Стихи из этой категории
🎤 Tu, ecuația iubirii mele
În chimie, ești oxigenul meu,
Fără tine, n-aș fi eu.
În biologie, ești inima mea,
Bate doar pentru iubirea ta.
În fizică, ești gravitația,
Mă atragi mereu cu fascinația.
În istorie, ești regina mea,
Îți jur iubire pe viața mea.
În geografie, ești universul,
Tu îmi luminezi întreg mersul.
În matematică, ești soluția,
Cu tine găsesc mereu motivația.
În informatică, te declar așa:
print('te iubesc aș vrea')
În muzică, ești melodia,
Care îmi umple toată aria.
În astronomie, ești steaua mea,
Ce luminează noaptea grea.
În pictură, ești culoarea,
Ce-mi înfrumusețează zarea.
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani?
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Sub tacerea noptii
Sub cerul noptii mii de stele,
M am regasit putin in ele.
Luceau tacut ca intr un vis,
Si dorul meu l am prins in scris.
Pe-un colt de lume,tu,aproape,
Privirea ta n-o las sa-mi scape,
Tacerea noptii ne-a unit,
Si totul pare nesfarsit.
Tu ca o stea ce straluceste,
Imi dai speranta,ma-incalzeste.
Sub stelele ce straluceau,
Simteam cum visele-mi cresteau.
Acum sub cerul prin de raze,
Simt ca mi raspunzi la mii de fraze,
In ochii tai,un cer fara sfarsit,
Gasesc curaj spre un vis neimplinit.
Pustiu
sufletul imi e incremenit
ochii ii simt grei si reci
pe al tau umar atat de puternic
obrajii ii simt tari si sufocati
in al tau chip de fier
pe care incerc sa l ating cu atat de multa forta
dar nu reusesc sa ajung la el
nu reusesc sa ti vad ochii inlacrimati
si atat de patati
de sange rece
de petale inverzite
si de mireasma sumbra
nu reusesc sa te vad zambind
intr un pasnic amor de primavara
intr un film atat de realistic
si bland
dar atat de neadevarat
nu reusesc sa te iau in brate
caci te ai incolacit in a ta disperare
de a ti cauta propria fericire
o minciuna oare?
nu e de parca ar fi prima data
nu e de parca nu ai vrut ca asta sa se intample
nu e de parca nu ai stiut
nu e de parca nu ai simtit
sau nu ai simtit?
un om crud, un om fara scrupule
un om care nu mai inseamna nimic pentru mine
un om care doar a vizitat gradina mea pitoreasca
un om care a stiut doar sa ia
un om care nu a stiut sa aprecieze
un om care nu vrea sa se schimbe
un om care va ramane la fel
un om care te intoarce si dupa te desface
dupa propriile lui dorinte
cu ce cost?
Chip îngeresc
Nici un zâmbet nu zăresc
Pe chipul tău îngeresc
Deși te-am iubit odată
Tu m-ai părăsit îndată
Ploaia rău m-a amărât
Primăvara n-a venit
Sufletul meu e tot mâhnit
De când tu m-ai părăsit
Singur eu m-am răcit
De lume am tot fugit
M-am ascuns mai mereu
Să nu îmi fie așa greu
Zâmbesc
Ai vrut să-mi vezi şi lacrimile,
Dar nu ţi-am oferit plăcerea
Zâmbeam,
Chiar dacă mult prea grea era durerea.
Ai vrut să-ţi cad în genunchi,
Să te rog să rămâi, să nu pleci,
Zâmbeam,
În loc să plâng cu lacrimi grele şi reci.
Ai vrut să tânjesc după iubirea ta,
Cu toate că-mi venea ades să plâng...
Zâmeam,
Vezi...Lacrimi nu mai curg!
Ai vrut să mă vezi jos la pământ,
Dar uite, mă înalţ tot mai sus,
Şi zâmbesc,
Suferinţa nu m-a răpuns!
Другие стихотворения автора
O noapte cu tine
O noapte cu tine
E mai senina ca cerul de vara
Mai parfumata ca trandafirii
Dar ce folos, caci ai plecat
Pasarile gem sub cerul plumburiu
Noiembrie e mai trist ca niciodata
Mi-e dor...
Dar cantecele acopera tacerea
Pe care ai lasat-o în urmă
Când ai plecat
Fiecare noapte a fost un pas
Mai aproape de eternitate
Dar tu m-ai învățat să merg
Sprijinit de inima ta
Cand tu nu mai esti
Am uitat sirul pasilor
Si sufletul cade rostogolindu-se pe trepte
De ce simt ca e ultima noapte
Ca azi ai venit pentru ultima oara
Stiu că te voi pierde în curând
Noaptea nu mai e la fel fără tine
21 de grame
Sufletul
Cântărește doar 21 de grame
Învelișul vremelnic devine cenușă
Dar sufletul, iubirea mea
E iarăși praf de stele
Mi-e dor de iubirile alea
Iscate pe țărm de mare
De promisiuni, de zâmbete, de minciunile tale
Dar tu ai preferat să pleci
Mi-ai lăsat doar amintirea
Celor 21 de grame de eternitate
Lalele galbene
Azi am primit lalele
Galbene și proaspete
Iar ploaia le-a picurat stropi aurii
Fiecare petala e un mesaj de la tine
O soapta, un cod secret, un suras
Caci tu, draga mea
Ai zambetul mai minunat ca florile
Efemere si tacute, destinate cenusii
Pacat ca nu esti aici
Lalelele ajung țărână
Ploaia se învelește cu picaturi aurii si dispare
Ceața albește leagane si morminte
Caci tu nu imi vei mai darui lalele
Imaginatie
Motivul pentru care
Astept, visez, alerg, simt si respir
Esti tu
Iar umbrele trecutului se strecoara
Perfid, sub piele
Și nu mă lasă să uit
Durerea care înțeapă, care moleșește și seduce
Precum morfina
Căci știu că tot ce am nevoie
Ești tu
Și despărțirea e doar în imaginația mea
Departe
Oare te-ai gândit
Că visul și dorința ajung
Mai departe decât ar ajunge
Lumina palidă a stelelor, praful cometelor...
Pâlpâie o lumânare
Fereastra e aburită,
Dar gândul cutreieră
Și nu se poate opri.
Doar marea, îi pune stavilă
Dâmburi de nisip, cochilii de scoici
Tolanit pe plajă,
Ars de soarele ideilor mele fixe
Gândul e alintat de valuri
Iar visul meu s-a oprit aici
Parfumul cafelei de atunci
Mai știi, când savuram cafeaua
Și o indulceam cu zâmbetele tale
Din tot cerul eu am ales doar steaua
Ce mă însoțește cu sclipiri domoale
Căci tu nu ai venit cu mine
Să ne-avântăm spre alte zări
Ai preferat trăiri mai line
Pe țărmul unei alte mări
Iar steaua tremură în zare
Departe de ceșcuța aburindă
Ce așteaptă degetele tale
Tandru, de toartă să o prindă
Azi sunt doar eu în serile de vară
Cafeaua s-a răcit pe masă
Căci amintirile de-odinioară
Se rătăcesc și nu ajung acasă.