Renunț
Uite-mă din nou aici golind pahar după pahar
De la atâta dezamăgire am rămas cu gust amar
În iubire toate încercările mele au fost în zadar.
De ceva vreme am în cap un singur gând murdar
Să renunț la toate și din lumea asta să dispar
Fără ea și cel mai frumos vis este un coșmar.
Ce rost mai are să tot încerc la nesfârșit?
Dacă de ea niciodată n-am să mai fiu iubit
Ce sens are să aștept dacă nu fac nimic
O iubesc, nu vreau să-i fiu doar un amic
Dacă nu pot să fiu cu ea mai bine renunț
În fața justiției supreme mă autodenunț
Merit să sufăr pentru tot răul ce i l-am făcut
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Djl6m6dnn1r
Data postării: 9 aprilie 2024
Adăugat la favorite: 2
Vizualizări: 653
Poezii din aceiaşi categorie
Singurătate
Spune-mi tu singuratate
Cat sa mai indur tu spune
Si necazuri, suparari
Nu mai pot privi in zare
Dar indur incet si spun
Nu mai stiu ce sa mai fac
Si ce viata imi va da
Ca un cal fara stapan
Ma avant in al tau drum
Si ma las purtat de tot
Si de valuri si de foc
Viata mea e ca un gol
Iar incet eu nu mai pot
Vreau doar sa ajung acasa
Unde e viata frumoasa
La familia mea departe
Unde ma primesc in brate
Si imi spun ca va fi bine
Viata sa treaca cu mine
Prin necazuri, greutati
Sa ii fac mandri pe toti
S-a făcut așa târziu...
Nu mai suflă vântu-n pânze,
Ci vâslesc mereu din greu,
Toamna dorm pe pat de frunze,
Învelit în curcubeu.
Norul umbră nu-mi mai face,
În răcoare mă visez,
Stau ca puiul în găoace,
Și aștept să eclozez.
În văzduhuri uliul țipă,
Se rotește vreme lungă,
Viața mi-o adun în pripă,
Moartea trebuie s-ajungă.
Se bat cuiele-n sicriu,
Numai ploaia mă mai plânge,
S-a făcut așa târziu...
Vântul suflă iar în pânze.
My dad's princess
I always was my dad's princess,
My dad's girl,
But now something is diffrent
And we always fight.
I used to be my dad's girl,
A model in every photo,
A perfect princess from every movie i was watching,
And a singer every time i hearded a song.
I was always my dad's princess,
Everyone said out loud
And i laughted in his arms
Until now, we always fight.
I always was my dad's princess,
Like a queen who waits the crown,
But in my path its a hole
and I'm still falling down.
I always was my dad's princess,
He always used to read me stories
About castells, kings and princess,
But in one day, he randomly stopped.
I always was my dad's princess,
But now, the person i know is gone
And I'm fighting with a stranger
Who still thinks he is my dad.
Tremura sufletul
Tremura sufletul de durere
Iar capul sus eu îl țineam,
Ma rugam pentru un pic de putere,
Strângem din dinți ,dar nu renunțam ...
Asa am pus punct la nelegiuiri...
Și lacrimi eu n-am mai vărsat .
Și după atâtea biciuiri
Eu capul jos nu l-am lăsat ...
Am devenit un om din piatră
Cu inima îmbrăcată-n fier
Nici câinii azi nu ma mai latră
Si sufletul mi-e de oțel....
the girl you haven't seen
As vrea sa mai scriu doua cuvinte
Da cam trist afara azi
Si inima bate încet și cuminte
De parca din cer ca în vis cazi
N-as zice ca-i vesel în casa
Fiindcă toți deja s-au culcat
Dar totuși ca mâța pe masa
Visele mele au plecat .
Si ce vrei ,dacă astăzi m-o apucat
De picioare Dorul
Sa fiu poet incurcat
Si de aripi ma cuprinde zborul ...
Iar cel ce sufera-creerul,
Nu ma întreabă nimic
Iși face el lucrul ca greierul
Si ma primeste de inamic.
Știu, nu sunt cea mai fericita
Dar sunt în adânc iubita
De sine, de ei și de ...cine?...
