Te iubesc

Oh,atat de dor,atat de frig a fost si este fără tine,

Când știu si simt ca te gândești din nou la mine.

Nimic nu mi sta in minte acum, 

Decât momentul când am decis sa mergem pe alt drum.

Mi-era atat de frig si cald cu tine-n brațe,

Dar rănile-mi zăceau pe ale mele antebrațe.

Atat de aprig si intens în pieptul meu te simt,

Cand un gând feroce mă face din nou sa te resimt.

Știam ca vei veni la mine iar,cand al tău piept gol rămâne încă rece,

Când ea nu face decât iubirile sa sece.

Mai am un pas si, poate, vreo doua ore,

Sa simt din nou ale mele răni majore. 

Mai vreau o noapte, un vin și-o sărutare,

Sa simt cum te indrepti spre ale mele buze-amare.

Si ma săruți aivea cum,de altfel,o făceai cândva, 

Și m-ai făcut sa n-o mai facă si-altcineva.

Nu simt durere si nici placere,nici suspin,

Când noi doi stam in tăcere langa acel vin,

Si ne uitam indiferenti la mohoratul ceas 

Si la ceea ce noua nu ne a mai rămas.

Si timpul pleacă câteodată ,

De unde și el  simte ca se pierde-n arta.

Si vrea sa ți lase doar mic răgaz,

Sa te rascoleasca si pe tine ale mele zile de extaz.

La douăzeci de ani, sub cer de primăvară,
Ne-am întâlnit ca focul cu scânteia vie,
Credeam că lumea toată ne e scară
Și veșnicia, lucru de-o zi.

Ne-am jurat dragostea cu glas nebun,
Râzând de timp și de mormânt,
Căci moartea ni se părea un zvon
Iar viața, un cuvânt flămând.

La treizeci de ani, sub fruntea-ngândurată,
Ne-am revăzut mai rari în zâmbet,
Cu visele puțin tocite-n poartă
Și dorul mai așezat în cuget.

Vorbeam de rost, de drum, de pâine,
De ce-am fi fost și n-am ajuns,
Iubirea nu mai ardea, rămâne
Ca jarul mut, dar nepătruns.

La patruzeci, sub cer de toamnă grea,
Ne-am întâlnit ca doi străini cunoscuți,
Cu riduri noi și altă grea povară
Și ochii mai adânc tăcuți.

Nu ne-am mai spus ce ne durea,
Știam prea bine fiecare,
Iubirea nu mai cerea ceva,
Era o taină, nu-ntrebare.

La cincizeci de ani, sub frunza moartă,
Ne-am revăzut ca doi supraviețuitori,
Cu sufletul ca o casă spartă
Și pașii plini de vechi erori.

Ne-am ținut mâinile o clipă doar,
Ca doi ce-au învățat pierderea,
Iubirea nu mai era hotar,
Ci însăși adânca tăcerea.

La șaizeci de ani, în iarnă blândă,
Ne-am întâlnit fără cuvinte multe,
Privirea spunea tot ce se-ascundă
În vieți trăite pe jumătate.

Nu mai era dor, nici vină,
Ci doar o pace dureroasă,
Iubirea, o icoană veche, plină
De rugăciuni nerostite-n casă.

La șaptezeci de ani, sub cer stins,
Am venit singur la întâlnire;
Tu nu mai erai, și-am înțeles
Că moartea nu cere iubire.

Am stat pe banca știută-n vânt
Și-am vorbit ca și când ai fi,
Căci dragostea nu moare-n pământ,
Doar trupul cade, nu și ce știe.

La optzeci de ani, cu pasul rar,
Am venit totuși, deși eram gol,
Și-am stat de vorbă cu tine-n zadar
Ca și cu propriul meu ocol.

Nu mai plângeam, nu mai ceream,
Eram doar umbră ce-și aduce aminte,
Iubirea nu mai ardea, rămânea
Ca un nume spus fără cuvinte.

La nouăzeci de ani nu ne-am mai văzut,
Căci amândoi eram de mult plecați,
Dar poate, dincolo de început,
Ne-am recunoscut fără de pași.

Și poate-acolo, unde timpul cade
Și anii nu mai au putere,
Ne-am întâlnit, nu ca odată,
Ci ca adevăr fără durere.

Căci dragostea ce n-a fost viață
Devine veșnicie curată:
O întâlnire rară pe pământ,
Dar una singură, adevărată.

Ah, astăzi nu-mi mai pasă de vântul care bate, 
De aerul ce-mbibă fire de mucegai, 
De tragedii umane, de oceane sparte 
Şi de otravă care pe suflet mi-e un scai. 

Eu scriu cuvinte goale, lipsite de parfum, 
Purtîndu-mi pe pleoape icoana unui sfânt, 
Ce dintr un om de aur s-a prefăcut în scrum 
Şi-n rădăcini, pe care se ţine-al meu pământ. 

