Simfonia lui DE CE
De ce atâta tăcere
S-a așternut peste noi
Când era doar o plăcere
Să ne vorbim amândoi..
De ce azi mă privești cu ură
Când viața nu-i decât o picatură
De ce noi ne-am pierdut în timp
De ce din nou.. ne trece-un anotimp?
De ce-mi rămâi chemare tăcută
Dor sfânt...ce arde necontenit
De ce-mi rămâi cale necunoscută
De ce simt sufletul atât de ostenit.
De ce încâ imi fuge gândul la tine
Spune-mi de ce ?. Dacă nu te intorci
Spune-mi de ce simt cum totul in mine
Uneori, mai vibrează-n armonici.
De ce îmi amintesc a ta privire
Și nu găsesc împotrivire
De ce îmi amintesc al tău zâmbet
Și cât însemna pentru al meu suflet.
De ce nu mi-ai lăsat
Amintirea unei îmbrățişări
De ce mi-ai furat
Plăcerea unei degustări..
De ce, ce-am avut noi
Ai lăsat prematur să moară
De ce timpul l-ai blocat,
L-ai oprit la ul|tima seară..
De ce nu-mi nchid bine ochii
Și parcă imi adie gustul
Vinului de 5 stele
Ce îmi fericea apusul.
Offf....de ce căruta cu "de ce?"
La mine ai răsturnat-o?
Eu, doar voiam să te îmbrățişez,
C-un vin să îmi umpli paharul..
De ce mai esti in visul meu
Când mi-ai rămas atât de rău
De ce în tot din jurul meu
De ce îti caut stralucirea...
De ce un amalgam de sentimente
De dor, încă, mă fac să tresar
De ce-mi revin în gând momente
De ce atâta poezie?.. în zadar.
De ce? De ce? De ce???
Pentru că-i tot ce mi-a rămas
Să scriu ce simt la orice pas
Și scriu în ton cu anotimpul
Ścriu uneori să-mi treacă timpul..
Si scriu că îmi cad frunze si e frig
Că-i timpul toamnei inimilor frânte
Şi-n căderea lor simt cum mă sting
Pierdută in amintirile reci și mute.
Și poate cad că e momentul lor
Să aducă un strop de supărare
Și foșnesc în mine frunze de dor
Mi-e o altă toamna gri si apăsätoare
Dar poate cad nu pentru că vor
Cad pentru lacrimile mele amaref
în dansul lor m-as prinde ușor
Să cad la final in bratele tale..
Cerul afară deja s-a întunecat
E toamnă peste oraş şi-n suflet
Mi-e inima sloi de când ai plecat
Scriu..Și-mi pun singură căldură în suflet
#unpahardepoezie
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
Дата публикации: 30 декабря 2024
Просмотры: 247
Стихи из этой категории
PRIBEGIE
M-am regăsit în pribegia tufei de ciulin,
Rostogolit de vânt, în ploi mărunte și amare,
Stingher, pe țărmul pustiit al mării de argint,
Cu tâmpla arsă în jăratecul din zare...
În van te-am căutat în holda de secară,
Gândindu-mă la tine, în tristă contemplare,
S-a mai trecut, fierbinte, încă o zi de vară,
Însingurat în mult prea multă așteptare...
Nu te-am găsit, pierdută poate pentru totdeauna,
Și-am plâns amar în dorul nopții grele,
Iar câtă vreme în amurg voi mai ști luna,
O să mai simt aroma ta pe piele...
Scrisoare către tine partea 5
Mi-aș dori să mă arunc în brațele tale,
Când te voi vedea în fața mea,
Fără să mă abțin de data aceasta,
Chiar de ar fi să înfrunt viața.
La momentul potrivit,
Timpul ne va dovedi,
Că noi doi suntem predestinați,
Orice ar zice lumea.
Sentimentele nu le pot descrie in cuvinte,
Dar le pot desena să îți dovedesc iubire,
Să simți energia mea că și cum aș fi acum cu tine.
Am asteptat.
Te-am așteptat cu dor la umbra unui vis
Gândind la toate câte ne-am promis
Privind cum abrupt între noi se dilată depărtări
Sperând să se-ntâlnească ale noastre cărări.
