1  

Pe fereastră

Îmi pare atunci când îți scriu

Că mi te ascunzi pe sub gânduri uneori,

Dintre idei de când te știu

Să te prind, nu mi-a fost niciodată ușor.

 

Aș vrea să pot să te scriu mai complet.

Când te iubesc de departe,

Să te arăt ție așa cum te văd eu…

Dar până acum n-am reușit nici măcar pe jumătate.

 

(Privire ușor dramatică pe fereastră)

Sunt atââââât de “singură” îmi pare,

Că dacă aș iubi pe altcineva

Poeziile mele, niște triste scrisori…

Ar fi atât de plictisitoare.

 

(Privire și mai dramatică pe fereastră)

Sunt atââââât de “singură” că din noi

Se nasc și stele, și ploi

“Oameni și stele, și ploi nu se poate”

De ce aș minți, când în ochii tăi le-am aflat pe toate.

 

(Privire extraordinar de dramatică pe fereastră)

Sunt atââââât de “singură”

atunci când nu ești,

Că mă uit pe ferestre dramatic

Și-mi imaginez cum ar fi să fii aici să-mi vorbești…

(Oftat)

 

(Privire finală, aproape suspect de calmă)

Sunt atââââât de “singură” și îmi pare

Că te-am căutat cu privirea așa mult...

Și acum te iubesc și mai tare.

 

(Ton cât se poate de serios)

Și apropo, nu recomand filme de groază

După privit dramatic către natură…

Pentru că acum cu siguranță…

nu mă mai simt singură.


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: AnaS poezii.online Pe fereastră

Дата публикации: 18 марта

Timp de citire: ~3 min.

Просмотры: 960

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Un secret nerostit

În liniștea nopții,

când stelele-mi citesc povești vechi, născute în timp,

tu mi-ai zâmbit și eu ți-am spus:

 

„The moon is beautiful, isn’t it?”

 

Poate te întrebi

de ce aceste cuvinte plutesc între noi… și știi,

nu-ți voi spune direct… e un secret

pe care doar cei curioși îl pot descoperi.

 

Mă întind după tine ca după o lumină,

te fur din zborul gândului meu și pretind

că doar cei ce cercetează cu atenție

aceste cuvinte, mesajul îl prind.

 

Și totuși… ai observat

că luna se îmbracă în soare

atunci când te surprinde zâmbind?

 

„The moon is beautiful, isn’t it?”

Еще ...

Până la zece

Dacă o prind de un deget,

După de încă unul până la cinci,

După și cu cealaltă mână,

De la șase, până la zece,

Își va lăsa zborul acest îngeraș

Să mă învețe o lecție…

Lecția despre renunțare la zbor

Pentru o clipă de iubire,

Își va lăsa ea oare înălțimea

Să se iubească cu mine.

 

Ea și-l lasă mititica,

Îmi dă ambele mâini,

Ahhh… ce piele catifelată,

Rămânem așa un timp…

Ochișorii ei mă îmbată…

Îi spun că mi-e sete,

Tot eu mă plâng…

Deși ea e cea care a renunțat la zbor

Pentru zborul meu de neînger,

Își desface buzele și le beau cu sete,

Izvor cu apă dulce.

 

Apoi mă plâng că am obosit,

Ea se așază pe iarbă

Cu burtica în sus,

Să-mi pun capul pe ea

Și să dorm dus.

Dar cum aș putea să dorm,

Niciun somn n-ar îndrăzni

Să treacă prin ochii mei.

Îmi plec capul

Chiar de ar fi să-l taie o sabie

Și mă răsfăț cu mirosul ei.

Mă uit la cer de pe burtica ei,

Deodată lumea nu mai pare așa de înaltă,

Mititica de ea mă alintă

Când cu o aripă, când cu cealaltă.

Și o alint și eu,

Îmi încolăcesc mâinile după soldurile ei de furnică,

Și îi dau mulți, mulți pupici

Pe burtică…

Și atâta o mai pupăcesc,

Că ajungem pe nori,

Iar în locul în care am stat

Au crescut flori.

 

Ahhh, furnicuță, te-ai trezit?

Ai făcut ochișori?

 

 

Еще ...

Pe retină

Într-o zi, mi-a intrat

o bucățică de fată în ochi,

pe retină,

Și de atunci tot încerc

să-mi trec privirea pe lângă ea

(sfat de la un medic)

să pot să merg și eu normal

și să nu mă împiedic.

 

Dar e cam dificil de respectat

acest sfat,

mai ales când e așa de frumoasă,

și mai ales că o iubesc atât de tare…

m-am resemnat și

mi-am luat adio de la picioare.

(mulțumesc doctorului de sfat, dar o să cad)

 

Partea mea preferată este când

am timp să stau cu ea și să o drăgălesc,

până când obosește așa de tare

că pică pe retina mea ca pe o pernă moale,

și în sfârșit pot să văd…

(tot pe ea o privesc)

 

Partea mai puțin frumoasă,

este că nu pot să o prind de mână

și să-i sărut fiecare degețel în parte,

pentru că e așa de departe, departe…

Ahhh… mă uit la ea așa cum mă uit la lună,

și e așa de greu și revoltător

că trebuie să merg la somn

fără să-mi dea un pupic de noapte bună 🥺

(ar face bine să-mi apară în vis și să-mi dea acel pupic 😡)

 

Noapte bună, prințesă mică, drăgălașă 🐥🥰!

