptea asta târzie.
Copilul meu
Copilul meu, de vei simți durere,
Să știi că sunt mereu aici,
Cu vorbe dulci și mângâiere,
Să-ți sterg lacrimile-n veci.
De viața ta va fi răscoală
Și drumul tau va fi pierdut,**
Te-oi strânge-n brate cu nădejde,
Sărutul meu să-ți fie scut.
Ridică-ți ochii din pământ,
Căci suntem mângâierea ta,
Dar nu te lăsa de valuri frânt,
Căci noi suntem puterea ta.
Și când acasă vei veni,
Știi c-o să ai mereu un loc,
Căci noi, părinții tăi, umili,
Te vom iubi și ocroti.
Noaptea...
Am ajuns acasă,
M am pus în pat
Și sufletul mi era rece,
De ce? Nu prea știam.
M am învelit bine
Și am dat play la melodie.
Irina Rimes a intrat
Și sufletul mi a înghețat.
Nu știu cum sa scriu ce simt în adânc,
Doar ca doare tare,
Sufletul mi e stang.
E o durere interioara,
Ce doar oamenii zâmbitori o știu,
Când se termina ziua,
Plansetele revin.
Revin mii de gânduri,
Mii de amintiri,
Ce nu mulți le știu.
Amintirile ma dor
Și ma striga sa vin,
Dar umbrele lor nu mi dau nici un vis.
E greu sa fiu mereu cu zâmbetul pe buze,
Noaptea plang,
Iar ziua rad.
Nimic nu e ușor,
Spune glasul meu
Cerând ajutor.
Sunt un copil,
Dar am un suflet de adult.
E greu sa îmi revin
Chiar de am zâmbit puțin.
Noaptea trece,
Ziua vine,
Zâmbetul iese la lumina.
Ziua trece,
Vine seara,
Și ma innec in toata marea.
Marea mea de plansete,
Ce niciodată nu va trece,
Dar sper ca ea se va evapora,
Odată cu inima mea...
Nu mă întrebaţi, vă rog!
Nu mă întrebaţi, vă rog, ce face el,
De unde aş putea să ştiu,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
De-atunci s-a tot scurs nisip...
Fie-vă milă de inima mea,
Ea când aude de el încă vibrează,
Întrebaţi-mă mai bine de altceva,
De orice, dar nu de durerea mea.
Întrebaţi-mă de timpul de afară
De cum mă simt, de orice,
Despre mama să vorbim niţel
Numai nu mă întrebaţi de el.
Despre fleacuri întrebaţi-mă vă rog,
Recunoscătoare am să vă fiu!
Sau mai bine nu mă întrebaţi nimic
Lăsaţi-mă să mă ridic.
Să îmi revin, e încă greu...
Nu mă întrebaţi ce face el
Întrebaţi-mă despre orice
Dar despre el, vă rog, nu îndrăzniţi!
Trecute vieți
Monotonia frunzelor trecute,
Si galbene, și prea tăcute.
Lipsește foșnetul,
Lipsesc.
Trecute vieți și bucurii,
Iubiri târzii,
Timpuri trecute peste noi,
Fire de-argint ce se-mpletesc
din fiecare fir de păr...
Mai iubim ce a mai rămas.
Cam tot.
Iacrimi de iubire
si-mi curg lacrimi pe fata
si nu le pot opri
am inima ranita
ranita foarte rau
iubirea doare tare
dar doare si mai rau
cand stii ca nu o poti opri
durerea o vei intelege
doar cand o vei trai
impotriva iubiri gloantele nau rost
iubirea doare mai tare ca orice glot
Ce simt?
Oare ce simt acum,
E doar în astă seară?
Dar nu știu ce e,
căci mintea e scrum,
Să fie explozie solară?
Ce simt acum?
Mă întreb, dar iată,
Că nu am răspuns.
Amintiri cu iz de parfum,
Abundă în mintea-mi inundată.
Să fie dor, să fie doar gând,
Nu știu ce ar putea să fie…
Aș vrea să găsesc,
Doar un răspuns blând,
În noaptea asta târzie.
Copilul meu
Copilul meu, de vei simți durere,
Să știi că sunt mereu aici,
Cu vorbe dulci și mângâiere,
Să-ți sterg lacrimile-n veci.
De viața ta va fi răscoală
Și drumul tau va fi pierdut,**
Te-oi strânge-n brate cu nădejde,
Sărutul meu să-ți fie scut.