Atât de tare îmi bătea inima când te întâlneam
Nu mai eram eu în preajma ta, mă pierdeam
Îmi doresc să mă pierd din nou doar cu tine
Cu drag să te țin în brațe la mine...
Să te țin in brațe, să te sărut pe frunte
Să bem un vin, sa fim dincolo de cuvinte.
Ce trist...mi-e dor de tine, de vin...de amintiri
Nu pot să-ți spun... doar scap lacrimi din priviri...
O altă iubire
Să fie iubirea singulară și fără de moarte?
Să nu existe o alta nicăieri?
Ce spui prietene?
Credeai în nemuritoarea dragoste?
De unde-ai atâta naivitate copilărească,
Și cine te-a învățat?
Se vede pe chipul tău
İnocența prostească cu parfumul ei!
Să-ți fie iubita fără pereche în lumea largă?
Sau credeai că-i singura
Cu pielea lăcrimândă precum Îs ochii de căprioară,
Iar buzele-i calde ce te-au fermecat,
Sau sânii moi catifelați,
Ori coapsele-i rozali voluptoase
Toate să fie fără egal?
Apoi ținut fermecat în gingașele-i brațe,
Ce te-au aruncat în văzduh pe norii încruntați,
Ușori dar plumburiu colorați
Sus deasupra tuturor!
Fericirea este acum numele tău....
Copile pari atât de nevinovat,
Parcă te văd cum ești agățat acolo sus
Plângând cuprins de extaz...
Ca mai apoi să cazi și iar să cazi alungat,părăsit,abandonat...
Căderea părând fără sfârșit
Ai uitat ce te-am intrebat?
Să fie iubirea singulară?
Te las să plângi acum,
Avem timp destul...
Avem alte iubiri oricând!
(17 februarie 2023 Horia Stănicel -Irepetabila iubire)
Орфей
Орфей всегда любил мелодией,
Что с каждым днём все лучше пел,
Я оказался лишь пародией,
Лишь тенью быть, вот мой удел.
Я тень, и тенью быть моё проклятие,
Я не могу выйти на всет,
Я крепче жму в руке распятие,
и проклянаю, молчаливый свой обет.
Лишь пара слов бумажная окова,
Лишь пара слов оставлю о себе,
Лишь пара слов, и вот, поэзия готова.
Лишь пара слов, и я готов к мольбе.
Imbecil
Cu fata brazdata de clipa ce vine
Parcurg efemer timpul strivind sentimente
Agatat disonant de vise meschine
Ascult tot ce spui fara s-aud, realmente...
Privesc imbecil pavajul crapat
Cautand in nervuri raspunsurile clare
Ma vad alergand, din mine scapat
Inabusit de intrebari seci, absolut hilare
Ma-ntorc inainte si pasesc inapoi
Modeland poteci din ruine straine
Mai port cateodata in suflet strigoi
Si eu nu mai stiu aproape nimic despre mine...
PRIBEGIE
M-am regăsit în pribegia tufei de ciulin,
Rostogolit de vânt, în ploi mărunte și amare,
Stingher, pe țărmul pustiit al mării de argint,
Cu tâmpla arsă în jăratecul din zare...
În van te-am căutat în holda de secară,
Gândindu-mă la tine, în tristă contemplare,
S-a mai trecut, fierbinte, încă o zi de vară,
Însingurat în mult prea multă așteptare...
Nu te-am găsit, pierdută poate pentru totdeauna,
Și-am plâns amar în dorul nopții grele,
Iar câtă vreme în amurg voi mai ști luna,
O să mai simt aroma ta pe piele...
Scrisoare către tine partea 5
Mi-aș dori să mă arunc în brațele tale,
Când te voi vedea în fața mea,
Fără să mă abțin de data aceasta,
Chiar de ar fi să înfrunt viața.
La momentul potrivit,
Timpul ne va dovedi,
Că noi doi suntem predestinați,
Orice ar zice lumea.
Sentimentele nu le pot descrie in cuvinte,
Dar le pot desena să îți dovedesc iubire,
Să simți energia mea că și cum aș fi acum cu tine.
Am asteptat.
