Atunci când...
Atunci când norii se vor frânge,
Pe cer pustiu,
Pe cer pustiu,
La pieptul meu te-aș strânge,
Să nu mai ştiu,
Să nu mai ştiu!
Şi dacă timpul blestemat,
Ne-ar despărţi,
Ne-ar despărţi,
În ochiul meu înlăcrimat,
La fel vei fi,
La fel vei fi!
Atunci când visul s-ar topi,
Fără să știu,
Fără să știu,
Din dorul meu te-aş zămisli,
Iubit să-ți fiu,
Iubit să-ți fiu!
Şi dacă umbra s-ar culca,
În colț stingher,
În colț stingher,
Cu ochii tăi aș căuta,
Lumina-n cer,
Lumina-n cer!
Atunci când totul s-ar sfârşi,
Chiar dinadins,
Chiar dinadins,
Mereu în inimă-mi vei fi,
Un foc aprins,
Un foc aprins!
Category: Love poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 19 марта
Added in favorites: 1
Views: 125
Poems in the same category
Steluță
Și luna voi vrea să îți ofer,
Și stele, și planete, univers
Când voi ține-n brațe-mi steaua
Ce mi-e dată-n dar, din cer.
Steluță, ce ziua îmi înseninezi
Voi vrea mereu în brațe să te simt
Și să-ți stau de veghe, să visezi ,
Nopți, cu ține-n brațe adormind.
Liliac
Ne-am cunoscut când liliecii abia înfloreau,
Mi te amintesc flăcau, verde puștan.
Eu eram deja înrădăcinată,
Grădina mi-era vastă.
E ciudat să te văd cu barbă acum...
Eu îți știam petalele albe,
Poate ți le-am pigmentat prea mult,
În acea noapte.
Când am făcut dragoste pentru prima oară
—Atunci în grădina mea; îți mai amintești?—
Floriile ne-au fost martore,
Luna ne-a cununat discret,
Deși eu eram a altcuiva,
Iar tu doar un bobocel.
Nu neg greșeala făcută,
De multe ori nici n-o regret.
Te-am cultivat în viață
Și în păcat drăcesc.
Astăzi, grădina mi-e ofilită,
Liliecii au murit demult.
Tu ai cules altă floare,
Eu încă sunt a lui?
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în spaniolă
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
¿Podemos revisitar la imagen de una persona que nos inspiró hace 10 años?
Sí, sólo tenemos que querer,
Sí, si tuvo una influencia positiva en nosotros,
Sí, si nos motivó,
Sí, si él pudiera entendernos (la mayoría de la gente no puede),
Sí, si pudiera transmitirnos algo de su carácter, de la belleza de su alma y de sus pasiones,
Sí, si todavía suspiro de alegría, mirando sus fotos,
Sí, si nos dejó boquiabiertos de lo únicas que eran sus ideas (una de ellas realmente me sorprendió en todos los sentidos),
Sí, si supiera hacernos querer ver su punto de vista,
Sí, si pudiera darnos la mil millonésima parte de sus regalos,
Sí, si ella nos contagiara de sus risas, de sus bondades y de sus deseos,
Sí, si crees que te ha cambiado para mejor, que te has vuelto más rico (moral, ética, emocionalmente),
Sí, si no se rindió contigo, prefirió confiar en ti, no pensó que perdería el tiempo sin obtener resultados,
Sí, si tampoco has traicionado su confianza,
Sí, si supiera infundirnos ambiciones y aumentarlas a lo largo del tiempo que nos conocimos,
Sí, si descubrimos que no había muchos como ella,
Sí, si realmente se preocupara por los valores morales, ¿cómo puede cada ser humano lograr una versión mejor, más gentil, más afectuosa y más placentera de sí mismo?
Sí, si siempre tenía la misma emoción cada vez que la veía, no importaba que la salpicara agua de lluvia fangosa, que tuviera momentos en los que estuviera más nerviosa, que se enojara, que estuviera cansada, que Teníamos gripe y ya no podíamos disfrutar con los mismos magníficos rasgos de carácter,
Sí, si los pensamientos dirigidos a ella dieran fruto en nuestro corazón,
Sí, si no era una extraña, era algo más que eso, sentías que te acercabas a ella, era como una amiga o una hermana mayor,
Sí, si cada día subieras un escalón, con su ayuda,
Sí, si pudiera construir todo con tanta calma y pasión que realmente no puedas reaccionar pensando en ello,
Sí, si crees que no habrías intentado en vano impresionarla,
Sí, la vejez realmente significaba belleza en su caso, estaba mucho más gorda en su juventud, pero tenía voluntad de adelgazar, tuvo tiempo de arreglar cualquier defecto que le molestaba en sí misma, para deleitarnos a todos a sus 50 y tantos años. ,
Sí, realmente hubiera valido la pena participar en un reality show como "Los rumanos tienen talento",
Sí, porque mencioné la palabra "talento", de ella aprendí que no existe tal cosa, no recibimos ningún talento y no nos lo llevamos al otro mundo, el talento que ella mostró fue adquirido. habilidad, el resultado de algo habitual,
Sí, cuando caí (tropecé), él supo ayudarme a levantarme,
Sí, si todavía pudieras verla en la acera, en el mercado, en los conciertos, en el ayuntamiento, en el estadio funcionando a los 70 años que hoy cumpliría,
Sí, me gustaría verla una vez más...