A ,stai ,ca Dorul vine
Ajunge pe azi atât debilizm
Îmi pare rău de tine
Ca vei citi fără mine
Prostii tapate pe hârtie 🤫🫣
de Alexandra
NOI ȘI VOI
Noi suntem ființe raționale
Un om normal are nevoie ;
De o casă , loc sigur de muncă ,
O familie și ”minte ” ,
Și dacă are și sănătate , are de toate ?
Voi ce vreți !...
Voi sunteți , ființe scumpe ...
Voi vreți averi , palate peste tot în lume ...
Pentru voi muncesc alții ; slugi roboti .
Sunteți grandomani , sgârciți și răi
Noi și cu voi , suntem lumi diferite ...
De aceia în lume e război .
T.A.D.
Singurătate
Spune-mi tu singuratate
Cat sa mai indur tu spune
Si necazuri, suparari
Nu mai pot privi in zare
Dar indur incet si spun
Nu mai stiu ce sa mai fac
Si ce viata imi va da
Ca un cal fara stapan
Ma avant in al tau drum
Si ma las purtat de tot
Si de valuri si de foc
Viata mea e ca un gol
Iar incet eu nu mai pot
Vreau doar sa ajung acasa
Unde e viata frumoasa
La familia mea departe
Unde ma primesc in brate
Si imi spun ca va fi bine
Viata sa treaca cu mine
Prin necazuri, greutati
Sa ii fac mandri pe toti
S-a făcut așa târziu...
Nu mai suflă vântu-n pânze,
Ci vâslesc mereu din greu,
Toamna dorm pe pat de frunze,
Învelit în curcubeu.
Norul umbră nu-mi mai face,
În răcoare mă visez,
Stau ca puiul în găoace,
Și aștept să eclozez.
În văzduhuri uliul țipă,
Se rotește vreme lungă,
Viața mi-o adun în pripă,
Moartea trebuie s-ajungă.
Se bat cuiele-n sicriu,
Numai ploaia mă mai plânge,
S-a făcut așa târziu...
Vântul suflă iar în pânze.
My dad's princess
I always was my dad's princess,
My dad's girl,
But now something is diffrent
And we always fight.
I used to be my dad's girl,
A model in every photo,
A perfect princess from every movie i was watching,
And a singer every time i hearded a song.
I was always my dad's princess,
Everyone said out loud
And i laughted in his arms
Until now, we always fight.
I always was my dad's princess,
Like a queen who waits the crown,
But in my path its a hole
and I'm still falling down.
I always was my dad's princess,
He always used to read me stories
About castells, kings and princess,
But in one day, he randomly stopped.
I always was my dad's princess,
But now, the person i know is gone
And I'm fighting with a stranger
Who still thinks he is my dad.
Tremura sufletul
Tremura sufletul de durere
Iar capul sus eu îl țineam,
Ma rugam pentru un pic de putere,
Strângem din dinți ,dar nu renunțam ...
Asa am pus punct la nelegiuiri...
Și lacrimi eu n-am mai vărsat .
Și după atâtea biciuiri
Eu capul jos nu l-am lăsat ...
Am devenit un om din piatră
Cu inima îmbrăcată-n fier
Nici câinii azi nu ma mai latră
Si sufletul mi-e de oțel....
the girl you haven't seen
As vrea sa mai scriu doua cuvinte
Da cam trist afara azi
Si inima bate încet și cuminte
De parca din cer ca în vis cazi
N-as zice ca-i vesel în casa
Fiindcă toți deja s-au culcat
Dar totuși ca mâța pe masa
Visele mele au plecat .
Si ce vrei ,dacă astăzi m-o apucat
De picioare Dorul
Sa fiu poet incurcat
Si de aripi ma cuprinde zborul ...
Iar cel ce sufera-creerul,
Nu ma întreabă nimic
Iși face el lucrul ca greierul
Si ma primeste de inamic.
Știu, nu sunt cea mai fericita
Dar sunt în adânc iubita
De sine, de ei și de ...cine?...
A ,stai ,ca Dorul vine
Ajunge pe azi atât debilizm
Îmi pare rău de tine
Ca vei citi fără mine
Prostii tapate pe hârtie 🤫🫣
de Alexandra
NOI ȘI VOI
Noi suntem ființe raționale
Un om normal are nevoie ;
De o casă , loc sigur de muncă ,
O familie și ”minte ” ,
Și dacă are și sănătate , are de toate ?