Te-am așteptat cu dor la umbra unui vis
Gândind la toate câte ne-am promis
Privind cum abrupt între noi se dilată depărtări
Sperând să se-ntâlnească ale noastre cărări.
Atât de tare îmi bătea inima când te întâlneam
Nu mai eram eu în preajma ta, mă pierdeam
Îmi doresc să mă pierd din nou doar cu tine
Cu drag să te țin în brațe la mine...
Să te țin in brațe, să te sărut pe frunte
Să bem un vin, sa fim dincolo de cuvinte.
Ce trist...mi-e dor de tine, de vin...de amintiri
Nu pot să-ți spun... doar scap lacrimi din priviri...
O altă iubire
Să fie iubirea singulară și fără de moarte?
Să nu existe o alta nicăieri?
Ce spui prietene?
Credeai în nemuritoarea dragoste?
De unde-ai atâta naivitate copilărească,
Și cine te-a învățat?
Se vede pe chipul tău
İnocența prostească cu parfumul ei!
Să-ți fie iubita fără pereche în lumea largă?
Sau credeai că-i singura
Cu pielea lăcrimândă precum Îs ochii de căprioară,
Iar buzele-i calde ce te-au fermecat,
Sau sânii moi catifelați,
Ori coapsele-i rozali voluptoase
Toate să fie fără egal?
Apoi ținut fermecat în gingașele-i brațe,
Ce te-au aruncat în văzduh pe norii încruntați,
Ușori dar plumburiu colorați
Sus deasupra tuturor!
Fericirea este acum numele tău....
Copile pari atât de nevinovat,
Parcă te văd cum ești agățat acolo sus
Plângând cuprins de extaz...
Ca mai apoi să cazi și iar să cazi alungat,părăsit,abandonat...
Căderea părând fără sfârșit
Ai uitat ce te-am intrebat?
Să fie iubirea singulară?
Te las să plângi acum,
Avem timp destul...
Avem alte iubiri oricând!
(17 februarie 2023 Horia Stănicel -Irepetabila iubire)
Орфей
Орфей всегда любил мелодией,
Что с каждым днём все лучше пел,
Я оказался лишь пародией,
Лишь тенью быть, вот мой удел.
Я тень, и тенью быть моё проклятие,
Я не могу выйти на всет,
Я крепче жму в руке распятие,
и проклянаю, молчаливый свой обет.
Лишь пара слов бумажная окова,
Лишь пара слов оставлю о себе,
Лишь пара слов, и вот, поэзия готова.
Лишь пара слов, и я готов к мольбе.
Imbecil
Cu fata brazdata de clipa ce vine
Parcurg efemer timpul strivind sentimente
Agatat disonant de vise meschine
Ascult tot ce spui fara s-aud, realmente...
Privesc imbecil pavajul crapat
Cautand in nervuri raspunsurile clare
Ma vad alergand, din mine scapat
Inabusit de intrebari seci, absolut hilare
Ma-ntorc inainte si pasesc inapoi
Modeland poteci din ruine straine
Mai port cateodata in suflet strigoi
Si eu nu mai stiu aproape nimic despre mine...
Другие стихотворения автора
Și ce păcat...
Și ce păcat că nu ai vrut să mă îmbrățișezi
Să-mi pui capul în brațe când plângeam
Păcat că-n ochi n-ai vrut să mă privești
Și să-nțelegi că de-al tău drag, eu mă topeam.
Și ce păcat că-n serios nu m-ai luat
Și m-ai lăsat să cad de la extaz la agonie
...te-am așteptat și nici că ai venit...
De-ai ști ce frig mi-a fost în toamna aia ruginie...
Și ce păcat că eu ți-am arătat ce e iubirea
Și tu mi-ai arătat cât doare despărțirea
Păcat... Ți-am arătat cum e să fii dorit
Și drept răsplată... sufletul mi-ai rănit.
Și ce păcat că m-ai lăsat să trec prin infern
Vezi tu!?... și azi cuvintele tale mă dor
Dar spune-mi! Luând stelele de pe cerul meu,
Cumva, al tău a devenit mai strălucitor???...
Gânduri în poezie
O poezie ce n-o să ti-o trimit de data asta
Nu vreau să-ți tulbur liniștea, nici viața
Ai trecut peste, din ultima zi când mi-ai vorbit
Și eu în felul meu... doar că mult mai târziu.
