Author Cristina Elena
Total
6 creationsRandom creations :)
Iz de toamnă
Sub năframa cenușie
Chipul soarelui pălise
Peste zarea cea pustie
Izul toamnei năpădise
Răcniseră din crâng
Sub bolta mahmură
Aripi ce se frâng
Pe veștejita ramură.
De crivăț scuturate,
Tremurând golașe
Brațele decolorate
Lăcrimau răvașe.
Purtând zdrențe reci
Scoarța ruginise,
Pe nămolitele poteci
De frigură se zbărcise
Vibra văzduhul ciuruit
De stropii fumurii,
Suflarea tăcu subit
Sub ochii plumburii..
Exist
De ce ne definim și să nu Fim
De ceea ce facem ne pune eticheta
Suntem toți la fel ,unii mai inumani
Mai avari și însetați de a avea
Eu nu sunt nici ceea ce fac și nici ceea ce am
Sunt doar eu o fată trecuta prin încercări
Sunt suma trecutului meu...
Existenta prezentului meu .
De voi fi și-n viitor
Voi fi tot eu ,asta de azi
Un pic mai experimentată
În a vă spune ,asta sunt eu ,aceeași mereu!
Stai cu mine
Mamă! Sunt stresată! Fug de lume!
Chiar de Pământul e rotund,
Simt sub piele - presiune,
Și nu știu, unde să mă ascund.
Mamă! Îmi e teamă
De-ale vieții provocări!
Stai cu mine sub năframă
De primesc eu tot frustrări.
Mamă! Tu, cuprinde-mă!
Ajută mă să scap de toate.
Iar tu, viață, lovindu-mă,
Mama îmi va ține parte..
Am iubit doar o dată
Am iubit doar o dată
Și am urât de mii de ori,
Într-o noapte înverșunată
Ți-am dăruit aceste flori.
Atingerea ta cea lină
Mi-a făcut mintea să zboare
Și cu tot cu ea,
Inima parcă a prins picioare.
Ți-aș dărui luna de pe cer
La ce mult te iubes,
Și cu tot cu ea,
Raiul cel ceresc.
TU NU-NȚELEGI...
Tu nu-nțelegi c-așa sunt eu de bine rostuit,
Din lacrimile și huma uliței mele plămădit,
Sunt furtună și val și lumină, în toate cele,
Respir mai bine prin însăși cuvintele mele...
Tu nu-nțelegi că nu mi-e ziua împlinită,
Fără țărmul și marea mea nemărginită,
Fără foile-mi albe așternute-nainte,
Dimineți care așteaptă să devină cuvinte...
Tu nu-nțelegi că vocea mea nu-i mută,
Și-am zămislit din al meu ochi, subțire cută,
Din care-am întrupat un sacru legamânt:
Devenirea mea ca om s-a scris deja în cuvânt...
Inventarul pierderii
Pe buze purtăm zâmbet, o mască stricată,
Iar ochii ne sunt temple de doruri pustii;
Ne vindem iluzii pe-o clipă amară,
Și cumpărăm moarte în rate târzii.
Iubirea, o febră ce arde și minte,
Un drog ce promite un cer inventat;
Ne leagă de vise fragile, cuminte,
Ca apoi să ne lase mai goi decât am dat.
Adevărul? Un ciob înfipt drept în ființă:
Că tot ce iubim e menit să dispară;
Că viața nu-i dar, ci o scurtă sentință,
Iar moartea, singura noastră comoară.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Diagnosticul: Tu
anca_nistor
6 October
Cutremurător de frumoase aceste versuri! Felicitări!
Ce mai faceți, Maiestate?
Vladislav Varzari
5 October
@Silvia Mihalachi, vă mulțumesc mult
Ce mai faceți, Maiestate?
Silvia Mihalachi
5 October
,, Ce mai faceți , Maiestate?,, este o poezie de lăudat și poetul merită felicitat. Mă alătur de cei ce il felicită și apreciază aceasta frumoasă po...
MARIA ÎN ȚARA POMILOR
Silvia Mihalachi
5 October
Cu drag spun legendei că , este frumoasă și că mi - a plăcut să citesc din ea ,, curajul, iertarea , credința și despre lumină,, și despre pomul c...
Temnița
Khosravi Shahin
4 October
Mulțumesc mult!🤍
Ultimul acord
ora mea de poezie
4 October
O poezie ce are niște rânduri pline de imagini și emoții în care mă regăsesc...ai un talent extraordinar, felicitări!🩷
Efectul Placebo
un-pahar-de-poezie
1 October
Vă mulțumesc tare mult pentru gânduri. Mă bucură enorm !🙏
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 October
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 October
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 September
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.