Voi ce vreți !...
Voi sunteți , ființe scumpe ...
Voi vreți averi , palate peste tot în lume ...
Pentru voi muncesc alții ; slugi roboti .
Sunteți grandomani , sgârciți și răi
Noi și cu voi , suntem lumi diferite ...
De aceia în lume e război .
T.A.D.
Alte poezii ale autorului
Ce sens au toate?
Nu știu ce să fac
Mi-e frică pentru c-am început s-o plac
Inimă spune-mi ce-ar trebui să fac
Nu vreau ca-n belele să te bag...
Nu vreau să simți din nou durerea despărțirii
Nu vreau să te ardă iar flăcările iubirii
Nu vreau să treci iar prin ce-ai trecut
Cu toate astea parc-o iau de la-nceput.....
Parcă o apuc din nou pe aceiași cale
Prind trandafirul de spini și rămâne fără petale
Pot spune că toată durerea mea este în zadar
Dacă după ce-l culeg petalele-i dispar
Ce sesn au vorbele dulci dacă-ți lasă gust amar
Ce sens are să te atașezi dacă la final oricum dispar
Ce sens are să iubeși dacă obți doar suferință
Pèștișorul de aur este inutil dacă nu-ți îndeplinește o dorință
Ce sens are să trăiești
Dacă nu ști încotro să te-ndrepți
Ce sens are să-ți dai sens vieții
Dacă când vorbești te ascultă doar pereții
Ce sens mai are dreptatea
Dacă când o cauți parcă și pe soare se lasă noaptea
Ce sens are să-ți dorești iubire
Dacă la final rămâne doar o amintire
Ce sens are să cauți femeia potrivită
Atunci când ști că dragostea și norocul te evită
Ce sens mai are să tot încerci
Regretele în droguri și alcool să le îneci
Ce sens are speranța
Dacă singur îți distrugi viața
Ce sens are căutarea unui sens
Într-o lume unde parcă toate-s fără sens
Ce sens are încrederea
Când faptele lor sunt interpretabile ca tăcerea
Toate zic că sau săturat de vorbe și acum vor fapte
Și tot ele sunt cele care te înjunghie pe la spate
Ce sens au jurămintele făcute
De o persoană care mereu te minte
Ce sens au toate
Dacă totul se termină la moarte
Ce sens are să te chinuiești
Să obți un lucru de care n-ai nevoie dar totuși ți-l dorești
Ce sens are să tragi de tine toată viața
Să încerci mereu să fi tu cel ce sparge gheața
Să încerci mereu să-i ajuți pe toți
Iar tu când ai nevoie de ajutor îl primești mai rapid de la cei morți
Spune-mi tu ce sens mai are
Să fi dispus să-ți dai și viața pentru o fată care
Poate te-a uitat de mult, dar tu încă ai răbdare
Să o aștepți o viață că cine știe.... poate apare
Ce sens are să iubești
Dacă ști că tu mereu greșești
Ce sens are să-ți pară rău
Dacă n-ai știut s-apreciezi ce-a fost al tău
De ce?
Lacrimi sărate,
Speranțe deșarte,
Promisiuni uitate,
Oare de ce?
Nopți nedormite,
Lacrimi fără cuvinte,
Dorințe și jurăminte,
Oare pentru ce?
Blocat în trecut,
Regretă ce-a pierdut,
Vrea s-o ia de la-nceput,
Dar, oare de ce?
De ce nu vrea să renunțe?
De ce încă te iubește?
De ce plânge seară de seară?
De ce viața lui este atât de amară?
Întrebări pentru inimă
Inimă... te rog nu lăsa iubirea să te distrugă
De ce trebuie să fi tu bună într-o lume atât de crudă?
De ce îți pasă ție de cea ce la nimeni nu îi pasă?
De ce când rămâi fără iubire parcă rămâi și fără viață?
De ce îți place atât de mult să te îndrăgostești
Când ști că niciodată nu primești cea ce-ți dorești....
De ce încă continuui să speri că totul va fi bine
Când ști că nimanui nu-i pasă de tine....
