Autorul Flick
Creaţii aleatorii :)
Vată de zahăr
În laboratorul numit bucătărie, vom face experimente,
Din unele raționamente,
Cum că ar fi interesant să mâncăm ce n-am gustat de două decenii,
Da, fix de două decenii, nu spun tâmpenii,
Fără prea multe ezitări
Sau orice alte amânări,
Ne apucăm să facem vată de zahăr,
Ce altceva ar putea pofti un suflet tânăr?
Așadar, ne trebuie zahăr,
Nu mult, doar 250 de grame,
Dacă vreau să o fac mai dulce, nu strică alte câteva micrograme,
Adăugăm 30 de grame se sirop de glucoză,
Mă străduiesc să nu mai depășesc această doză,
O jumătate de linguriță de oțet alb și 120 de mililitri de apă,
Presimt că vata să prindă contur o să înceapă,
Mai punem și 500 de grame de amidon de porumb,
Opțional, mai folosim și bomboane colorate, nu doar albastre, că începe să capete culoare de plumb,
Mai punem și roșii și obținem violet,
Chiar arată ca în poza de pe acel bilet
Lăsat pe masă,
Fără de care vata nu ar fi putut să-mi iasă.
Poftă bună vă urez,
În timp ce vata cu bucățele minuscule de ciocolată mi-o decorez.
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
Aș aduna mulțimea-n zori de zi
In ochi să-i privesc și să le spun
Războiul e zadarnic,
Mor oameni și mor copii.
Durerea mă apasă
Și lacrimi curg pe față
Am tot sperat că ei vor fi
Și blinzi și buni iubindu-se în viața.
Le-am dat suflare,le-am dat și viata
Le-am dat frumos in lume,
Sa fie fericiți cu toții
In pace și armonie.
Nu prețuiesc nimic
Sint rai își poartă ură
Se dușmănesc și se rănesc
Ei nu mai au măsură.
Stau și privesc la ei
Cum frații își omoară
Copii, bunici și mamă și tată într-o doară.
Sunt vremuri de răscruce
Nu-s bune cum am vrut
Nici lumea nu e lume așa cum mi-am dorit.
As vrea să închei odată să nu mai pot vedea,
Atîta dușmănie ce traieste-n ea.
De-aș fi Dumnezeu pentru o noua zi
Nu i-aș mai crește mari
Ci, i-aș lăsa copii.
Balada pentru cel ce n-a mai fost
Baladă pentru cel ce n-a mai fost
(cu dor care nu mai întreabă și iubire care nu mai cere)
Nu ți-am scris când tăcerile strigau,
Când umbrele tale dansau prin perdele —
Doar am învățat să respir lipsa ta,
Să iubesc tăcerea — ca pe tine, în stele.
A venit aseară vântul, o umbră,
Să mă-ntrebe cu glasul tău stins:
„Mai plângi?” Iar eu am zâmbit amar,
Cum zâmbești când durerea s-a prins.
Și am lăsat lacrimile să curgă cu ploaia,
Să le poarte pe drumuri străine,
Să nu mai știe nimeni că dor,
Că încă port numele tău în mine.
N-am cerut să te-ntorci. Nici nu mai sper.
Pașii tăi s-au pierdut ca-n vis —
Dar port în mine un cântec fără glas,
Un ecou de tine, nedescris.
Noaptea s-a așternut peste mine ca o rană,
Blândă, dar adâncă, ca un legământ,
Și i-am spus: „E-n altă lume iubirea mea,
Una fără întoarceri, fără cuvânt.”
Stelele – candele oarbe, fără foc,
Luna – o corabie ce-și plânge drumul,
Și cerul e gol, fără tine-n el,
Ca un templu părăsit ce-și uită rostul.
Frunza tremură pe ram ca dorul meu,
Sub fiecare bătaie de vânt —
Tremură, dar nu cade…
Așa cum nici eu nu renunț.
Am păstrat locul tău la fereastra vieții,
De parcă te-ai fi întors vreodată,
Dar știu — nu mai ești nici în zare, nici în vis,
Doar în mine… ca o rană niciodată coaptă.
Și dacă vreodată vei trece prin gând,
Ca o umbră de frunză în visul tăcut,
Să știi că aici, în inima mea care tace,
Ești încă… neșters, netrecut, neminut.
Iar când adorm, te văd ca pe-o icoană —
Într-un colț de cer, prăfuit, neuitat,
Și mă sting câte puțin cu fiecare noapte,
Cu fiecare „te iubesc” nerostit, îngropat.
A.Turcanu
RUGĂMINȚI
Vorbeste-mi..
Simt teamă să-ti ascult tăcerea
Sufletu-i plin de tainice vorbiri
Cu înțelesuri șterse și confuze
Ce-mi nasc doar lacrimi în priviri.
Lasă-mă..
Vreau să-ți pătrund în gânduri
Să îmi arăți ce nu am înteles
Nu-mi lăsa sufletu-ntre scânduri
Nu-I pedepsi.. să-ți ducă dorul a ales...
Privește-mă..
Vreau să-ți ridici din nou privirea
Ultima nu am știut să ti-o traduc
Poate așa voi vedea nepotrivirea
Ce in trecut nu am știut să o deduc.
Vreau...dar mi-e teamă ce ai devenit
Un personaj pierdut dintr-o poveste
Ce zadarnic caut dar nu-i găsesc sfârşit
..și din păcate, nici prezentul nu mai este.
Asculta-ma ..desi știu că nu ai întelege
Din drumul tău nu ai să te întorci
Și-mi las cuvintele să lege, să dezlege
Iluzia că într-o zi ... te reîntorc..
#unpahardepoezie 2024-10-18
...punct...iubire
Iubire simt cand te vad
Iubire strig cand te aud
Iubire te chem cand te vreau
Iubire te am cand te ating
Din când în când
faci totul aluziv și-acum depind,
în mare măsură de contrastul
pe care îl are o idee, cu odrasla unui gând,
oribil, etern și nonșalant, din când în când...
faci dinadins să pară că nu merg împreună plângând,
nici unduiri de vânt și nici apusuri cu strigoi,
chiar dacă pânza pe care o ungi, lasă dâre colorate
neinteligibil, într-o poveste cu tâlc...
și, de când s-au scurs, mai demult,
clepsidre-ntregi de plaje,
ne-am cuprins într-o îmbrățișare
pe care statuile au plâns-o și atât...
cu toate că doare, hoinăresc profund,
de mână, sub soare, cu ode zise
scurt, concis unor metafore răsfățate
și privirilor mirate, care-și caută retina...
uit diverse amănunte cu care, dacă aș vrea,
fără explicație m-aș întoarce
spre partea din care răsare tot timpul,
aceeași explozie de lumină, mereu!
ai spune ca aceasta discutie nu duce nicăieri
altundeva decât, concentric, în simetria
ce imită fildeșul colorat optimist,
în spirala unui scâncet viu.
parcă ai vrea să revii de dincolo de
gestul infantil, care, cu ochiul albastru,
l-ai dăruit florilor de cireș înfumurate,
cu gust asurzitor de cheie sol.
și-atunci răspunsul la întrebare,
mereu în gând, din când în când,
ideea că prăpastiile au flori de colț
cu catifea perenă, e înspăimântătoare!
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 noiembrie
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 noiembrie
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 noiembrie
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 noiembrie
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.