Cum aș putea sa cred in tine
Când tu mereu ai gândul dus,
Cum să-ndrăznesc să-ți cer iubire
Când stiu că altul te-a sedus
Sunt pregătit să-ți ofer inima
S-o simți cum bate pentru tine,
Dar văd că tu nu îți întinzi palma
Așa că pentru-n timp o țin la mine
Mi-aduc aminte când te-am văzut
În grupul nostru de prieteni dragi,
Și cum am îndrăznit sfios să te salut
Și-ai refuzat în seama să mă bagi
Era pe înserat și luna plină se ivea
De după nori pe ceru-ntunecat,
Ți-am spus în șoaptă că ea la noi privea
Nu mi-ai răspuns și-n grabă ai plecat
Privirea mea te-a însoțit un timp
Crezând că poate-un semn primesc,
Capu'să-ntorci eu am sperat, nu mint
Dar ai plecat făra a ști că te privesc
Dezamăgirea a fost destul de mare
Și nu știam cum să mă liniștesc,
În gândul meu a încolțit o întrebare
Cànd, unde, pot pe ea s-o întâlnesc
Și vremea tot trecea făra speranță
Din minte să mi-o scot nu s-a putut,
Mă consolam spunând așa e viața
Și trebuie s-o iei din nou, de la-nceput
Cu grupul de prieteni m-am întâlnit
Dar ea n-a mai venit să fie printre noi,
Și nimeni nu știa de-i vie sau a murit
Și nici dacă-și trăiește viața in doi
Și cum minuni pe pământ s-au văzut
Când într-o zi prin parc călătoream,
Pe bancă, ea stătea cu un pruncuț
Îl legăna si tare fericiți eu îi vedeam
De la distanța cu respect am salutat
Primind răspuns la gestul meu,
În plus ea mi-a zâmbit și s-a scuzat
Plecând pe-alei trăgând caruțul greu
După un timp cu toții am aflat
Că ea la studii în Olanda a plecat,
Și tot aici c-un grec s-a măritat
Dar n-a durat si repede a divorțat
Aceasta a fost adevărata lui idilă
A dragului si bunului meu coleg,
Atunci cu toții noi i-am plâns de milă
Acum, el a ajuns un emerit strateg
Și când ne întâlnim mai povestim
Ce mult a suferit după acea fată,
Și mai in glumă nu ezităm să-i amintim
Băiete, tu o himeră, ai iubit odată!