Așa a fost să fie.
Parcă și timpul stă în loc de când te-am pierdut
Sau poate că eu unul niciodată nu te-am avut
Poate că așa ne-a fost scris de la bun început
S-o luăm amândoi separați un drum necunoscut
Să ne separăm chiar dacă n-am fost niciodată împreună
Să nu putem să ne ținem niciodată unul pe altul de mână
Privirile noastre inocente să nu se întâlnească niciodată
Din iubirea noastră a ajuns ca ură și regrete să se nască
Stop
Nu-mi mai cere să-ți spun tot ce simt
Dacă atunci când îți spun crezi că mint
Acum ști destul de bine că nu m-ai simt nimic
Mai bine mă opresc n-are sens să mă complic
Nare sens să ud o floare ce de mult s-a ofilit
Eram dispus să-ți ofer tot și să rămân cu nimic
Mă bucur c-am deschis ochi și m-am oprit
De ce să-ți ofer tot când tu n-ai nimic de oferit
Îmi doresc de la viață tot ce lângă tine nu găsesc
Așa că nare sens să mă întrebi de ce mă opresc
Defect
Mă cuprind gânduri pline de nostalgie,
Unde ai dispărut a mea dulce copilărie?
De ce ai plecat fără să-ți iei rămas bun,
De ce m-ai abandonat pe cel mai rău drum......
Toate erau bune când erai cu mine,
Habar n-aveam ce-i aia agonie,
Mă jucam cu avioane din hârtie
Și cele mai mici lucruri îmi aduceau bucurie.....
N-aveam multe, dar eram cel mai fericit,
Seara cu prieteni mă simțeam împlinit,
Nu știam că toate o să se termine într-o zi,
Pe vremea aia nu înțelegeam sensul unei poezi:
"Coșmar, dulce amar,
Iubirea-mi este în zadar,
Prezentul mi-e neclar,
M-au otrăvit buze cu gust de nectar"
Pentru mine erau doar cuvinte din ziar,
Nu știam că viața poate avea gust amar,
Nu știam că iubirea vine la pachet cu durere,
Pe vremea aia toate aveau gust de miere,
Nu știam că poți să iubești fără să fi iubit,
Nu știam că de asta mulți poeți au înebunit,
Acum am ajuns să-nțeleg perfect,
Am ajuns să-mi trăiesc viața defect,
Ce sens au toate?
Nu știu ce să fac
Mi-e frică pentru c-am început s-o plac
Inimă spune-mi ce-ar trebui să fac
Nu vreau ca-n belele să te bag...
Nu vreau să simți din nou durerea despărțirii
Nu vreau să te ardă iar flăcările iubirii
Nu vreau să treci iar prin ce-ai trecut
Cu toate astea parc-o iau de la-nceput.....
Parcă o apuc din nou pe aceiași cale
Prind trandafirul de spini și rămâne fără petale
Pot spune că toată durerea mea este în zadar
Dacă după ce-l culeg petalele-i dispar
Ce sesn au vorbele dulci dacă-ți lasă gust amar
Ce sens are să te atașezi dacă la final oricum dispar
Ce sens are să iubeși dacă obți doar suferință
Pèștișorul de aur este inutil dacă nu-ți îndeplinește o dorință
Ce sens are să trăiești
Dacă nu ști încotro să te-ndrepți
Ce sens are să-ți dai sens vieții
Dacă când vorbești te ascultă doar pereții
Ce sens mai are dreptatea
Dacă când o cauți parcă și pe soare se lasă noaptea
Ce sens are să-ți dorești iubire
Dacă la final rămâne doar o amintire
Ce sens are să cauți femeia potrivită
Atunci când ști că dragostea și norocul te evită
Ce sens mai are să tot încerci
Regretele în droguri și alcool să le îneci
Ce sens are speranța
Dacă singur îți distrugi viața
Ce sens are căutarea unui sens
Într-o lume unde parcă toate-s fără sens
Ce sens are încrederea
Când faptele lor sunt interpretabile ca tăcerea
Toate zic că sau săturat de vorbe și acum vor fapte
Și tot ele sunt cele care te înjunghie pe la spate
Ce sens au jurămintele făcute
De o persoană care mereu te minte
Ce sens au toate
Dacă totul se termină la moarte
Ce sens are să te chinuiești
Să obți un lucru de care n-ai nevoie dar totuși ți-l dorești
Ce sens are să tragi de tine toată viața
Să încerci mereu să fi tu cel ce sparge gheața
Să încerci mereu să-i ajuți pe toți
Iar tu când ai nevoie de ajutor îl primești mai rapid de la cei morți
Spune-mi tu ce sens mai are
Să fi dispus să-ți dai și viața pentru o fată care
Poate te-a uitat de mult, dar tu încă ai răbdare
Să o aștepți o viață că cine știe.... poate apare
Ce sens are să iubești
Dacă ști că tu mereu greșești
Ce sens are să-ți pară rău
Dacă n-ai știut s-apreciezi ce-a fost al tău
De ce?