Mi querida mujer (y las iniciales C. P.) que fue más como una hermana mayor para mí (unos 42 años mayor) durante 7 años, luego tú también te tuviste que ir, se venía otra etapa. Quedaste como un enigma en mi subconsciente, ni siquiera sé hasta el día de hoy cómo hubieras querido que fuera, qué te hubiera gustado más que te mostrara, pero te quedaste en algún lugar ahí, en la lista de "Mujeres". de 10 y de 10 hombres", como si fuera un espectáculo de 10 grados.
Perdón por mi torpeza en todo, pero no fue a propósito, pero tengo frío, mi corazón se acelera, palpito, sudo a veces frío, a veces calor, es como si no pudiera entrar suficiente aire. Se me salen los pulmones cuando admiro la personalidad, el esfuerzo, todo lo que me mostraste, y yo, considerando mi falta de habilidad desde entonces, no pude mostrarte nada más que lo que siempre viste.
Dragoste fără sfârșit
Nu-i dragostea surâsul tău
Iubita mea frumoasă,dulce,delicată,
Ce-i însuși glas ce pleacă de la Dumnezeu,
Să mă trezească din trista existență omenească?
Să-mi dăruiască darul tău fără egal,
Sărutul dar și secretul mângâierii?
Iubito,eu nu cred în trista despărțire,
Nici în iluzia iubirii teatrale,
Ori în actorii amorului fugar,
Nici în poeme mincinoase,
Eu fiind poetul tău sau al iubirii ce nu moare...
Iți spun acum cuvintele frumoase,
Ce știu că pleacă din ființa ta ce-i plină de dulceață,
Chiar dacă sunt rostite acum de mine
Și-ascult romanța zâmbetului tău,
Cu obrăjorii calzi și înroșiți de ale mele vrăjite vorbe
Ce-s ticluite doar să te cucerească ca pe-o cetate cu zidurile groase...!
Iubito, știu bine că tu cunoști,
Taina iubirii noastre,
Iar dragostea ce ne-a cuprins,
Nu are nici final chiar dacă are început,
Și a ieșit din timp!
(23 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Mi-e dor...
Mi-e dor de vechile amintiri,
Cand eram si cand stateam
La multe povestiri
Si eu chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de tine
Si de gesturile tale ieftine,
Cand impreuna stateam
Si eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a noastra barfa
Si cand vorbeam discutii.
Vreau sa nu scriu a ta strofa,
Vreau sa fii aici, nu cu toti necunoscutii.
Atunci chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a ta voce
Si chiar si de al tau mesaj,
Cand tu-mi pareai feroce.
Mi-e dor de al tau curaj,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de momentul
In care chiar stiam
Sa traim prezentul,
Iar eu chiar nu ma-ndoiam
Daca chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de momentul
Cand credeai ca uit de tine,
Caci a fost doar liantul
Unei relatii ieftine,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de zilele
Cand nu uitai de mine
Tu-mi erai ca soarele,
Dar a urmat sa se termine.
Acum nu te mai cunosc.
Nu te mai cunosc,
Mi-o spun in fiecare zi,
Caci ma loveste brusc
Realitatea din fiecare zi.
Mi-e dor de tine.
Vreau sa fii aici, cu mine
Sa-ti povestesc tot ce-ai pierdut.
Tu esti plina de straine
Si s-a dus tot ce-am crezut.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor sa-ti vad masina
In fata librariei si sa-ti fiu copilot,
Sa vin cu tine peste tot.
Sa rad de tine
Si chiar tu de mine.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de tine
Si sper ca si tie de mine.
Vreau sa te vad aici
Asa cum tu mi erai si mi zici
Ca mereu mi vei fi.
Mi-e dor de tine...
Poezie... te iubesc!
fragment
...
Rimele se scurg prin vene
Și îți decorează cerul,
Cum ne picură pe gene
Ploile și curcubeul.
...
Fără haine, fără aripi
Ne-mbrăcăm cu îmbrățișări,
Ochii tăi din ceruri stropi
Prin ochii mei… nemuritori.
De mi-ai fi cum nu se poate
Ai fi eternă-n lumea mea,
Și în mintea mea prin noapte…
Pe pământ la braț cu-o stea.
Cum te recunosc în noapte
Așa aș vrea să te privesc…
Într-un vers de mii de șoapte,
La brațul tău să îmbătrânesc.
...