Ridică-ți ochii din pământ,
Căci suntem mângâierea ta,
Dar nu te lăsa de valuri frânt,
Căci noi suntem puterea ta.
Și când acasă vei veni,
Știi c-o să ai mereu un loc,
Căci noi, părinții tăi, umili,
Te vom iubi și ocroti.
Other poems by the author
Gânduri îmbrățișate
Se lasă seara-n taină peste mine
Cu umbre sumbre ce dor și se aștern
O zi s-a stins in dor nemarginit
De un chip drag...rămas etern.
Un cer sangvin s-a stins in asfințit,
In suflet rana mi-e din ce în ce mai grea
Caci mi te port în gând necontenit
Tânjind pe mut...după îmbrățișarea ta.
Azi stele nu-s... să plângă lângă mine
Cu lacrimi mici să ardă-n noaptea mea
O zi s-a dus și sufletu-mi rămâne
Tânjind acut... după îmbrățișarea ta.
Sunt mai puternică, dar duc un dor amar
Mi-e rece fără tine, te scriu în versuri iar...
Și în tăcerea ce al tău nume poartă,
După îmbrățișarea ta, tânjesc....încă o dată.
Imi amintesc si-n versuri te mai scriu
Privirea mea odata calda acum e rece
Se luptă in fiecare zi să ascundă,
Tot ce mi-ai dăruit în luni întregi
Și-ai rupt fără regret într-o secundă.
Mi-e zambetul acum un fals,
Nimic nu mai are din ce avea când erai
Caci azi tot ce mi-a mai rămas..
Sunt vorbele aruncate.. pline de neșans.
Inima mea in timp s-a transformat
A rămas dor aprins de vreme.
Din ziua în care ai plecat neimbratisat
Te-am mai avut... doar în poeme.
A trecut mult prea mult timp și-am înțeles,
Că pentru noi n-ai lăsat loc, chiar de esti singur... e prea târziu
Iar eu desi nu o mai fac la fel de des,
Când mi-amintesc... in versuri te mai scriu...
🎦 Ganduri cu multumire
Gânduri cu mulțumire
Am scris în taina nopților de cele mai multe ori cu sufletul și gândul strâns în palme...
Și sub privirea voastră, a celor ce mă urmăresc am prins curaj să le dau drumul în lume.
Fiecare apreciere, fiecare gând lăsat,
e ca o raza pe hârtia unui suflet visător.
Nu am scris să fiu văzută sau recunoscută, am scris ca să fiu înțeleasă, să mă înțeleg...și daca rândurile mele au ajuns la voi și au atins ceva acolo, în tăcerea fiecăruia, atunci înseamnă că nu am scris în zadar.
Din motive personale de sănătate o perioadă, voi înceta să mai scriu...
Vă multumesc că ați fost aici, prezența voastră mi-a demonstrat că poezia încă are loc în inimile care simt.
Multă sănătate tuturor și multe 🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗
Delir
Delir de ploaie sub un spart de nori
Ce mă îmbracă în nostalgie și iubire
Si dorul îmi scrie versul în culori
De amintiri... cu melancolie...
Se sparge ploaia în picături mărunte
Si gandul meu in sute de cuvinte
Copacii infrunziti trag sufletul de mână
O clipă gândul să rămână.
Delir bacovian se gudură pe geam
Se scurge-o primăvară inedită
La fel si sufletu-mi însetat
De dor... ce-n brațe ar vrea să te cuprindă.
În fiecare seară
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima lacrimă vărsată pentru tine,
Când tăcerea, noaptea mi-o înconjoară
Și gândul nu vrea să asculte de mine...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima noapte când visez la tine,
Când gândurile imi zburdă într-o doară
Și dorul îl simt cum îmi curge prin vene...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că îmi ești ultimul fum de țigară
Când de-al meu vis mă îndepărtez...
Dar mai tare gândurile par că se-ncâlcesc.
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că-i ultima dată, când în versuri te scriu
Deși mintea te neagă... sufletul mi-e comoară
Și doar așa în noapte, gându-mi rămâne însorit...
Viu si totuși...efemer
Un om frumos ce nu-mi era să fie dat
Însetată de-al sắu vin nu vedeam
Că nu era omul pe care îÎ credeam.
Am vrut atât de mult să îmi rămână
Și el, să mă păstreze undeva în umbră
Dar azi las, din nou, de tot să plece
Că-n suflet totu-mi este trist și rece
Au fost prea multe vorbe rele si jigniri
Dorind un om doar pentru amintiri
Și totusi îl mai scriu în câte-o poezie
Așa de drag mi-a fost și mi-a rămas el, mie..