Lacrimi sărate,
Speranțe deșarte,
Promisiuni uitate,
Oare de ce?
Nopți nedormite,
Lacrimi fără cuvinte,
Dorințe și jurăminte,
Oare pentru ce?
Blocat în trecut,
Regretă ce-a pierdut,
Vrea s-o ia de la-nceput,
Dar, oare de ce?
De ce nu vrea să renunțe?
De ce încă te iubește?
De ce plânge seară de seară?
De ce viața lui este atât de amară?
Întrebări pentru inimă
Inimă... te rog nu lăsa iubirea să te distrugă
De ce trebuie să fi tu bună într-o lume atât de crudă?
De ce îți pasă ție de cea ce la nimeni nu îi pasă?
De ce când rămâi fără iubire parcă rămâi și fără viață?
De ce îți place atât de mult să te îndrăgostești
Când ști că niciodată nu primești cea ce-ți dorești....
De ce încă continuui să speri că totul va fi bine
Când ști că nimanui nu-i pasă de tine....
Așa a fost să fie.
Parcă și timpul stă în loc de când te-am pierdut
Sau poate că eu unul niciodată nu te-am avut
Poate că așa ne-a fost scris de la bun început
S-o luăm amândoi separați un drum necunoscut
Să ne separăm chiar dacă n-am fost niciodată împreună
Să nu putem să ne ținem niciodată unul pe altul de mână
Privirile noastre inocente să nu se întâlnească niciodată
Din iubirea noastră a ajuns ca ură și regrete să se nască
Stop
Nu-mi mai cere să-ți spun tot ce simt
Dacă atunci când îți spun crezi că mint
Acum ști destul de bine că nu m-ai simt nimic
Mai bine mă opresc n-are sens să mă complic
Nare sens să ud o floare ce de mult s-a ofilit
Eram dispus să-ți ofer tot și să rămân cu nimic
Mă bucur c-am deschis ochi și m-am oprit
De ce să-ți ofer tot când tu n-ai nimic de oferit
Îmi doresc de la viață tot ce lângă tine nu găsesc
Așa că nare sens să mă întrebi de ce mă opresc
Defect
Mă cuprind gânduri pline de nostalgie,
Unde ai dispărut a mea dulce copilărie?
De ce ai plecat fără să-ți iei rămas bun,
De ce m-ai abandonat pe cel mai rău drum......
Toate erau bune când erai cu mine,
Habar n-aveam ce-i aia agonie,
Mă jucam cu avioane din hârtie
Și cele mai mici lucruri îmi aduceau bucurie.....
N-aveam multe, dar eram cel mai fericit,
Seara cu prieteni mă simțeam împlinit,
Nu știam că toate o să se termine într-o zi,
Pe vremea aia nu înțelegeam sensul unei poezi:
"Coșmar, dulce amar,
Iubirea-mi este în zadar,
Prezentul mi-e neclar,
M-au otrăvit buze cu gust de nectar"
Pentru mine erau doar cuvinte din ziar,
Nu știam că viața poate avea gust amar,
Nu știam că iubirea vine la pachet cu durere,
Pe vremea aia toate aveau gust de miere,
Nu știam că poți să iubești fără să fi iubit,
Nu știam că de asta mulți poeți au înebunit,
Acum am ajuns să-nțeleg perfect,
Am ajuns să-mi trăiesc viața defect,