Стихи из этой категории
Schizofrenie
Un an deja sunt singur, un an plin de trecut,
Înadușit de gînduri, de’un chip necunoscut.
În geam străbate luna, și chipul cel de dor,
El îmi apare’ntruna, șimi spune c-o să mor.
Si fața i se schimbă, în fiecare noapte,
Si-n fiecare noapte iar mă înnec în șoapte.
Cuvintele-i sunt pline, de jale și de dor,
Si-n fiecare noapte, iar spune c-o să mor.
Au mai ramas trei zile, și atunci o să’nțeleg,
O să îl iau cu mine, de mine o să-l leg.
O să îl țin aproape, pe malul lin de mare,
Si printre mii de șoapte, o să îl văd cum moare.
O să-l cuprindă marea, în valuri o să-l ea,
O să-l ridice-n ceruri, o să îl facă stea.
Si fiecare noapte, pe cer cu nici un nor,
O să apară steaua, să-mi spuna c-o să mor.
La umbra ta!
La umbra ta aș vrea să stau,
Cand soarele arde fierbinte,
Si inima de vrei ție ți-o dau,
Că bate pentru tine și ea nu minte
Aș vrea să îți sărut obrazul,
Și să îți mângâi ale tale pleoape,
Să pot să-ndepărtez necazul,
Și să te simt cât mai aproape
Tristețea se simte pe chipul tău,
Și am aflat acum de unde vine,
Și văd că între voi este un hău,
Așa că te invit să vii spre mine
Să-l uiți pe cel ce amăgirea ți-a adus,
Nu pare pe moment să fie prea ușor,
Eu mâna ți-o întind și-aș vrea nespus,
De ea să te agăți și să pornim în zbor
Poate că ridicarea îți va face bine,
Și vom învinge-a gravita către pământ,
Te-aș duce în balon spre înalțimi cu mine,
Și ți-aș șopti cuvinte dulci de-alint
Dacă acum socoți că nu se poate,
Să fii cu omul ce iubire îți arată,
Te las să-ți plângi
dezamăgirea zi și noapte,
Și-apoi să te întorci la cel ce
dragostea...ți-o poartă!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Mi-e dor
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de noi
Ce-a fost odat’
Ce-a fost în doi
Mi-e dor de zile
Mi-e dor de mor
Ce-ai pus în mine
Ce-aduce nor
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de brazi
Ce-a fost visare
Ce nu e azi
Mi-e dor de muză
Mi-e dor de ochi
Ce-aduce lacrimi
Ce-am scurs pe drum
Mi-e dor din suflet
Mi-e dorul stors
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tot
Sfârșit
A fost o iarnă friguroasă,
Tu din priviri m-ai încălzit
Credeam că eu sunt cea aleasă
Dar totul are un sfârșit
Crezând că tu n-ai sentimente,
Am suferit neîncetat
Dar totuși ai trezit iubire,
Într-un suflet despicat.
Si totuși ce este iubirea?
Un sentiment de nedescris.
O iluzie, un vis
Ce tu copile mi l-ai zis.
A fost o dragoste profundă
Dar oarecum s-a terminat
Poate nu a fost acea iubire?
Care să meargă până la final.
Si totuși ție îți mulțumesc
Pentru acele sentimente
Datorită ție am înțeles
Că iubire pe acest pământ, nu este.
Tipa Rusalina
Te iubesc cum lumea na ştiut
Nu poate-o lume să iubească
Aşa cum eu pot să iubesc
Nu poate-o lume să privească
Cum eu la tine mai privesc
Nu poate-o lume s-ănţeleagă
Astfel cum eu te-am inţeles
Nu poate-o lume să aleagă
Cum eu pe tine te-am ales
Nu poate-o lume sa gindească
Cum eu la tine ma gindesc
Nu poate-o lume s-amintească
Cum eu de tine-mi amintesc
Nu poate-o lume sa traiască
Mai mult ca dragostea din mine
Nu poate-o lume ca sa ţină
Aşa de mult cum ţin la tine
Nu poate-o lume s-amintească
Cum de tine-mi amintesc mereu
Nu a ştiut o lume aşa greutaţi
Cum fără tine imi e greu
Şi te iubesc cum lumea na ştiut
Te iubesc pină la infinit
Ca o lume impreună luată
Te iubesc cum lumea incă na iubit
O stea...
Am coborât pe pământ stele și foc
Să-mi simtă Dumnezeu durerea,
Ca un fulger m-am prins într-un joc
La dans, la braț cu tine … cu o stea.
Te-am căutat, te-am găsit
și ți-am tras veșmântul
Te-am prins de-o aripă
și te-a durut,
Și un suspin de înger
răscolea pământul
Printre gânduri, printre lacrimi,
tu lumină … te-am cerut!
Ah … te-aș lăsa,
să te întorci prin astre
Să te-aprinzi de dor,
tu înger să-mi zâmbești
Cu foc de noi
și din amintirile noastre
Să mă chemi pe cer,
să-mi spui … că mă iubești!
Ca un muritor de tine,
te privesc pe cer cum strângi
Râuri, fluvii, toate …
cum se scurg prin viitor
Și la braț cu alte stele
plângi …
Pentru mine; o stea …
atunci când am să mor!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)