Еще ...

Unde sunt

Nu știu unde sunt,

mă plimb prin gând,

Și așa pe jumătate dormind

cum sunt,

Mă pun să întreb pe cineva,

pe oricine,

Dacă a văzut-o trecând

Pe cea mai frumoasă

prințesă (șmecheră)

care a pășit vreodată

pe pământ

și într-un gând.

Ca să-i spun că…

Pe oriunde se duce,

(pe la festivaluri cel mai des 😡)

De la privirile ei, până și aerul

Devine dulce.

Și că nu știe, dar

a adus în inima mea

puțin tristă și supărată

și îmbufnată,

abia mai bătând,

și aproape de un infarct subit,

fără leac,

o primăvară aproape la fel

de dulce ca ea.

 

Și să-i mai spun și că

dacă verifică,

chiar acum,

am postat ceva

ce să poarte cu ea

pe năsuc.

Sigur trebuie să fie obosită…

Dacă ar fi aici, ochișorii ăia albaștri,

ar adormi în brațele mele îndată,

iubită, mângâiată, protejată și cea mai alintată.

 

(Si să-i mai spun și că o iubesc

Și sper să se distreze,

(cât mai poate 😈)

pentru că după ce pleacă,

o să redirecționez acolo cu mintea,

o bombă nucleară.)

Еще ...

Sezonul 2 din seria motive pentru care ar trebui să vorbim

Cât de mult iubesc eu această furnică…

Aș putea spune de la pământ la cer

Cum spune orice persoană fără imaginație,

Dar eu pe furnica mea o iubesc diferit,

O iubesc de la pământ și până mai departe.

 

Ce este mai departe de cer,

Depinde de cum percepe fiecare universul acesta compus

Eu cel puțin, prin mai departe de cer

Mă refer la ani lumină înainte să existăm,

Pe când Dumnezeu abia picta stele pe sus.

 

O iubesc încă de când nu știa că o să vină în viața ei cineva,

Care o să o vadă atât de gingașă și de mică,

Încât o să-i pună porecla furnică.

 

Mă întreb oare când o să vrea să vorbim…

Ahhh… nu știu de ce am furnica așa de nehotărâtă,

O să mor dacă nu mă lasă să-i ofer din dragostea mea multă.

În fiecare zi inima mea din ce în ce mai încet bate…

Ca să nu mor prematur…

Nu vrei tu furnică să mă strângi în brațe?

 

Încă un motiv pentru care cred că ar trebui să vorbim este că am îmbrățișările calde.

Și nu s-ar plictisi niciodată cu mine,

Ar fi mereu în priză,

Pentru că am multă energie și când se așteaptă mai puțin,

O prind și îi dau mulți, mulți pupici surpriză 💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋

 

Dacă se mai gândește mult dacă să vorbim sau nu,

O să-mi pierd răbdarea într-un final… o să-mi pun niște pantofi sport noi,

Și o să o alerg până pe nori…

Ahhh… și când o prind nu voi spune nimic, nimănui,

Dar vor fi semne… prognoza meteo ar fi în fiecare zi aceeași,

Ploi, ploi, ploi.

Еще ...

Cam câtă supărare

Cam câtă supărare

Încape într-o umbreluță

Mică, mică

Cât o furnicuță.

Este posibil oare

Să se mărească pe sine

Ca să-i încapă mai tare

Această supărare pe mine?

 

Mă declar vinovat 🥺

Dar tot te iubesc nespus,

Ia-mă cu tine în vise

Să te veghez supus

Stea supărată și tristă 🥺

Și dulce cu privirea albastră

Ți-am trimis luna la fereastră,

Trimite-mi prin ea

Toată supărarea ta,

(Și un pumn în față)

I-am spus să-ți lase pe ascuns

Un pupic pe cap

Și mi te-a pârât că ai plâns 😭

Apoi auzind acestea

Ochii mei unul câte unul

Au cedat amândoi

(Ouch, mi-a ajuns și pumnul)

Și mă doare așa de tare

Tristețea ochișorilor tăi 🥺

 

Iubita mea furnicuță tristă,

(Chiar eu am făcut-o așa 🥺)

Îți dau la schimb pe tristețe

O bucată din inima mea.

Nu mai fii tristuță,

Știu că e ușor de spus și mai greu de făcut,

Dar eu rămân aici, promit să nu mai dorm,

Și aștept să-ți treacă măcar, măcar un pic,

Nu contează cât o să-ți ia de mult.

Еще ...

Стихи из этой категории

De dorul tău .

Mi ai stropit amar

Pe cristalul din pahar,

Udă ploaia cenușie 

Odaia mea pustie  

 

Ai dispărut in zori 

Pe norii curgatori, 

Te ai risipit in ceață 

In frânturi de gheață. 