Dar în unele nopți în gând îmi vii tot tu
Nu cu întrebări și nici cu dor nebun
Mai degrabă ca o blândețe ce doare frumos
Ca un răspuns la toate câte nu se spun.
Te mai visez uneori, așa... fără motiv,
Te văd în vis fix cum te-am cunoscut
Râzând, cu ochii mari ațintiți spre mine
Ce mă certau si dragă le eram în același timp.
Și-n zori mă trezesc cu o liniște grea
C-am fost cu sufletul toată a ta
Și-am tot sperat să incheiem povestea
Frumos... dar a fost doar iluzia mea...
Azi aș fi vrut să-ți spun că sunt bine
Toate au prins nuanțe mai clare.
Să pot să-ți scriu... să te întreb ce faci
Să-ți spun că mi-ai fost drag... între două pahare.
Dar n-o să-ți scriu... n-o să-ți trimit
Doar las aici un gând în versuri scris
Poate-ntr-o zi vei simți că mă gândesc la tine
Cu drag, liniște, iubire tăcută...cu sufletul din mine.
Și dacă n-o să simți nimic, nu-i bai!
Eu am simțit și simt pentru-amândoi
Mult timp de-al meu suflet a fost, vai!
Când tot am sperat finalul la un vin în doi.
Amintiri vii
Mi-amintesc de prima noastră întâlnire,
Când ochii pentru prima dată au făcut cunoștință
M-ai hipnotizat cu privirea, greu mi-am revenit în fire,
Căci fluturi colorați mi-au cuprins întreaga ființă
Imi amintesc cum apoi ne-am dat întâlnire
Intr-o seara de april... sa fim doar noi doi
Primul sărut... a buzelor inevitabilă ciocnire...
Cu aromă fructată, dulce, catifelată de Merlot.
Mi-e dor de acel sărut dulceag, magic de început
De acea primă îmbrățișare, piele pe piele, ce părea fără sfârșit..
Lângă tine visam la vioiciunea și opulența Cabernetului Sauvignon
Vin rămas scris pe nisip...o promisiune uitată, fără ecou...
Dar cine știe... poate-ntr-o zi te va găsi vreun dor
Sa-ti dorești sa simți o ultimă îmbrățișare...
Să savuram in doi, noul tău vin, Bordeaux
Buzele să-i cunoască aroma vanilată,...intr-o ultimă sărutare...
Fetița mea, un dar sublim
O vreme-n ochii mei au curs tăceri,
Lacrimi și neputinți ce n-au cuvânt.
Când lumea-și arunca a ei păreri
Fără a ști ce duc și port în gând.
Când toți râdeau fără vreun rost,
Eu îi țineam mâna mai tare
Cu orice luptă și-orice cost
I-am pus în piept mereu un soare.
Da! Fetița mea e diferită...
Diversă, dar un dar sublim!
Într-o îmbrăţişare dăruiește
Tot ce noi, adulții, uităm să dăruim.
Știi... nu e ușor să fii părinte!
Când toți ti-l judecă fără vreun sens
C-are alt ritm, alt glas, altfel de minte,
... nerealizând că e un dar ceresc...
I-am întins brațele fără hotar
Mereu în suflet cu gând blând,
Căci e-un copil ce nu stă în tipar
Dar poartă minuni ce nu se vând.
În ochii-i mari de un căprui senin
Se nasc ades sclipiri de curcubeu
Și deși pare pentru unii diferită,
Cerului ii este dragă... și-așa va fi mereu.
O vreme-n ochii mei s-au scurs dureri...
N-am renunțat... pășind în gând cu ea
Azi suntem bine fără temeri
Prin viață zboară lin ca pasărea...
Poate, intr-o oarecare zi...
Poate într-o oarecare zi, te vei uita înapoi
Și vei realiza de câte ori am încercat să vorbesc cu tine
De câte ori mi-a fost dor sa fim amândoi
Chiar și de final... să rămânem cu bine.
