Autorul Alexandra Ioana Maftei

„It will all make sense one day”, fraza care m-a călăuzit din totdeauna! De profesie asistent social,cu studii finalizate atât în asistență socială cât și în asistență medicală,psihopedagogie și contabilitate,tocmai din dorința de a evolua și dezvolta pe toate planurile. Născută și crescută în Banat,îndrăgostită de natură,literatură și frumos!

Inregistrat pe: 27 noiembrie 2024 16 creaţii 2 15

Total

16 creaţii

Când ai fost „TU” ?

1 498 15 mai

PORTRET

1 944 9 ianuarie

PERGAMENT

1 920 28 decembrie 2025

Letter for my husband🤍

1 1 756 8 august 2025

ECOU

1 722 8 august 2025

Pași spre veșnicie!

1 615 15 iulie 2025

Altarul

1 934 18 februarie 2025

”Copil fiind”

1 934 27 ianuarie 2025

”Invață”

1 936 20 ianuarie 2025

„Străjerul”

1 882 27 noiembrie 2024

„Om fără de nume”

1 906 27 noiembrie 2024

”Te aștept la părtășie”

1 911 27 noiembrie 2024

„Bucăți de suflet”

1 931 27 noiembrie 2024

„ȘTERGE”

1 990 27 noiembrie 2024

Regăsire

1 890 27 noiembrie 2024

„Mâine”, nu ne aparține!

1 915 27 noiembrie 2024

Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

Tu ești aceea

Tu ești scânteia ce aprinde infinit

În ochii tăi sclipește dulce primăvară

Seducător stelele tale m-au vrăjit

Aprins e focul de lumina ta solară

Tu ești aceea și mi-e dorul încolțit

Crește visând șoaptele nopților de vară

Uimit e soarele căzut în asfințit

E dimineață când privirea ta mă chiamă

Tu ești povestea de-nceput fără sfârșit

Tu ești răspunsul la-ntrebarea cardinală

Mă rătăcesc fără de tine risipit

Nici că mai simt durerea timpului ce zboară

Eu sunt trecut vibrând pe strune răscolit

Nu ești aici s-auzi din suflet o vioară

Fără un sens caut destinul rătăcit

Tristețea crește posedând irațională

Mai mult...

Vraja nopții

Lună, nu mă-ntrista cu lacrimi amare,

Nu-mi spulbera speranțele-n viață,

Nu-mi alunga cântecul de chemare

Ci păstrează-mi zorii pentru dimineață.

Dăruiește-mi tăcerea unei nopți de mister.

Luminează-mi calea cea lungă și grea,

Invită stelele să transforme timpul auster

Și să nu-mi mai măsoare tulburarea.

În tăcere aud vântul cum bate

Și privesc drumul apei sălbatic,

Și-aud zgomote surde, departe

Create de-ntreg alaiul empatic.

Apleacă asupra-mi palida sclipire

Ca blândă și calmă natura să devină,

Și din contopire, sufletul să mă inspire

Ca noile speranțe în gându-mi să revină.

Mai mult...

Prin această lume

Suntem amândoi prăfuiți

Pierduți și răniți

Prin această lume

Ne iesim din minți

Cand ne reamintim

Cat de mult ne am iubit

Uitând amândoi de tot ce am avut

Asa cum ai tai ne au cerut

Tu luând uși rămas bun de la mine

Printr un sărut dulce ca tine

Timpul trece , degeaba trece

Când îți simt prezenta ta calda

In umbra mea rece

Uitându ma la tine îmi dau seama

Tu ești paradisul

Iar eu fructul interzis

Mai mult...

Spre ziua de mâine..

Când cerul se încruntă

Și soarele se-ascunde

Din lumea ta măruntă

Vrei să scapi oriunde..

Cum te bate vântul

Și răsunetul te-mbie,

Pripit îți iei avântul

Pe aripi de hârtie.,

Și nu clipești În urmă

Spre ochii din umbră,

Ce stropesc cu brumă

Și culoare sumbră..

Și -n paragină de drum,

Unde nu te știe nimeni,

Slobozi din al tău zbucium

Rafale -n ropot de furie.

Și alergi printre ruine

Cu picioare dezgolite

Spre ziua de mâine

Pe cărări bătătorite.

Mai mult...

Cer fără stele

Unde-s stelele in astă seară?

Căci eu văd doar un nor

Ce stă să se piardă.

Mă întreb dacă tu îl vezi,

Mă întreb dacă mă vezi,

Cum stau și tot analizez

Lumina stâlpului ce pâlpâie

Ce anunță, poate, un început de vară.

Totul e liniștit, vântul nu vrea să bată,

Iar drumul este înconjurat

De blocuri vechi

Și o grădină uitată.

Cine sunt eu în astă seară,

Poate un umil muritor

Ce așteaptă să ațipească,

Sau să se scalde-ntuneric

Și să prindă în a sa palmă,

Un greier ce își cântă

Propria serenadă.

Cine sunt eu,

Un cântec pus la radio

La o oră târzie,

O frunză ce o să cadă,

Căci nu se simte vie.

Cine sunt eu,

O stea poate pierdută

Ce tot caută luna,

Să-i țină companie

Pentru o seară lungă

Într-un colț de armonie.

Mai mult...

A sufletului floare

Cea mai frumoasă floare din suflete răsare

Pictează-n nopți culoare, prin vise alergând

Lumină sclipitoare, în ochi aprinde soare

De ce-i strivită oare nu știu să mai răspund

O tristă încântare această rară floare

Tratată cu uitare degeaba-i pe pământ

Crescând fără hotare Nu-mă-uita e-o floare

Se-nchide fără soare lipsită de-un cuvânt

Ce lume-ntortochiată de dragoste speriată

Preferă om de piatră iubirea măsurând

De teamă că-i de plată bătăi de inimi rată

O smulge și-o îngroapă, pe suflete călcând

Tu floare-abandonată de lacrimă udată

Primind apă sărată te-apleci către pământ

Respinsă și-aruncată în gând te-ascunzi uitată

Plângând ajungi uscată, o floare așteptând

Răsari de poți vre-o dată pe-o inimă de piatră

Sfidând natura toată, cutumele-nfruntând

Iubire-adevărată născută fără pată

O floare minunată desculță-n om umblând

Mai mult...

#Interesant Autor: Ana Poem: Zi luminoasă de vară Poem: Wake Autor: Camelia Oprița Poem: Aglomerație pe cer Poem: When Kindness Found Me Poem: Rememorări ! Poem: 🎦 Pentru ȚARĂ, pentru PĂRINȚI, pentru DREPTATE!