Gânduri îmbrățișate
Se lasă seara-n taină peste mine
Cu umbre sumbre ce dor și se aștern
O zi s-a stins in dor nemarginit
De un chip drag...rămas etern.
Un cer sangvin s-a stins in asfințit,
In suflet rana mi-e din ce în ce mai grea
Caci mi te port în gând necontenit
Tânjind pe mut...după îmbrățișarea ta.
Azi stele nu-s... să plângă lângă mine
Cu lacrimi mici să ardă-n noaptea mea
O zi s-a dus și sufletu-mi rămâne
Tânjind acut... după îmbrățișarea ta.
Sunt mai puternică, dar duc un dor amar
Mi-e rece fără tine, te scriu în versuri iar...
Și în tăcerea ce al tău nume poartă,
După îmbrățișarea ta, tânjesc....încă o dată.
Imi amintesc si-n versuri te mai scriu
Privirea mea odata calda acum e rece
Se luptă in fiecare zi să ascundă,
Tot ce mi-ai dăruit în luni întregi
Și-ai rupt fără regret într-o secundă.
Mi-e zambetul acum un fals,
Nimic nu mai are din ce avea când erai
Caci azi tot ce mi-a mai rămas..
Sunt vorbele aruncate.. pline de neșans.
Inima mea in timp s-a transformat
A rămas dor aprins de vreme.
Din ziua în care ai plecat neimbratisat
Te-am mai avut... doar în poeme.
A trecut mult prea mult timp și-am înțeles,
Că pentru noi n-ai lăsat loc, chiar de esti singur... e prea târziu
Iar eu desi nu o mai fac la fel de des,
Când mi-amintesc... in versuri te mai scriu...
🎦 Ganduri cu multumire
Gânduri cu mulțumire
Am scris în taina nopților de cele mai multe ori cu sufletul și gândul strâns în palme...
Și sub privirea voastră, a celor ce mă urmăresc am prins curaj să le dau drumul în lume.
Fiecare apreciere, fiecare gând lăsat,
e ca o raza pe hârtia unui suflet visător.
Nu am scris să fiu văzută sau recunoscută, am scris ca să fiu înțeleasă, să mă înțeleg...și daca rândurile mele au ajuns la voi și au atins ceva acolo, în tăcerea fiecăruia, atunci înseamnă că nu am scris în zadar.
Din motive personale de sănătate o perioadă, voi înceta să mai scriu...
Vă multumesc că ați fost aici, prezența voastră mi-a demonstrat că poezia încă are loc în inimile care simt.
Multă sănătate tuturor și multe 🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗
Delir
Delir de ploaie sub un spart de nori
Ce mă îmbracă în nostalgie și iubire
Si dorul îmi scrie versul în culori
De amintiri... cu melancolie...
Se sparge ploaia în picături mărunte
Si gandul meu in sute de cuvinte
Copacii infrunziti trag sufletul de mână
O clipă gândul să rămână.
Delir bacovian se gudură pe geam
Se scurge-o primăvară inedită
La fel si sufletu-mi însetat
De dor... ce-n brațe ar vrea să te cuprindă.
În fiecare seară
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima lacrimă vărsată pentru tine,
Când tăcerea, noaptea mi-o înconjoară
Și gândul nu vrea să asculte de mine...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima noapte când visez la tine,
Când gândurile imi zburdă într-o doară
Și dorul îl simt cum îmi curge prin vene...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că îmi ești ultimul fum de țigară
Când de-al meu vis mă îndepărtez...
Dar mai tare gândurile par că se-ncâlcesc.
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că-i ultima dată, când în versuri te scriu
Deși mintea te neagă... sufletul mi-e comoară
Și doar așa în noapte, gându-mi rămâne însorit...
Viu si totuși...efemer
Un om frumos ce nu-mi era să fie dat
Însetată de-al sắu vin nu vedeam
Că nu era omul pe care îÎ credeam.
Am vrut atât de mult să îmi rămână
Și el, să mă păstreze undeva în umbră
Dar azi las, din nou, de tot să plece
Că-n suflet totu-mi este trist și rece
Au fost prea multe vorbe rele si jigniri
Dorind un om doar pentru amintiri
Și totusi îl mai scriu în câte-o poezie
Așa de drag mi-a fost și mi-a rămas el, mie..