El - baza lumii mele, destinului calic 
Cu care m-a lăsat să lupt învingător, 
Dar pentru început să nu-mi doresc nimic 
Dacat din lunecare să mă înalţ în zbor. 

Când aripa-mi se frânge: mă prinde, sau mă lasă! 
Pământul ne aşteaptă pe toţi cu lăcomie, 
Dar n-am nici o durere şi simt că nici nu-mi pasă 
Că arde-n cer o stea şi că s-au stins o mie. 

Nu știu dacă să tac, sau să-ți spun,

Dar tot ce se ascunde în mine,

Se reflectă în dorul nebun,

De-a fi mai aproape de tine.

E ca o flacără ce nu se stinge,

Un câmp de stele-ntins între noi,

O noapte ce nu te poate atinge

Și totuși ne leagă pe amândoi.

Aș vrea distanța dintre noi să apună,

Să te simt lângă mine, să-mi fii…

Aproape cum îmi ești în gânduri

Și-n tăceri, și-n poezii.

Nu știu dacă să tac, sau să-ți spun…

Dar cât aș vrea, doar o dată, când lumea dispare,

Să oprim timpul, iar după ultima bătaie a lui,

Să ne topim, în sfârșit, într-o îmbrățișare.

De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,

Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,

Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,

Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.

Lângă tine stau,

Lângă tine stau,

Cu tine sunt mai frumoase nopţile,

În ochii tăi răsare soarele.

Lângă tine stau,

Lângă tine stau,

Cu tine sunt mai frumoase nopţile,

Cu tine-n pat răsare soarele.

De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,

Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,

Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,

Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.

Şi când îți vine greu să vezi,

Eu sunt acolo să te luminez.

Şi când în tine nu mai crezi,

Eu sunt acolo să te motivez.

Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',

Vocea ta e o vioară în inima mea,

Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,

Ești refrenul din viaţa mea.

Lângă tine stau,

Lângă tine stau,

Cu tine sunt mai frumoase nopţile,

În ochii tăi răsare soarele.

Lângă tine stau,

Lângă tine stau,

Cu tine sunt mai frumoase nopţile,

Cu tine-n pat răsare soarele.

So lange wie du mich liebst

Wenn der Himmel auf dich fällt, werde ich dich beschützen,

Und es kann kommen, Baby, und die Flut, lösche nicht das Feuer in meinem Herzen,

Selbst wenn es ein Erdbeben gibt, das Ende der Welt, wissen Sie,

Solange du mich liebst, werde ich dich lieben.

Sitze neben dir,

Sitze neben dir,

Mit dir werden die Nächte schöner,

Die Sonne geht in deinen Augen auf.

Sitze neben dir,

Sitze neben dir,

Mit dir werden die Nächte schöner,

Die Sonne geht mit dir im Bett auf.

Wenn uns ein Komet treffen sollte, habe ich keine Angst, wissen Sie

Dass du sicher eine Rakete erwischst, wir werden überleben,

Selbst wenn es einen Tsunami gibt, das Ende der Welt, wissen Sie,

Solange du mich liebst, werde ich dich lieben.

Und wenn es dir schwer fällt zu sehen,

Ich bin da, um Sie aufzuklären.

Und wenn du nicht mehr an dich selbst glaubst,

Ich bin da, um Sie zu motivieren.

Tam-taca-tum-bye, komm her,

Deine Stimme ist eine Geige in meinem Herzen,

Tam-taca-tum-pa, ich würde dich summen,

Du bist der Chor meines Lebens.

Sitze neben dir,

Sitze neben dir,

Mit dir werden die Nächte schöner,

Die Sonne geht in deinen Augen auf.

Sitze neben dir,

Sitze neben dir,

Mit dir werden die Nächte schöner,

Die Sonne geht mit dir im Bett auf.

Mă uit în urmă și-mi văd trecutul

Și anii mulți...plecați cu tinerețea,

Care-au lăsat urme de bun rămas

Și care-mi spun...asta e bătrânețea. 

Atent privesc să-mi simt prezentul

Și mândru sunt de ce ochii îmi văd,

În jurul meu...soția, nora și feciorul

Și-s fericit când...ce prețuiesc revăd. 

Gândul, mă duce spre copilăria mea

Și, către părinții mei ce nu mai sunt,

Doamne, cât aș vrea să întorc timpul

Și copilul cu părinți să fiu și nu cărunt. 

Înspre școli...mă poartă amintirile

Unde dascălii...carte m-au învățat,

Și mi-au zis să pun pe-altarul vieții

Din ce eu, cu sârguință...am adunat. 

Soarta m-a dus la ea..s-o întâlnesc

Și în pereche pe pământ să ne unim,

S-avem urmaș, ce numele să-mi ducă

Și poate-o lacrimă, el varsă..la țintirim. 

Averi prea multe, n-am vrut a aduna

Și doar ce-i necesar omului...chibzuit,

Făra uita, zilnic, rugă la EL să înălțăm

Pentru ce-avem, prin mila Lui...primit!