Intr-o oarecare zi, poate îți vei aminti
De câte ori ți-am spus c-al tău comportament mă doare
Si-n loc să încetezi, să-ncerci să mă-nțelegi,
Mi-ai lăsat tăcerea... încet și sigur,
sufletul să-l omoare.
Poate într-o oarecare zi, iti vor lipsi și ție
Săruturile, îmbrățișările...lucrurile mărunte
Ce cu-atâta drag si emoții le făceam pentru tine
Părea să apreciezi...chiar de-o spuneai în puține cuvinte.
Într-o oarecare zi, poate îți vei aminti
De ciudățeniile mele...ce le-ai numit "nebunie"
Și poate atunci cu alți ochi le vei privi
Înțelegând c-au fost, de prea mult drag de tine...
Până atunci, te las... să cunoști tăcerea și absența mea
Nu îți mai caut atenția... nu vreau să-ți mai vorbesc
Am renunțat... nu mai am pentru ce lupta
Într-o oarecare zi, sper doar, să nu mai simt că-mi lipsești...
Te iert
Te iert ca m-ai lasat in agonie
Cand cu tacerea m-ai crucificat de-atatea ori
Te iert ca m-ai scaldat în ură și manie
Te iert cu inima curata... de-o 1000 de ori.
Iti iert nepăsarea cu care m-ai îngenunchiat
Cand imi doream o ultima imbratisare
Te iert ca in graba m-ai judecat
Lasand în urma atâta disperare.
Te iert pentru ce ai greșit odată
Trădarea m-o las sa-mi tulbure gandul
Te iert... caci viata sa ne-mpace nu mai poate
Te iert si-astept sa ne împace pamantul...
Și ce păcat...
Și ce păcat că nu ai vrut să mă îmbrățișezi
Să-mi pui capul în brațe când plângeam
Păcat că-n ochi n-ai vrut să mă privești
Și să-nțelegi că de-al tău drag, eu mă topeam.
Și ce păcat că-n serios nu m-ai luat
Și m-ai lăsat să cad de la extaz la agonie
...te-am așteptat și nici că ai venit...
De-ai ști ce frig mi-a fost în toamna aia ruginie...
Și ce păcat că eu ți-am arătat ce e iubirea
Și tu mi-ai arătat cât doare despărțirea
Păcat... Ți-am arătat cum e să fii dorit
Și drept răsplată... sufletul mi-ai rănit.
Și ce păcat că m-ai lăsat să trec prin infern
Vezi tu!?... și azi cuvintele tale mă dor
Dar spune-mi! Luând stelele de pe cerul meu,
Cumva, al tău a devenit mai strălucitor???...
Gânduri în poezie
O poezie ce n-o să ti-o trimit de data asta
Nu vreau să-ți tulbur liniștea, nici viața
Ai trecut peste, din ultima zi când mi-ai vorbit
Și eu în felul meu... doar că mult mai târziu.
Dar în unele nopți în gând îmi vii tot tu
Nu cu întrebări și nici cu dor nebun
Mai degrabă ca o blândețe ce doare frumos
Ca un răspuns la toate câte nu se spun.
Te mai visez uneori, așa... fără motiv,
Te văd în vis fix cum te-am cunoscut
Râzând, cu ochii mari ațintiți spre mine
Ce mă certau si dragă le eram în același timp.
Și-n zori mă trezesc cu o liniște grea
C-am fost cu sufletul toată a ta
Și-am tot sperat să incheiem povestea
Frumos... dar a fost doar iluzia mea...
Azi aș fi vrut să-ți spun că sunt bine
Toate au prins nuanțe mai clare.
Să pot să-ți scriu... să te întreb ce faci
Să-ți spun că mi-ai fost drag... între două pahare.
Dar n-o să-ți scriu... n-o să-ți trimit
Doar las aici un gând în versuri scris
Poate-ntr-o zi vei simți că mă gândesc la tine
Cu drag, liniște, iubire tăcută...cu sufletul din mine.
Și dacă n-o să simți nimic, nu-i bai!
Eu am simțit și simt pentru-amândoi
Mult timp de-al meu suflet a fost, vai!
Când tot am sperat finalul la un vin în doi.