 

Pradă uriii sau iubirii,

Pe valul amintirii

Curgeau Pe buze

Cuvinte confuze..

 

Chipul tău se prelinge,

Ma nfioara ,ma atinge;

Vocea ta răsună 

Sub un clar de lună  

 

De dorul tău Ma frâng 

Sub râuri care plâng;

E beznă si e frig

Si nopțile te strig

 

Vreau ușa s o deschizi,

Lampa s o aprinzi, 

Galeș sa mi zâmbești, 

Din somn sa ma trezești..

 

Sa fie ca pe vremuri, 

In ochii mei sa tremuri, 

Caci ma arde lipsa ta

Si gândul de a mai exista!...

Еще ...

Poate, intr-o oarecare zi...

Poate într-o oarecare zi, te vei uita înapoi 

Și vei realiza de câte ori am încercat să vorbesc cu tine 

De câte ori mi-a fost dor sa fim amândoi 

Chiar și de final... să rămânem cu bine.

 

Intr-o oarecare zi, poate îți vei aminti 

De câte ori ți-am spus c-al tău comportament mă doare

Si-n loc să încetezi, să-ncerci să mă-nțelegi,

Mi-ai lăsat tăcerea... încet și sigur, 

 sufletul să-l omoare.

 

Poate într-o oarecare zi, iti vor lipsi și ție 

Săruturile, îmbrățișările...lucrurile mărunte

Ce cu-atâta drag si emoții le făceam pentru tine

Părea să apreciezi...chiar de-o spuneai în puține cuvinte.

 

Într-o oarecare zi, poate îți vei aminti 

De ciudățeniile mele...ce le-ai numit "nebunie"

Și poate atunci cu alți ochi le vei privi

Înțelegând c-au fost, de prea mult drag de tine...

 

Până atunci, te las... să cunoști tăcerea și absența mea

Nu îți mai caut atenția... nu vreau să-ți mai vorbesc

Am renunțat... nu mai am pentru ce lupta

Într-o oarecare zi, sper doar, să nu mai simt că-mi lipsești...

 

 

Еще ...

Am stiut...

Cică atunci când va fi să îți apară,

Vei ști dintr-o dată, ca-n dimineți de primăvară.

Un fior adânc, un răspuns fără glas,

O clipă ce pare că e... fără de ceas...

 

Și eu am știut, nu demult...odinioară 

Cu inima plină, pe-acorduri de chitară.

Alăturea-i simțeai cum se oprește timpul,

De nici nu știai că trece anotimpul.

 

Dar timpul s-a stins între zile și nopți.

Și prezența lui, azi, n-o mai aștept

Rămasă cu gândul, cu visul înfrânt,

Scriu amintiri... cu dor în cuvânt.

 

Când va fi să-ți apară, vei ști dintr-o dată 

Și am știut... mi-era privirea de el fermecată 

Nu-i vina nimănui că nu a înflorit...

Unele flori se usucă de atâta privit.

 

Poate că știi... doar atunci când e scris,

Sau poate că știi.. dar rămâne un vis.

Dar nu-mi pare rău c-am simțit atât de profund

E mare lucru să simți chiar de-n tăcere, de dor, mă scufund.

 

Еще ...

Arest

Prins în mintea mea, arest la domiciliu
M-aș îmbăta să nu mai simt dar îți văd chipul
M-aș înșela dar chiar incerc să nu fiu tipul
Ceva mă mișcă și nu cred că e nisipul

 

Ceva m-apasă, cred că-i partea mea de vină
Înțeleg acum de ce te porți ca o străină
Dacă te-am făcut să suferi, tu să-mi ierți păcatul
N-am meritat iubirea ta ce acum o poarta altul

Еще ...

De ce atât de singură

Bună seara, îți spun de departe,

Dar de ce atât de singură,

Ești îmbrăcată toată în noapte,

E târziu deja, dar chiar și așa,

Ce târziu…spune-mi măcar,

O să te transformi într-o stea?

Dacă plănuiești să te muți pe cer

O să mor de dor🥺 shhhhh

Auzi cum nu mai bate o inimă?

E a mea.

 

Și plus de asta, cerul nu e sigur,

Pentru că se spune că acolo sus sunt

stele invidioase care fac alte stele să cadă,

Mai ales pe cele pe care le ador eu cel mai mult.

Dar dacă totuși mergi și o să cazi,

O să te privesc și o să te apăr din vers

Până mâna mi se face univers,

Și te prind în Calea Lactee rapid

Și te alint…

Până când cerul ne privește și el chicotind.

 

Te iubesc mititică frumoasă,

Prea des poate că nu te văd,

Dar iubesc tot ceea ce ești tu,

Hai lasă-mă puțin să te răsfăț…

Alintată mică, deșteaptă,

adorabilă, SUPERBĂ,

Cu privirea mai dulce decât a unui copil,

Ahhh și chipul acela sublim… și părul creț…

Ar trebui să mă opresc,

Nu cred că este posibil și mai tare să mă îndrăgostesc.

 

 

 

Еще ...

Bunica

Bunica

 

Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.

În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.

 

memorabilia - family notebook

w-poesis magazine

 

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