Author nica
Random creations :)
Urletul angelic
În noaptea rece, dintr-o dată mută,
Singurătatea-și lasă amprenta,
Iar liniștea, de nimeni pricepută,
Apasă greu, mărindu-și violența.
Dar când tăcerea devine presiune,
Din cerul mut o ruptură se cască,
Iar din furtună, cu sfântă tărie,
Urletul ăsta începe să nască.
Se frânge noaptea-n cioburi de lumină,
Iar tunetul prin bezna orbilor trece,
E un protest al minții fără vină,
Un freamăt sfânt ce sparge piatra rece.
Rămâne tăcerea să spele pământul,
Când tot ce-a fost greu începe să cadă.
Prin noapte se stinge treptat numai vântul,
Lăsând doar un urlet angelic să ardă.
APOSTOLIC
Nu din înălțimi curate i-ai chemat,
nici dintre cei deprinși cu lumina,
ci din pulberea dimineții anonime,
unde mâna știa munca,
iar inima - îndoiala.
ai scris cu ei începutul,
nu cu cerneală,
ci cu pași pe drumuri arse
și ai încredințat lumii
adevărul în vase fragile.
au purtat cerul în piepturi tremurânde,
au greșit, au tăcut, au fugit,
dar privirea Ta
i-a ținut întregi
dincolo de frică.
Unul a plâns până la sânge,
altul s-a îndoit fără să vadă rodul -
și totuși, din căderea lor
s-a născut temelia.
Nu i-ai chemat să fie drepși,
ci să rămână, să ducă focul,
prin vânturi potrivnice,
să spună lumii
că Dumnezeu a trecut
prin carne.
Și astfel, din oameni simpli,
ai făcut începutul veacului,
iar numele lor
au devenit drum.
Pleacă
O lacrimă curge
Pe obrazul meu,
Sper ca curând
Să te scot din sufletul meu.
Ai stat prea mult
Și m -ai rănit mereu,
Nu vreau să te mai am
Asupra sufletului meu.
Pleacă și nu te întoarce
Și ia amarul meu,
Ca să-ți aduci aminte
Cum am suferit și eu.
VOI FI MEREU LÂNGĂ TINE...
Câteodată mă-ntreb cu privirea pierdută-ntre rânduri,
Prin palide pagini nescrise până la capăt,
Cum tu mi-ai pășit în umbră-mi și-n gânduri,
Iar inima-mi bate nebună, adâncită în freamăt...
Te simt strâns lipită de șoaptele nopților mele,
Și-n pletele tale de-argint mă știu împlinit,
Sub cerul înalt săvârșit în candide stele,
Pe care-l cuprind în palme spre roș asfințit...
Și te văd cu ochii mijiți de nesomn în amurg,
Pretinzând că la rândul tău dormi liniștit,
Și-am să număr din nou infinite clipe cum curg,
Umbrindu-ți pe gene sărutul mult prea grăbit...
Iar mai târziu, cu răbdare-n priviri, te vei trezi,
Ca să afli curat, dintâi, de la mine,
Că-n viața noastră se va naște o nouă zi,
Și atunci vei ști că voi fi mereu lângă tine...
Frustrare
Ma simt ca si cum mai tait pe suflet
Incercat sa imi afli trecutul
Ma frustreaza ca am crezut in ceva ce nu exista
Mam deschis in fata ta dar ai aruncat cu cioburi in inima
Miam vindecat fiecare rana facuta de tine
Cicatricile inca dor
Ma frustreaza ca mor de dorul tau
Frustrarea ma sufoca in amintiri
Eu nu le inteleg de ce am procedat asa
Tu nu intelegi de ce am fost asa
Eu nu inteleg de ce ai foat asa
Mie dor de tine
Dar nu mie dor de zilele in care te iubeam
Inca te iubesc
Dar in momentul de fata simt o frustrare fata de tine
Nu inteleg de ce te ai comportat asa sau de ce mam comportat eu asa ca sa iti dau eu tie satisfacție
Stiu nu is imperfectiunea intruchipata dar tot ce am vrut a fost doar sa ma intelegi
Sunt frustrata pe mine
Frustata ca miam aratat afectiunea si sentimentele fata de tine
Si ma simt si mai frustrata ca nu pot sa te uit ca esti in fiecare zi la mine in inima in mintea mea iubindute si gandiduma la tine
Frustata ca tu nici nu vrei sa ma vezi te doare in cot de mine
Dar tot inca is frustrata pe tine ca te comportai in ultimul hal dar dupa iti cereai intrun fel sau altu scuze
Si nu nu o sa te uit asta ma deranjează foarte taree
Tu ai uitat dar eu nu pot
Ci iti spun acum cu toata supararea si toata frustararea ca te voi iubi si dupa moarte
Eu nu oa sa incetez sa te iubesc
O sa te iubesc in linistea si in tacere ca tu sa nu sti
Cu drag nebuna ta frustrata te iubesc neiubitul meu 💕
O frunză pe cărare
Ploaia rece acoperă asfințitul
Descoperit de noi în toamnă
Din frunze ce-și roșeau veșmântul
Ca și obrazul tău timid de doamnă
Te-ai întrebat tu cândva oare
De ce când fructele-s în pârg
Frunzele tac când la picioare
Pun tot ce au trudit cu sârg?
Un fruct e rodul frunzei
Cu tină și lumină plămădit
Din care în dulceața toamnei
Constați... câtă iubire a primit
Da... o frunză e un menestrel
Al dragostei... atât de pură
Copacu-i impresionat și el
De-așa frumoasă aventură
Inima... la fel ca frunza
În pace e bine dispusă
Când agale-și are spuza
Spre lumină larg deschisă
Respirând prin porii frunzei
Viața e simplă și perfectă
Doar noi tot verificăm de-i
Cel puțin un pic defectă
Orice frunză din Pământ
Își are sigur rădăcină
Și se întoarce în pământ
Contopindu-se deplină
O frunză căutăm și noi să fim
Fără să știm când prindem viață
Și apoi ne tot frunzărim
Zilele după dulceață
Când viața ne calcă în picioare
Eu știu... nimic nu-i precum pare
Nici o durere nu-i prea mare
Când ești frunză pe cărare
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 November
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 November
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 November
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 November
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 November
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 November
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 November
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 November
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 November
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 November
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.