Amintiri vii
Mi-amintesc de prima noastră întâlnire,
Când ochii pentru prima dată au făcut cunoștință
M-ai hipnotizat cu privirea, greu mi-am revenit în fire,
Căci fluturi colorați mi-au cuprins întreaga ființă
Imi amintesc cum apoi ne-am dat întâlnire
Intr-o seara de april... sa fim doar noi doi
Primul sărut... a buzelor inevitabilă ciocnire...
Cu aromă fructată, dulce, catifelată de Merlot.
Mi-e dor de acel sărut dulceag, magic de început
De acea primă îmbrățișare, piele pe piele, ce părea fără sfârșit..
Lângă tine visam la vioiciunea și opulența Cabernetului Sauvignon
Vin rămas scris pe nisip...o promisiune uitată, fără ecou...
Dar cine știe... poate-ntr-o zi te va găsi vreun dor
Sa-ti dorești sa simți o ultimă îmbrățișare...
Să savuram in doi, noul tău vin, Bordeaux
Buzele să-i cunoască aroma vanilată,...intr-o ultimă sărutare...
Fetița mea, un dar sublim
O vreme-n ochii mei au curs tăceri,
Lacrimi și neputinți ce n-au cuvânt.
Când lumea-și arunca a ei păreri
Fără a ști ce duc și port în gând.
Când toți râdeau fără vreun rost,
Eu îi țineam mâna mai tare
Cu orice luptă și-orice cost
I-am pus în piept mereu un soare.
Da! Fetița mea e diferită...
Diversă, dar un dar sublim!
Într-o îmbrăţişare dăruiește
Tot ce noi, adulții, uităm să dăruim.
Știi... nu e ușor să fii părinte!
Când toți ti-l judecă fără vreun sens
C-are alt ritm, alt glas, altfel de minte,
... nerealizând că e un dar ceresc...
I-am întins brațele fără hotar
Mereu în suflet cu gând blând,
Căci e-un copil ce nu stă în tipar
Dar poartă minuni ce nu se vând.
În ochii-i mari de un căprui senin
Se nasc ades sclipiri de curcubeu
Și deși pare pentru unii diferită,
Cerului ii este dragă... și-așa va fi mereu.
O vreme-n ochii mei s-au scurs dureri...
N-am renunțat... pășind în gând cu ea
Azi suntem bine fără temeri
Prin viață zboară lin ca pasărea...
Poate, intr-o oarecare zi...
Poate într-o oarecare zi, te vei uita înapoi
Și vei realiza de câte ori am încercat să vorbesc cu tine
De câte ori mi-a fost dor sa fim amândoi
Chiar și de final... să rămânem cu bine.
Intr-o oarecare zi, poate îți vei aminti
De câte ori ți-am spus c-al tău comportament mă doare
Si-n loc să încetezi, să-ncerci să mă-nțelegi,
Mi-ai lăsat tăcerea... încet și sigur,
sufletul să-l omoare.
Poate într-o oarecare zi, iti vor lipsi și ție
Săruturile, îmbrățișările...lucrurile mărunte
Ce cu-atâta drag si emoții le făceam pentru tine
Părea să apreciezi...chiar de-o spuneai în puține cuvinte.
Într-o oarecare zi, poate îți vei aminti
De ciudățeniile mele...ce le-ai numit "nebunie"
Și poate atunci cu alți ochi le vei privi
Înțelegând c-au fost, de prea mult drag de tine...
Până atunci, te las... să cunoști tăcerea și absența mea
Nu îți mai caut atenția... nu vreau să-ți mai vorbesc
Am renunțat... nu mai am pentru ce lupta
Într-o oarecare zi, sper doar, să nu mai simt că-mi lipsești...
Te iert
Te iert ca m-ai lasat in agonie
Cand cu tacerea m-ai crucificat de-atatea ori
Te iert ca m-ai scaldat în ură și manie
Te iert cu inima curata... de-o 1000 de ori.
Iti iert nepăsarea cu care m-ai îngenunchiat
Cand imi doream o ultima imbratisare
Te iert ca in graba m-ai judecat
Lasand în urma atâta disperare.
Te iert pentru ce ai greșit odată
Trădarea m-o las sa-mi tulbure gandul
Te iert... caci viata sa ne-mpace nu mai poate
Te iert si-astept sa ne împace pamantul...