Tu… îmi ești o răsuflare
Și te scriu… și te doresc,
Îmi ești gând, îmi ești o floare,
Poezie… Te iubesc!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate
Other poems by the author
Uitato...
Se zguduie cămașa de plânsul tău uitato,
Iar lacrima îți curge ca ploaia prin uluc,
Cu ultima scrisoare ce astăzi ți-am furat-o,
Voi face un foc imens, cămașa să-ți usuc.
Vor arde dulci cuvinte, vor scoate pălălaie,
Va geme tot pământul de-un foc fără cenușă,
Și-n ochii tăi albaștri sub pielea ta bălaie,
Se va surpa odaia de dincolo de ușă...
Va plânge macu-n floare sub vântul ce adie,
Iar rana ta deschisă pe toamnă va-nroși-o,
Toți strugurii din vie vor fi ce n-au să fie,
Iar vinul lor sorbindu-l îți voi rosti...Adio!
Și grabnic se vor strânge toți norii de pe cer,
Să plouă și să stingă scrisoarea ce-am furat-o,
Să-ți mai rămână-un petic ce zboară prin eter,
Pe care vei citi, că te-am iubit nespus...uitato!
Urme
Îţi pierzi privirea printre aştri,
Nici ochii nu-ţi mai sunt aşa albaştri,
Adulmeci urma unei sincere iubiri,
Şi împarţi cu neantul vechi trăiri.
Cu lumea cauţi să te-mpaci,
Urând iubirea în care zaci,
Poeme scrii fără de muză,
Şi pentru toate cauţi scuză.
Te-ncântă flori uitate în vază,
Ferestre care pot opri o rază,
Cuvinte aruncate în dispreţ,
Şi multe lucruri fără preţ.
Adormi mereu înfricoşat,
La piept strângi perna ruşinat,
Visezi acelaşi vis murdar,
Şi-n noapte împrăştii clipe de coşmar.
Un singur vers
Îți spun ceva ce nimenea nu știe,
Aseară am scris o poezie,
Avea un singur vers dar nelumesc,
Ceva aidoma unui cânt prelung,
Şi care mă făcea să plâng.
L-am scris c-o picătură de cerneală,
Un strop uitat în călimară,
Şi - o pană albă cu un număr,
Ce am găsit-o undeva pe umăr.
Îți spun ceva ce nimenea nu știe,
E-un vers ce plânge pe hârtie,
Cu lacrimi de-un albastru-violet,
Un fel de sânge de poet.
Odată, atunci, undeva...
Odată, atunci, undeva...
Lumina ta,
Lumina mea,
Au coborât de pe o stea,
Și-a ars mocnit,
În lutul tău,
În lutul meu,
La infinit.
Atunci, undeva, deodată...
Suflarea ta,
Suflarea mea,
Cerul porni să-l străbată,
Sfârșind într-un vis,
Sub perna ta,
Sub perna mea,
Peste noi mai precis.
Undeva, odată, atunci...
Sărutul tău,
Sărutul meu,
Dădură cărnii porunci,
Devenind creatori,
De lumină,
De lut,
De sărut,
Și de tot, uneori...
Încercări
N-a mai zburat înspre tine gândul,
Ci a căzut frânt pe o piatră,
Împrăștiind cuvintele în vântul,
Ce le-a șuierat spre-o făptură ciudată.
Apoi un fulg ce rătăcea în eter,
L-am prins și sărutat înspre tine,
Dar am pus prea multă iubire în el,
Şi-a căzut zgomotos între destine.
Am mângâiat o tânără rază de Lună,
Să-mi ducă mângâierea la tine-n fereastră,
Dar s-a pierdut în a bolții cunună,
Zămislind dureros încă o noapte albastră.
Am rupt apoi din suflet o bucată de dor,
Și-am rugat-o pe moarte când va fi să mă ia,
Să mă poarte pe-o clipă la tine-n pridvor,
Să ți-o las la fereastră și să dispar într-o stea.
Tremur...
În ochii mei se zbate-o umbră rece,
Un vânt amar prin suflet mi-a trecut,
Iar timpul, ca un dor necunoscut,
Din rană mi se scurge și petrece.
Mi-e trupul rug al gândurilor stinse,
Un vis uitat sub cerul de pământ,
Iar dragostea cu glasul ei plăpând,
Îmi cântă-n taină amoruri neatinse.
Mi-e sufletul o rană de parcă-i carne vie,
Pe care timpul nu poate s-o mai coase,
Căci lacrimi grele mi s-au lăsat în oase,
Iar pasul sprinten să meargă nu mai știe.
Sub cerul mut, albastrul meu se pierde,
Iar zborul spre-nălțimi e numai amăgire,
Înnebunit îmi caut pârdalnica iubire,
Iar talpa, de-atâta iarbă, îmi este acuma verde.
Și chiar de bezna mă va prinde-n gheare,
Eu port în piept un strop de infinit,
Și amorul meu ce încă plânge risipit,
Va fi sclipind pe cer, o stea nemuritoare.