Tu, in jeansi
Te apleci
și lumina curge
pe structura ta
arc de jar,
frânt de propria sete
așa cum
pământul setos
așteaptă pașii
dintre noi.
Semințele
fierb în sânge,
bat în tâmple.
Bate.
Și bate...
Auzi cum ne cheamă?
Apuc!
Nu cer;
las urme.
Întind dorința
peste pielea ta,
uscată,
zdrobită
între mine
și tine.
Se sfărâmă,
se sparge
sărat
din carne
în dinți,
din gustul tău...
Te gust?
Te desfaci
în liniște
și mă desfaci.
Ochii mi
se hrănesc
cu umbra ta,
îți sorb adâncurile,
te rup
în unde
și bătăi,
te spargi
în curbe.
Fiecare ruptură
încolțește în mine
muguri de noi,
tăceri pulsatile.
Când mușc,
îți fur o bătaie
când strâng...
Ne vezi
cum respirăm
împreună?
Nu ard,
nu fug
țâșnesc în divin,
mă înfig
în tine.
Te frângi
în sacrul
de sub carne,
de sub piele.
Lumina
curge
pe structura ta.
Arc de jar
în palma mea,
jar strâns
în palma mea.